China, fermecătoare: povestea românului care nu mai vrea în ţară, după cinci ani acolo. „Fetiţa plânge în România“

China, fermecătoare: povestea românului care nu mai vrea în ţară, după cinci ani acolo. „Fetiţa plânge în România“

Dănălache, alături de fetiţa şi de soţia sa

Din cauza diferenţelor culturale, dar mai ales limba lor imposibilă, nouă ni se pare că e un calvar să trăieşti printre chinezi. Lucrurile nu sunt însă chiar aşa.

„Adevărul“ a scris aici mărturia lui Cristian Dănălache despre modul în care sunt respinşi străinii care nu se adaptează la viaţa din China.
 
Fotbalistul care a trăit cinci ani în „Ţara Marelui Zid“ a vorbit acum pentru Digi Sport despre modul în care China i-a cucerit familia. De altfel, soţia şi fetiţa atacantului au rămas în China, chiar dacă, începând din această iarnă, el s-a transferat în Coreea de Sud.
 
„Nu e exclusă această variantă, să mă stabilesc în China, după retragerea din fotbal, ţinând cont că soţia şi fetiţa sunt înnebunite cu China şi ele chiar îşi doresc să stea aproape tot timpul acolo. Pentru ele e mai bine în China din toate punctele de vedere. Fetiţa are prieteni, se duce la grădiniţă, înţelege limba, chiar ultima dată când am venit în ţară mi-a spus plângând că nu-i place aici şi că vrea la prietenii ei chinezi şi să meargă la şcoala la care a fost anul trecut“, şi-a început povestea fotbalistul de 33 de ani.
 
El a explicat ce îi place cel mai mult în China: „Cred că e cea mai sigură ţară. Adică nu ai frică să ieşi pe stradă cu copilul, nu ai teamă că ţi se poate întâmpla ceva. Au camere de filmat la fiecare intersecţie“.
 
Totuşi, până să-şi găsească locul printre chinezi, Dănălache a avut şi momente dificile: „Mie mi-au luat trei ani să-mi fac curaj să conduc pe acolo. Am luat-o, mai întâi, cu scuterul. Şi cu mărimea oraşelor. Eu stăteam într-un <<orăşel>>, că aşa îi spuneau ei, de 7 milioane de locuitori…Şi, într-adevăr, era mic pe lângă altele“.
 
Bineînţeles, comunicarea a reprezentat şi ea o problemă în primii ani: „După 5 ani de stat acolo pot să zic şi să înţeleg câte ceva. Pot să mă înţeleg cu jucătorii în teren şi în chineză, nu trebuie să folosesc engleza. Acum am ajuns în Coreea şi mi se pare iar cum mi se părea chineza la început (râde). O iau de la capăt. Dacă pot să scriu în chineză? Nu, Doamne fereşte! Nu ştiu cât îţi poate lua să înveţi aşa ceva…Dar am întâlnit acolo şi români care ştiau să scrie şi care vorbeau la perfecţie chineza, mi-era şi ciudat să-i aud. Dar la mine nu va fi, cu siguranţă, cazul, nu voi învăţa să scriu…Nici să citesc. Doar să vorbesc puţin. E şi grea şi diferită limba lor. Acelaşi cuvânt pronunţat altfel poate însemna cu totul şi cu totul alt lucru…Tu să crezi că zici ceva de bine şi să fie de rău. Tonul face diferenţa. Plus că sunt 7.000 de dialecte“.
 
Dănălache a comentat şi boom-ul din această iarnă în care echipele chineze au cheltuit mai mulţi bani pe transferuri decât cele din Premier League.
 
„E un orgoliu între patronii de acolo, fiecare vrea să facă un transfer şi mai răsunător decât a fost cel mai răsunător de până atunci. Sunt oameni bogaţi şi sunt şi ajutaţi în ultima vreme de statul chinez, care acordă tot felul de facilităţi celor care investesc în fotbal, reducând taxele“, a explicat fostul vârf al Unirii Urziceni.
 
VEZI IMAGINI CU VIAŢA LUI DĂNĂLACHE ÎN CHINA
citeste totul despre: