Marius Avram: „Au fost unii care m-au contactat ca să-i avantajez“
0
Fiul preşedintelui Comisiei Centrale a Arbitrilor spune că jocurile murdare n-au dispărut complet din fotbalul nostru. După ce anul trecut a câştigat titlul de „Arbitrul român al anului“, Marius Avram s-a clasat la finalul lui 2010 pe locul secund în ierarhia CCA, în spatele lui Cristi Balaj, şi la egalitate cu Alexandru Deaconu şi Robert Dumitru. Aseară, Avram a făcut parte din brigada condusă de Alexandru Tudor, ca asist
„Adevărul": Comisia Centrală a Arbitrilor este condusă de tatăl tău. Te-a ajutat asta?
Marius Avram: Nu m-a ajutat şi nici nu cred că mi-a făcut rău. M-a responsabilizat. Cu atât mai mult acum trebuie să mă pregătesc, să fiu mai atent şi să-mi fac datoria cât mai bine.
Cât eşti de deranjat de faptul că anumiţi oameni încă mai comentează pe seama înălţimii tale?
Oamenii, în general, şi arbitrii în particular, se judecă după alte criterii: valoarea morală, competenţa profesională, perfomanţele obţinute, nu după înălţime. Dacă înăltimea ar fi fost aşa un mare criteriu în fotbal, Barcelona era pe ultimele locuri în Europa, nu cea mai bună echipă din lume.
Ai luat vreodată bătaie pe teren?
Nu am fost niciodată pus într-o asemenea situaţie şi sper ca acest lucru să nu se întâmple nici pe viitor.
Colegul tău Eduard Dumitrescu a fost bătut la meciul din Liga a II-a, Juventus Bucureşti - Săgeata Năvodari. Cum crezi că a fost posibil aşa ceva?
Mi se pare regretabil şi, din punct de vedere sportiv, inadmisibil. Efectele sunt cunoscute. Cauzele sunt multiple şi complexe. De la violenţa pe care o vedem la televizor, la unele meciuri din Liga I, până la violenţa verbală, acuzele, atacurile verbale la adresa arbitrilor. Din fericire, incidentul cu Eduard Dumitrescu a fost ceva izolat şi sper să nu mai vedem aşa ceva pe stadioanele din România.
Te-a sunat vreun conducător de club după vreun meci să te certe?
Niciodată. Am o relaţie foarte civilizată şi de respect cu toţi conducătorii de club, dar nici unul nu m-a sunat vreodată, nici înaintea vreunui meci, nici după.
A încercat să te contacteze cineva pentru a obţine vreun avantaj?
Mi s-a întâmplat acest lucru de câteva ori, cu mult timp în urmă, când arbitram pe la ligile inferioare, dar odată ce îţi faci un nume se află foarte repede şi nu mai încearcă nimeni. În Liga I nu a făcut-o nimeni şi sper nici să nu o facă vreodată.
E dificil să fii arbitru în România?
Nu mi se pare dificil. Mie îmi place foarte mult această activitate complexă. Sunt cu adevarat pasionat de arbitraj şi când faci ceva cu pasiune treci uşor peste părţile negative.
Cum suporţi criticile şi atacurile?
Spre norocul meu, nu am fost prea tare criticat de către conducătorii de cluburi, antrenori şi jucători. Am fost, în schimb, atacat mai mult de persoane care nu fac parte din structura vreunui club. Ca arbitru, trebuie să înveţi să suporţi şi astfel de lucruri, chiar dacă nu-ţi fac plăcere.
Pe urmele cui ai vrea să calci? Ai vreun model?
Îmi doresc să egalez sau chiar să depăşesc performanţele celor mai mari arbitri români: domnii Nicolae Rainea şi Ioan Igna, care au fost la multe turnee finale şi au condus meciuri la cel mai înalt nivel pe plan internaţional.
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit şi de la cine?
Am primit foarte multe sfaturi bune de la specialişti din Romania, dar şi din străinătate. Cel mai bun însă mi l-a dat tatăl meu atunci când mi-a spus că cea mai importantă lecţie în arbitraj este să-ţi recunoşti greşelile, să le accepţi, să înveţi din ele şi apoi să le depăşeşti.
E posibil ca o echipă de fotbal să piardă zece puncte în 18 meciuri din cauza arbitrilor? Craiova susţine că, dacă nu era dezavantajată, ar fi fost pe locul patru în clasament!
Regretăm cu toţii, atunci când greşim, sau când greşesc colegii noştri. Dar, cred că să consideri arbitrajul principala cauză a poziţiei din clasament este o abordare greşită. La succesul sau insuccesul unei echipe contribuie mult mai mulţi factori.
Ai fost desemnat arbitrul anului 2009. Cât de mult te-a ajutat acest lucru?
Să fii desemnat arbitrul anului este o mare bucurie şi o mare onoare pentru oricine. Şi eu am simţit acelaşi lucru. În plus, o asemenea distincţie e recunoaşterea muncii bine făcute în decurs de un an. Asta te şi ajută în relaţia cu jucătorii, antrenorii şi conducătorii cluburilor de fotbal, dar te şi responsabilizează, toată lumea aşteptând ca eu să am prestaţii cel puţin la fel de bune în continuare.
Ai simţit că s-a schimbat în vreun fel relaţia ta cu unii colegi după ce ai fost desemnat arbitrul anului 2009?
