Zece lucruri pe care să NU le spui unui maghiar din România

Autorul consideră că, mergând în pelerinaj la Şumuleu, cei din Ungaria îşi toarnă cenuşă în cap pentru referendumul din 2004. FOTO Ispa, licenţa Creative Commons

Sunt tot felul de oameni în Ungaria. La o extremă, ai persoane ca Zoli Kondás*, care a învăţat singur limba română. La cealaltă, ultraşii care au făcut pagube prin centrul Bucureştiului. Între cele două extreme, fel de fel de unguri, unii mai informaţi, alţii mai ignoranţi faţă de maghiarii ardeleni.

Pentru cei ignoranţi, care îşi debitează „perlele” cu ocazia vizitelor în Transilvania, Ákos Szilágyi, publicist ungar originar din Ardeal, a scris textul de mai jos.

*vezi textul scris de Zoli în română, necorectat, aici!

Notă: Articol tradus, cu acordul autorului, din original, de către colegul Róbert Szilágyi. Editare de Sever Ioan Miu şi Ilona-Ibolya André. Note de subsol de Sever Ioan Miu. Opiniile autorilor pe care îi traducem nu reprezintă în mod obligatoriu părerea Echipei MaghiaRomânia.

Datorită turiştilor, care după referendumul pentru dubla cetăţenie(1) merg la Canossa(2) la Şumuleu Ciuc, râgâind pălincă şi imnul secuiesc, cei din Ungaria nu mai zic, din fericire, că toţi cetăţenii României sunt români. Însă şi cu asta s-a sărit calul atât de mult, încât ne consideră pe toţi nişte elfi dintr-o ţară fermecată, oprimaţi de siniştrii spiriduşi români (deşi dacă e să fie cineva, saşii sunt adevăraţii elfi ai Ardealului). Iată câteva sfaturi de care să ţii cont, dacă vrei să te împrieteneşti (ca ungur din Ungaria - n.red) cu un maghiar din România, fără ajutorul pălincii.

1. Bancuri cu secui. – În primul rând, nu toţi maghiarii din România sunt secui, mare parte a lor nici măcar nu sunt din Ardeal, ci din Partium, un teritoriu complet diferit, situat de-a lungul graniţei cu Ungaria. Clujenii (maghiari - n.red), de exemplu, diferă tot atât de mult de secui prin dialect, mentalitate şi preferinţă a berii, precum cei din Borsód, să zicem.

2. Am fost şi noi în Ardeal în drumeţie/excursie cu autobuzul/ în pelerinaj la Şumuleu. – Niciodată nu am înteles de ce e obligatoriu ca, imediat ce se află de unde e cineva, să răspundem imediat că şi noi am fost acolo şi e un loc frumos sau că n-am fost, dar vrem să mergem.

3. Înseamnă că votezi cu Fidesz, din cauza voastră a primit din nou două treimi. – Nu, sunt om care îşi foloseşte creierul ca tine. Originea mea nu e aceeaşi cu votul şi o fi Duna TV (post TV de stat pentru ungurii de pretutindeni - n.red.) cel mai vizionat post de către maghiarii din România, dar şi acolo urmăresc doar emisiunea cu dedicaţii muzicale.

4. Şi eu urăsc românii! –  Aha, deci tu nu eşti omul care să-şi folosească mintea ca şi mine. Poate după ce vei întâlni români şi vei şi discuta cu ei, atunci mai vorbim.

5. În Bu-cu-reşti numai ţigani sunt (slogan al ultraşilor maghiari - n.red.)! – În Bu-cu-reşti transportul public e pe cartelă, cu portiţe la metrou. Ştiţi, chestii despre care aici (la Budapesta – n. red.) doar visăm(3). Deşi probabil celor care scandează fraza asta, mai întâi trebuie să li se explice ce înseamnă un sistem de transport public pe cartelă, căci putem presupune că aceştia au părăsit ţara doar de vreo două ori, în autobuze pentru suporteri de fotbal.

