Tacerea de dupa cutremureri,

Asta cand ar fi trebuit sa fie recunoscatori ca au putut respira acelasi aer cu dl. Sandu. In locul d-lui Sandu, eu as fi zis asa, nu numai gazetarilor, ci si tuturor iubitorilor de fotbal din aceasta

Asta cand ar fi trebuit sa fie recunoscatori ca au putut respira acelasi aer cu dl. Sandu. In locul d-lui Sandu, eu as fi zis asa, nu numai gazetarilor, ci si tuturor iubitorilor de fotbal din aceasta tara: "Bai popor, uite care-i treaba, n-ati inteles nimic. Eu si tovarasii mei avem un sereleu care se cheama Federatie. Putea sa se numeasca si Felatie, daca tot fac unii caz ca FRF ar fi o denumire insusita prin furt. Noi organizam niste meciuri de fotbal, la care daca doriti sa veniti sau sa priviti la televizor, foarte bine, daca nu, iarasi bine. Ca s-a pierdut calificarea la Mondiale, asta e, castigi, pagubesti, negustor te numesti - daca va face placere sa va dati cu fundul de pamant, sa plangeti, sa injurati, sa spargeti televizorul, n-aveti decat. Sa va fie limpede ca pe noi nu ne trage nimeni de raspundere: ziaristii astia nenorociti fac galagie ca sa castige si ei o paine, nu ca i-ar baga cineva in seama. Iar voi, suporterii, sunteti buni sa ragusiti in ploaie, nu sa ne tulburati pe noi din biznis". Iubitorii fotbalului din Romania au suferit un soc miercuri seara. Mai vine unul: dupa ce in sufletele lor s-a produs un cutremur, in fotbalul romanesc urmeaza tacerea. Presa care titreaza "S-a spart buboiul!", "Urmeaza curatenia!", bate campii. Gheorghe Hagi nu si-a dat demisia si nici nu va fi demis. Nici unul dintre maharii mafiei fotbalului nu va fi inlaturat. Felatia s.r.l. merge mai departe. Ceea ce e absolut in natura lucrurilor: asa cum observam cu multa vreme in urma, Romania s-a tribalizat. In toate domeniile de activitate si zonele tarii exista triburi, clanuri, mafii postceausiste pe care nici o autoritate centrala nu le poate clinti. Ce deosebire e intre eternul si fascinantul Nicolae Mischie din Gorj, care a strans de gat guvernul Romaniei pana a vomitat toti cei 50 de litri de benzina ceruti si Sorin Satmari, "ofiterul" de presa al FRF, care imediat dupa meciul de miercuri a zis profund miscat "Lasa, ba, ca vine Adrian Nastase si ne da pe toti afara!", aprobat de hahaielile altor "ferefisti" aflati in preajma? Daca inainte de '89 pana si un Mitica Dragomir mai avea oarecare frica de partid, acum toti traficantii de fotbal fac ce vor. Unii il considera pe Hagi un cavaler al dreptatii si spera ca el va da de pamant cu blatistii, cu faneii si gigeii, cu toata pegra din jurul verdelui curat al gazonului. Ce imensa capacitate de autoamagire! Gheorghe Hagi face parte din sistem. Nu il intereseaza sa se ia de piept cu nimeni in afara ziaristilor, el vrea sa aiba la dispozitie jucaria dorita, Nationala, pe care nu intamplator am spus ca a jucat-o la barbut: "Sunt un antrenor caruia ii place sa riste. Am riscat si am pierdut. Nu trebuie sa ne facem probleme". Pentru asta, Gica cel nervos, gata oricand sa scuipe sau sa loveasca, va face sluj in fata marii "cooperative". Acum se incheie, de fapt, un pact trainic: desi este principalul vinovat pentru necalificare, Hagi va fi mentinut in functie de mafie. In schimb, el n-o va sacai cu nimic. Asa cum spunea dl. Hagi, nu e nici o catastrofa si nu trebuie sa ne facem probleme. Sussemnatul ar avea totusi o problema, una mica. Toti gherlanii astia care invart milioane de dolari fara nici un fel de responsabilitate, o fac folosind culorile albastru, galben si rosu, precum si cuvantul Nationala. Reprezentativa Romaniei. Prin urmare, nu numai ziarista pe care dl. Hagi a repezit-o marlaneste, ci si ultimul muncitor cu carca din aceasta tara au dreptul sa-i intrebe de ce au mototolit in halul asta tricolorul. Pentru asta nu e obligatoriu sa fi dat vreodata cu piciorul in minge, cum cere dl. Hagi, e suficient ca esti roman. Sa-si calareasca Mercedesurile si sa se ingroape cu vilele lor cu tot Mircea Sandu si ai lui, dar Nationala apartine celor care tremura pentru ea in frigul de pe stadion sau din casele pe care le incalzeste doar televizorul. Iar lui Gheorghe Hagi nu-i doresc ca intr-o zi, acesti oameni pentru care fotbalul si Hagi sunt poate singurele bucurii, sa citeasca in gestul mainii sale duse la piept cand se canta imnul expresia muta a cuvintelor: Nationala e a mea, ba.