Nu, în nici un fel.
Când te însori? Cu cine şi de cât timp sunteţi împreună?
Nu aş vrea să răspund la aceste întrebări, sunt lucruri care ţin de intimitatea fiecăruia. Am norocul unei iubite care îmi oferă linişte şi echilibru. Asta mă ajută să mă concentrez la meciuri şi cred că e important din punct de vedere fotbalistic.
"Nu am superstiţii. Consider că performanţa ţine mai mult de pregătire decât de întâmplare. Simt că îmi iese sau nu un meci din felul în care l-am pregătit, nu dacă ies cu stângul sau cu dreptul înainte pe teren. "
"Visul meu cel mai mare e să arbitrez la un turneu final de Cupă Mondială sau de Campionat Europen."
Ionuţ Marius Avram
Marius Avram a avut o ascensiune fulminantă în arbitrajul românesc în ultimii doi ani Foto: Petrică Tănase
-Data şi locul naşterii: 9 august 1979, Bucureşti
-Arbitru FIFA din: 2010
-Debut în Liga I: 20 octombrie 2006,
Farul - Jiul 0-0
-Are până în prezent 70 de meciuri conduse în primul eşalon.
„Baremul arbitrilor este prea mic"
Cum a fost pentru tine impactul cu meciurile internaţionale?
Nu foarte mare. Le consider meciuri normale. În schimb, cele la care am avut norocul să fiu delegat ca arbitru adiţional mi s-au părut cu adevărat frumoase. Şi eu visez să ajung acolo unde sunt acum colegii mei şi să arbitrez echipe ca Milan, Barcelona, Manchester City, Valencia şi multe altele, pe care am avut şansa să le văd direct.
Cum sunt văzuţi arbitrii români de UEFA?
Din câte am observat, avem o imagine foarte bună, atât noi, cei tineri, cât şi cei consacraţi. Sunt premise foarte bune pentru viitor.
Crezi că e mai bine fără arbitri străini în Liga I?
Categoric, da! Cred că, în ultimele luni, când nu au mai fost aduse brigăzi de afară, am câştigat şi noi în imagine şi am demonstrat că putem fi cel puţin la nivelul lor.
Baremul actual pentru un central ţi se pare mare sau mic?
Din aceşti bani, noi trebuie să ne plătim cheltuielile legate de transport, cazare, vitaminizare, medicamentaţie şi preparator fizic. Pentru presiunea care există, acuzele publice, responsabilitatea unui meci mi se pare un barem mic. Dar, dacă ţinem cont de condiţiile social-economice din România, baremul este unul normal.
Care este arbitrul român căruia îi porţi cel mai mare respect?
Port respect tuturor arbitrilor şi foştilor arbitri, în frunte cu domnii Rainea şi Igna, ale căror performanţe sunt neegalate până în ziua de azi. Mai sunt mulţi alţii pe care eu îi consider ca nişte profesori, mentori pentru mine şi care mi-au dat sfaturi şi au avut un rol important în anumite momente ale carierei mele: Dan Petrescu, Gheorghe Constantin, Nicolae Grigorescu, Aron Huzu, dar nu neapărat în ordinea asta.
Care e cel mai mare vis al tău?
Să ajung la un turneu final de Cupă Mondială sau de Campionat European.
Care sunt cei mai buni prieteni ai tăi din fotbal?
Tatăl şi fratele meu (n.r. - Valentin, arbitru asistent) îmi sunt cei mai buni prieteni din lumea fotbalului. Cu ei mă consult când am nevoie de sfaturi şi în ei am cea mai mare încredere.
„A trebuit să renunţ la schi"
Cum a fost 2010 pentru tine?
Un an foarte bun. Ca în orice activitate şi în arbitraj există şi suişuri, şi coborâşuri, dar, în general, sunt mulţumit. A fost primul meu an ca arbitru internaţional, deci pot spune că acest an a fost începutul unui nou drum.
Care au fost cele mai mari realizări din anul care se va încheia?
Pe plan intern, am condus Supercupa României, CFR - Urziceni, dar şi derby-uri precum Dinamo - Steaua, Rapid - Steaua, Steaua - CFR Cluj, Timişoara - Rapid, CFR Cluj - Unirea Urziceni, CFR Cluj - Vaslui, Dinamo - Urziceni. Pe plan extern, aşa cum am spus, sunt la început de drum. Am avut doar câteva meciuri, însă, spre bucuria mea, cu rezultate bune. Am fost, de asemenea, prezent ca arbitru adiţional alături de Alexandru Tudor şi Cristi Balaj la meciuri în Liga Europa şi în Liga Campionilor.
Cele mai mari dezamăgiri?
Anumite comentarii, acuzaţii, după părerea mea, nefondate, aduse de unele persoane la posturile de televiziune. La unii mă aşteptam, la alţii am fost surprins şi dezamăgit.
Ce planuri de vacanţă ai pentru finalul acestui an?
Voi pleca la schi în străinătate. Schiul este un hobby foarte vechi, pe care, din păcate, nu l-am mai putut practica în ultimii ani, din cauza riscului de accidentare. Schiez însă încet pe pârtii cu grad de dificultate mediu. Vacanţa va fi foarte scurtă pentru că pe 3 ianuarie voi relua pregătirea.
Se încarcă comentariile...