6. Cântatul imnului secuiesc – Când se întâmplă asta, de obicei mă trag un pic deoparte, căci ştiu doar primele două versuri. Plus, vezi punctul 1.

7. Şi noi am arborat acasă steagul secuiesc. – E destul de ciudat să vezi că, deşi Ţinutul Secuiesc nu e nici măcar la nivel de teritoriu autonom, a cucerit deja aproape toate instituţiile publice din Ungaria. Poate că are sens să arborezi vechiul streag al Budapestei pe primăria din Miercurea Ciuc (acesta fiind roşu-galben-albastru - n.tr.), dar de ce cheltuie un sătuc de peste Dunăre pe pânză auriu-albăstruie, asta pentru mine e un mister.

8. Pomenirea referendumului din 2004, în orice context. – Mai bine nu. Chiar deloc. În special nu acolo în Ardeal. Serios, nici în Bronx nu zicem nigger şi mă gândesc că mai vrem să ne şi întoarcem întregi de acolo.

9. Ador cărţile lui Wass Albert(4)! – Păi nu ştiu, asta-i o chestie subiectivă, eu personal mai degrabă citesc Douglas Adams, poate ai putea şi tu să încerci şi alţi autori. Iar dacă te interesează literatura ardeleană şi în asta încape şi altceva, decât imaginea secuiului bătrân rezemat de un stâlp totemic cioplit pe un vârf de munte şi căruia vânturi străine de peste Carpaţi îi înfig în mustaţă ace de pin, ca nişte înţepături româneşti… atunci îţi recomand pe Domokos Szilagyi(5), de exemplu.

10. Las’ c-o să fie Ardealul din nou al Ungariei (slogan naţionalist maghiar - n.red.)! – NU, n-o să fie. De circa 500 de ani nu mai este al Ungariei(6), a existat ca principat sau provincie mai mult sau mai puţin independentă de pe vremea turcilor, fiind exemplul multiculturalităţii şi al toleranţei religioase, până ce nu i-a infectat pe localnici naţionalismul. Adevărul e că aceeaşi idioţenie a dus şi la faptul că popoarele îşi îngreunează călătoria cu puncte de trecere a frontierei, cât şi la faptul că aici (în Ungaria - n.red) se pot găsi tricouri cu ungaria mare, ca şi dincolo cu românia mare. Da, am scris voit cu litere mici, azi un maghiar din România consideră ambele ideologii la fel de aberante.

____________________________________________
Note:

1. La referendumul din 2004, pentru a se acorda dubla cetăţenie maghiarilor din afara ţării, cetăţenii ungari s-au prezentant într-un numar prea mic pentru ca votul exprimat sa fie valid. Invalidarea referendumului a lăsat un gust amar, până azi, multor maghiari din Românial şi nu numai.

2. A merge la Canossa - a accepta o umilinţă. Vezi şi nota de subsol 1.

3. În metroul din Budapesta nu se intră pe bază de cartelă, ci se cumpără bilet, iar în vagoanele de metrou pot descinde controlorii.

4. Albert Wass (1908-1998), aristocrat maghiar, adulat de o parte a maghiarilor, dar considerat criminal de război de justiţia română. Ca scriitor, povesteşte „o istorie care deja există, şi este general acceptată în anumite cercuri, dar care este tratată în mod simplist, preamărind naţiunea proprie", după cum apreciază istoricul ungar Egry Gábor.  

5. Domokos Szilágyi (1938-1976), poet, prozator şi traducător maghiar din România. A tadus din Lucian Blaga şi Nichita Stănescu.

6. Transilvania a funcţionat ca principat semi-independent, vasal turcilor, între 1570 şi 1711, dată la care a intrat, ca provincie de sine stătătoare, în componenţa Imperiului Habsburgic. În 1867 a revenit Regatului Ungariei din cadrul Austro-Ungariei, iar în 1920 a intrat în componenţa Regatului Român. Nordul Ardealului a fost cedat Ungariei pentru o scurtă perioadă (1940-1944). Ca o notă personală a mea - Sever Ioan Miu - revizionismul ţine de o mentalitate învechită, nedemnă de secolul XXI.