Cat-walk şi arătură

10% din populaţia Islandei era de găsit, marţi seara, la St. Etienne. Cam departe, dar cu treburi serioase. Islandezii au venit să arate în ce cred şi au reuşit. Portugalia s-a împotmolit în propriul baroc şi a tricotat un lanţ infinit de paranteze fără final.

Toate semnele spun că fotbalul Europenelor transportă un mesaj venit din afară, de la o lume care vrea, pur şi simplu claritate, logică directă şi lucruri spuse pe şleau. În fond, o Italie peticită a bătut Belgia, jucînd din credinţă şi articulînd simplu, fără timp de emfază sau consultări în oglindă. La fel ca în politica europeană, elitele fotbalului suferă. După Belgia şi Franţa, Portugalia e a treia familie de condiţie care se trezeşte fără soluţii şi discurs în faţa răsculaţilor. Nici Spania nu s-a simţit prea bine, iar Anglia nu ştie, oricum, ce înseamnă să te simţi bine. Simbolul ornat şi derutat al acestui impas a fost, desigur, Cristiano Ronaldo. Mereu în urmă, mereu privat de aer şi spaţiu, Ronaldo a purtat, fără să ştie, pe tricou, un logo care anunţa „expirat”. Evident, nu e aşa, dar asta nu mai contează. Importantă e percepţia. Europenele se pregăteau să fie cat walk-ul marilor dinastii, dar servesc de arătură echipelor care vor să facă treabă, nu imagine. Cazul Islandei e extraordinar.

Ceva mai puţin de 50000 de islandezi, adică a şasea parte din populaţie, au vîrste cuprinse între 17 şi 40 de ani. Aşadar, dacă vreţi să prindeţi naţionala, emigraţi în Islanda - bonus un peşte crud la micul dejun. Şansa e de unu din şase. Dar asta nu înseamnă că veţi ajunge cu banchiza la nivelul de joc al lui Sigurdsson. Islandezii aleargă foci, ştiu să răcnească în tribune ca vikingii la vederea femeilor de pe ţărmuri străine, dar fotbal nu au unde învăţa. Fiecare din oamenii care erau să bată Portugalia a fost reeducat.

Islanda e negaţia completă a nobilităţii genetice pe care se sprijină marele fotbal al sudului european.

Cînd a sosit în Anglia, Sigurdsson, avea 18 ani în acte şi 13-14 ani în teren. Antrenorii de la Reading l-au cumpărat pentru că era în stare să intre prin alunecare la urşi polari, dar au fost nevoiţi să îl înveţe fotbal aproape de la zero. Azi, Sigurdsson e lider de joc la Swansea şi, curînd, ar putea să facă acelaşi lucru pentru unul din primele cluburi spaniole.

Islanda e negaţia completă a nobilităţii genetice pe care se sprijină marele fotbal al sudului european. Tot la 18 ani, Renato Sanches, noul odor portughez, a provocat o bătălie pe parcursul căreia Bayern şi Man United şi-au dat cu seifurile în cap. A cîştigat, la limită, Bayern, cu 80 de milioane de euro. În jumătatea de oră împotriva Islandei, Sanches, laureatul juvenil, a arătat un control uluitor al balonului şi o neştiinţă totală la tăvăleală.

În rest, desigur, n-o să fac gluma obligatorie cu austro-ungarii care s-au reîntâlnit după aproape 100 de ani, bla, bla, bla. Ungaria a făcut, la rîndul ei, mica revoltă a outsiderului şi a bătut o Austrie cu cotă bună şi Alaba şters. Cum? Tot aşa: cu răbdare şi încredere. Aşa se întîmplă tot ce nu se poate sau e interzis să se întîmple. De pildă, o victorie adusă de Szalai care n-a mai dat gol cu Hannover de un an şi cu Naţionala de doi.