Replica BOR la articolul meu: Injurii şi ipocrizie!
0
Comentariul cu nr.154 la articolul despre capacitatea preoteasca este un comunicat din partea Biroului de Presă al Patriarhiei Române. Am verificat autenticitatea lui şi mi s-a confirmat printr-un email al Biroului de Presă semnat de preotul Bogdan Teleanu care a ţinut să adauge următoarele: "deoarece opiniile dumneavoastră au apărut pe un blog, răspunsul s-a dat tot pe blog.
Era prea mult să postăm răspunsul pe site-ul oficial sau să îl publicăm în cotidianul Ziarul Lumina.” Îi mulţumesc domnului Bogdan Teleanu pentru comunicat. Am câteva precizări:
1. Constat cu dezamăgire încă o dată modul neprofesional şi de atac la persoană al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) prin departamentele din subordine şi constat că nu s-a oferit un răspuns la ideea de bază a articolului din 7 februarie: examenul de capacitatea preoţească.
2. INJURII ! Folosirea cuvintelor la adresa mea “frustrare”, “ignoranţă, patimă şi incapacitate de a intelege” alaturi de “fara examen de constiinţă eclesiala” reprezintă în mod clar o abordare fără obiectivitate, nedreaptă şi injurioasă. Este inacceptabil ca, în numele unei instituţii importante precum BOR, să fie transmise astfel de acuze la adresa unui autor.
3. Cum îşi permite BOR fără a ma cunoaste, fara a ma intalni vreodata şi a purta vreun dialog cu mine sau fara a mă fi supus vreunei evaluări de orice gen (psihologic, medical ori spiritual) să ma califice “frustrat, ignorant,patimaş, incapabil şi fara constiinţă eclesiala” ? Este nepermis sa ataci si sa judeci o persoana doar dupa parerea pe care o exprima intr-un articol. Este nepermis unei astfel de instituţii numita Biserica Ortodoxa Romana !
4. Cum îşi permite o instituţie ce propovăduieşte valori umane supreme (dragoste, bunătate, milă, blândeţe, pace) să se manifeste intr-o manieră inchizitorie ?
5. Cum îşi permite o instituţie auto-definită divino-umană ai cărei episcopi şi preoţi îi auzi duminical adresându-se cu „iubiţi credincioşi şi credincioase”, semnând pastorale "din mila lui Dumnezeu Al vostru al tuturor de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător, şi „har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!” să folosească un limbaj de mahala prin comunicate? Eu am făcut apel la practicile BOR şi nu am acuzat vreo persoană sau vreun cleric.
6. Dacă Biserica este „formată din clerici şi credincioşi” de ce un credincios nu ar avea dreptul la opinie? Are obligaţia să cotizeze salariile preoţilor, să plătească fiecare serviciu religios, să i se ceară dări şi donaţii pentru diverse scopuri pământeşi dar nu are permisiunea să descrie practicile păcătoase şi nedrepte ale BOR?
7. BOR NU a răspuns la ceea ce eu decris în articol. A înşiruit nişte legi şi art. dar fără să-mi contrazică sau să ne lămurească despre conţinutul aberant al examenului de capacitate preoţească. Redau câteva afirmaţii din comunicatul BOR.
8. „preoţii şi diaconii slujitori se recrutează”. Păi mai jos se afirmă că preoţii au alt specific vasazică duhovnicesc şi nu asemenea unui funcţionar dar iată că aici foloseşte tocmai cuvinte de funcţionar „se recrutează”. Când o dăm cu duhovnicia, când cu lumea, HR al BOR, tăiem chitanţe, recrutăm, dosare, devize, lumânări, etc.
9. „acest examen are în vedere verificarea capabilităţii candidaţilor de a utiliza practic în viaţa şi activitatea parohială cunoştinţele dobândite”. O altă aberaţie. Păi cum poţi evalua teoretic utilizarea practică din moment ce ei încă sunt candidaţi şi nu preoţi, adică nu practică? Cred că poţi evalua acestă utilizare a cunoştintelor dobândite doar după ce au fost hirotoniţi. Citind zeci de rapoarte de activitate NU am regăsit informaţii despre activitatea duhovnicească a preoţilor „despre câte suflete au ajutat duhovniceşte în calea mântuirii” şi doar de constructori, ziditori, restauratori, ex. câte biserici şi garduri au construit.
