„Ies loviţi cu umerii, genunchii, şoldurile. Are rost să adăugăm plămânii şi inima?“ Australia, prin ochii fizioterapeutului
0
Australian Open 2020 a ajuns la linia de start cu tablourile principale. În plină vară australiană, cu temperaturi ridicate specifice, Melbourne este afectat de incendii, iar condiţiile extreme de joc fac mai important decât oricând rolul pregătirii fizice, al recuperării şi, implicit, al fizioterapeutului.
„Adevărul“ a discutat cu Andrei Şoancă, fizioterapeut bine ancorat în realităţile pregătirii fizice a jucătorilor de tenis, adunând deja, de-a lungul anilor, colaborări cu şase sportivi de top din sportul alb.
Sportivii vin din extra-sezon şi dau de cele mai dure condiţii. Cum te pregăteşti pentru asta?
Pentru sportivi, pauza competiţională este o perioadă de încărcare, în care îşi cresc masa musculară şi îşi întăresc fibra musculară. De cele mai multe ori, în funcţie de sportul pe care îl practică, preferă zone climatice bune. Sală poţi face oriunde, dar pregătirea în teren, cea mai importantă, o faci afară. Indiferent de sport.
Mai concret, cum se schimbă lucrurile ştiind că urmează o lună de joc în Australia?
Acum, în Australia eşti „ars“. Pregăteşti Australia, în primul rând, ca şi capacitate de efort pulmonar. Cardio-respirator. Acolo te pregăteşti foarte mult, pentru că efortul pe care plămânii şi inima îl fac într-un mediu atât de dur nu-l întâlneşti nicăieri. Fiecare turneu de Mare Şlem are caracteristicile lui. În Australia e cald de mori, în America e umezeală de mori. În Franţa şi Anglia, să spunem, ai două turnee de Grand Slam în care sunt condiţii acceptabile. În Australia arzi pur şi simplu: anul trecut s-a jucat pe o temperatură fabuloasă, 40 de grade. Din păcate, 40 de grade în aer poate înseamna 80 de grade la nivelul solului, pentru că se reflectă toată căldura. Un sportiv trebuie să se pregătească cardio-respirator pentru aşa ceva.
Ce înseamnă această pregătire? Se apucă sportivul să alerge câte un maraton zilnic?
Nu (n.r. - râde). Simplu spus, când nu ai aer nu poţi să respiri. Există sisteme şi de măşti pe care ţi le pui pe faţă şi îţi solicită foarte mult respiraţia, îţi obligă plămânii şi inima să lucreze foarte mult, iar în momentul în care dai masca jos ai impresia că, deodată, ai în jur cel mai bun aer de pe pământ, chiar dacă, de fapt, nu e aşa. Există şi teste de efort care te ajută să creşti din punct de vedere al diafragmului şi al capacităţii de efort. Există soluţii.
Consideri că aceste condiţii din Australia pun în pericol sănătatea sportivilor?
Da. Nu cred că ar trebui să joace. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să existe un boicot la nivel înalt, al jucătorilor de top, să se spună că nu se poate juca. Am înţeles - se pierd foarte mulţi bani, de ambele tabere - şi a jucătorilor, şi a organizatorilor. Dar…
Ajută acoperişul retractabil?
Absolut deloc! Câţi joacă pe arena centrală? Cei care sunt lăsaţi afară cu ce au greşit? Iar gurile de ventilaţie fac cât pot. Acum însă, acolo este cel mai poluat aer de pe planetă. A bătut India, China. Din punctul meu de vedere a fost cea mai mare greşeală a ambelor tabere, a organizatorilor şi a jucătorilor - în special, pentru că ei sunt cei afectaţi în primul rând. Ei ar fi trebuit să spună - nu jucăm. Este oribil. Nu poţi respira, e sufocant. A ieşit o jucătoare de pe teren, cel puţin. Trebuie să avem nişte limite. Este un sport, nu sunt roboţi. Au familii, sunt taţi şi mame. Nu poţi să te joci, doar de dragul banilor. Antrenorii au copii. Trebuie să înţelegem că viaţa unui sportiv este foarte scurtă. În afară de cei patru matusalemici (n.r. - Federer, Nadal, Djokovic, Serena Williams) - restul se opresc pe la 30 şi un pic de ani. Toţi ies de acolo loviţi cu umerii, genunchii, şoldurile. Are rost să mai băgăm acum şi plămânii şi inima?
Sunt condiţii în Australia care să îţi compromită un sezon întreg? Efortul pe care îl faci acolo?
Nu cred. Nu pot spune că Australian Open, chiar şi în condiţiile date, cu tot aerul de acolo, ar fi un turneu care să te rupă pentru următoarele luni.
