Cum şi-a învins Simona limitele: „Părea că nu îmi pasă. Eu sufeream, mă blocam. Lumea spunea că Halep e labilă psihic“
0
Simona Halep a vorbit la BT Talks despre reţeta care aduce succesul în tenisul actual, dar şi despre felul în care s-a inspirat din tenisul masculin pentru a evolua, la îndemnul lui Darren Cahill.
În vârstă de 28 de ani, Simona Halep a adunat 64 de săptămâni pe prima poziţie în clasamentul WTA şi două titluri în turneele de Mare Şlem - Rolannd Garros şi Wimbledon. Românca a spus, din nou, că s-a inspirat de la Rafael Nadal în ceea ce înseamnă abordarea mentală, dar şi că munca este o garanţie a succesului în sportul-alb.
Iată câteva idei din interviul Simonei Halep pentru BT Talks:
* îl admir pe Nadal pentru că, indiferent ce se întâmplă cu punctul pe care îl joacă, el are aceeaşi atitudine. Adică poate să aibă adversarul 5-0, el luptă, aleargă, chiar dacă nu mai are nicio şansă. El joacă fiecare punct ca şi cum este ultimul din viaţa lui. Asta ştiu sigur pentru că mi-a spus Darren. Asta am ajuns să fac şi eu după 3-4 ani de muncă împreună cu Darren. Înainte toată lumea spunea că Halep e labilă psihic, cedează, dă meciul, nu se mai gândeşte pentru că nu-i pasă. Dar niciodată nu am intrat pe teren să dau meciul pentru că nu îmi pasă. Dacă nu îmi păsa, nu mai jucam.
* Nu mă obligă nimeni să joc tenis, nici azi şi nici înainte. Dar intram într-o frustrare foarte mare şi părea că nu îmi pasă, dar eu de fapt sufeream şi mă blocam şi nu mai puteam să dau randamentul pe care trebuia să-l dau.
* Dacă eşti responsabil şi te dedici 100%, îţi dau în scris, după 24 de ani de tenis, este imposibil să nu reuşeşti. Nu m-am gândit vreodată o secundă că voi câştiga Wimbledonul, nu am jucat un minut pe iarbă până în 2007 când m-am dus la Wimbledon la juniori.
* 90% din meciuri se câştigă înainte de partidă, la nivel mental. La cele grele, strânse, se câştigă pe teren, e adevărat. Acolo un moment de inspiraţie poate face diferenţa. Finalele de Grand Slam se cam câştigă înainte.
* Aveam un singur obiectiv, tenisul şi nimic altceva. Sunt dură cu mine, sunt cel mai mare critic al meu şi asta m-a ajutat. Dar atunci când ceri de la tine mai mult şi mai mult, limita se duce... limita noastră nu e o limită fixă, poţi să o faci mai elastică. În 2017 când am pierdut a doua finală de Grand Slam, vorbesc de ea pentru că m-a marcat, puteam să zic că asta e limita mea... dar eu tot timpul mi-am împins limita şi uşor-uşor am câştigat.
Se încarcă comentariile...