Cum se schimbă recuperarea? Ce recomanzi unui sportiv în aceste condiţii?
În primul rând hidratezi foarte mult şi foarte bine corpul. Le-am spus fetelor cu care colaborez şi care sunt acolo - hidrataţi-vă! Beţi foarte, foarte multă apă. Şi lapte vegetal, dacă este cazul. Recuperarea într-un astfel de mediu presupune foarte multă apă. În interior şi la exterior. Băi multe, astfel încât hidratarea să fie făcută de cel mai mare organ al corpului uman - pielea. Multe alimente apoase, pentru că, repet, ai nevoie de foarte multă apă, întrucât transpiri. Ai nevoie şi de multe fibre, evident, dar asta este o altă poveste.
Între o săptămână pe circuit fără fizioterapeut şi o săptămână cu fizioterapeut este o diferenţă ca între o şosea naţională şi o autostradă. Un fizioterapeut îţi găseşte problema, ştie „ce butoane să apese“ ca tu să te eliberezi de acea problemă. Rolul sportivului de înaltă performanţă este să practice sportul respectiv şi atât. Fizioterapeutul este omul care poate face diferenţa pe termen scurt, preparatorul fizic este cel care menţine un tonus muscular, iar antrenorul - cel care pregăteşte tactic un meci şi încurajează sau calmează jucătorul. Andrei Şoancă, fizioterapeut
5
este gradul de degradare al calităţii aerului care va duce automat la întreruperea meciurilor la Australian Open 2020
Ce înseamnă un sportiv „FIT“?
Când dă verdictul dacă un sportiv este „fit“ (n.r. - în formă, din punct de vedere fizic), fizioterapeutul Andrei Şoancă se uită la musculatură şi la biomecanică. De aceea, pe lista sa cu cei mai „fit“ jucători din ATP se află Novak Djokovic, Nick Kyrgios, Denis Shapovalov, Juan Martin Del Potro şi Marin Cilic.
Tot el explică: „Accidentările nu survin neapărat din a <<fit>> sau nu. Ele survin din prostii. Del Potro este un tip fit, cu masă musculară bună, iar toată mişcarea lui cinetică este perfectă din punctul meu de vedere. Nu ştiu însă ce are sub carcasa de muşchi de se accidentează din nou şi nou“. Totodată, pe cât de mult apreciază „operaţia SF de protezare de şold“ pe care a făcut-o Andy Murray, pe atât de trist remarcă, privind radiografiile britanicului accesibile pe internet, la un click distanţă, că există o asimetrie la nivelul bazinului acestuia, care îi pune acum şi îi va pune şi pe viitor probleme lui „Muzza“ .
Andrei Şoancă a terminat Facultate de Kinetoterapie. Foto: arhivă personală
„Un sportiv de înaltă performanţă face nişte lucruri pe care antrenorii personali din sălile de fitness nu sunt în stare să le facă. Sportivii reuşesc să îşi liniştească corpul atât de mult şi atât de bine, încât au un ceas propriu al lor, fabulos. Capacitatea cardio-respiratorie este mult dezvoltată faţă de ceilalţi. Din punct de vedere al „motorului“, al inimii, au două variante: ori crapă foarte repede, fac un infarct şi aia e, ori trăiesc până la 90 de ani. Muscular, depinde, dar tenisul este un sport în care doar un segment este mai dezvoltat, restul corpului fiind destul de echilibrat. Nu există ca la spadă, sau baschet, un picior de bătaie. Tenisul, la nivelul picioarelor, este destul de egal“, mai spune el. Şi concluzionează: „Îmi place să lucrez cu sportivi, pentru că sunt nişte oameni ascultători, cărora dacă le spui şi le demonstrezi că nu e bine ceea ce fac, capătă încredere în tine şi se înfiripă acea legătură care cred că ar trebui să existe tot timpul cu antrenorul, pe care îl percep, la vârsta adultă a sportivului, drept un <<coach>>. Sportivul mă lasă pe mine, uneori în dauna antrenorului, să intru în mintea lor şi să înţeleg ce biomecanică crede el că are. Aşa reuşesc să schimb nişte lucruri pe ici-pe-colo. Avem specialişti buni, dar sunt puţini care acceptă punctul de vedere al atletului şi se mai şi mulează pe punctul lui de vedere“. Iar aici, Andrei Şoancă încearcă să facă diferenţa.
CITEŞTE ŞI:
Fizioterapia: înţelegerea biomecanică a tenisului. „Tu reuşeşti să îi schimbi calitatea vieţii“
Fizioterapia: înţelegerea biomecanică a tenisului. „Tu reuşeşti să îi schimbi calitatea vieţii“
Se încarcă comentariile...