10. comparatia cu „absolvenţii de drept, medicină şi profesori” este una total nereusita şi incorectă. Aceste examene nu se pot echivala. Cei de la teologie (văd din ghid) sunt evaluaţi despre banalităţi precum ”cultura viţei de vie” pe când cei de la drept şi medicină trec prin focul real al examenelor, pregătindu-se luni şi luni la rândul pentru examene cu un grad extrem de ridicat de dificultate. Şi un bun procent dintre aceşti absolvenţi susţin de 2, 3 ori acelaşi examen. Este o ipocrizie această afirmaţie. Mai grav în cadrul medicinei nu eşti titular îndată după examen precum preotul ci doar rezident- urmează alţi 5,6 ani de muncă clinică iar avocatul devine stagiar-alţi ani de munca. Se pot compara cele 26 de discipline de medicină de la examen (cardiologie, pneumologie,reanimare,neurologie, boli infecţioase, hepato-gastroenterologie, chirurgie viscerală, ginecologie, reumatologie,chirurgie ortopedică, oftalmologie, ORL, geriatrie, psihiatrie, psihiatrie pediatrică, pediatrie, medicină internă, radiologie,dermatologie,diabet, urologie, nefrologie,hematologie,oncologie) cu muzica bisericeasca, tipic si liturgica? Este o jignire la adresa medicilor să vă numiţi "medici de suflet".
11. „Examenul era susţinut inainte de hirotonie de toţi candidaţii la preoţie şi înainte de anul 1990”. Nu ne-aţi oferit niciun suport. Când s-a introdus? Prin ce lege? Cum susţineţi acestă afirmaţie? Este fals cuvântul „toţi” deoarece practica curentă din eparhii mi-a arătat că există cazuri de preoţi ce au fost hirotoniti fără a sustine acest examen ba chiar în timpul studenţiei, tineri de 22, 23 de ani, călugăraşi fără pregătire şi alte exemple nefericite. Cum poate un puber de 22 de ani sa povatuiasca spiritual un adult sau batran?
12. „Diaconie –o treaptă a preoţiei”. Precizez că nu „am o impresie” ci cunosc treptele preotiei. Nu mi s-a răspuns de ce această treaptă a preoţiei totuşi în multe cazuri are o perioadă de câteva zile sau saptămâni?
13. „activitatea acestuia (preotului) se desfăşoară permanent în parohie”. Aici exageraţi! Cum adică „permanent”, adică 24h/24h? Preotul nu are viaţă personală, de familie sau socială ? Preotul nu are perioade de odihnă, nu doarme şi lucreză neîntrerupt ca un roboţel ? Până şi cei de la Urgenţe şi SMURD lucrează pe ture.
14. „ absolvent de teologie fără examen de… conştiinţă eclesială”. Ce legătură este între parcursul meu academic şi opiniile exprimate în acest articol? Nu sunt un răufăcător nici ignorand, am studiat sistematic 5 ani teologia şi chiar am scris despre Ortodoxie la Oxford. Dar puteam fi absolvent de mecanică şi mecatronică sau fără studii superioare, muncitor necalificat. O altă contradicţie. Iisus Hristos "căuta la inima omului" ori BOR se pare că îmi cunoaşte nu doar inima ci şi conştiinţa. Incredibil!
15. De ce nu explică BOR în comunicat slaba pregătire intelectuală a candidaţilor la preoţie. Vă ofer un argument recent. În iulie 2012 la vestita Facultatea de Teologie din Sibiu au fost acceptaţi la admitere şi primiţi în facultate candidaţi foarte slabi, cu note foarte mici: de ex cu 6.06 la Bacalaureat si 6.63 la Nota la Admitere la Buget respectiv 6.13 Bacalaureat si 6.47 Nota la Admitere la taxa. Oare ce preoţi vor fi acestia şi cum pot ei ajuta sufletul credincioşilor, ei preoţi de nota 6?
Ce-mi doresc? Doar atât: ca BOR, preoţii şi episcopii să-şi facă treabă aşa cum o cere Cartea. Dacă avem pretenţii de medici buni, avocaţi buni, profesori buni, ingineri buni, politicieni buni de ce nu am avea şi de la preoţi?
Addenda
Remarc şi apreciez retragerea Papei Benedict de la conducerea Bisericii Catolice. Precizează că e conştient de slăbiciunile trupului şi ale vârstei şi lasă locul altora mai buni şi mai tineri. El Papă, totuşi om, are limite. Am apreciat şi retragerea recentă a conducătorului Bisericii Anglicane, teologul renumit Rowan Williams, arhiepiscopul de Canterbury, la 31 decembrie 2012, după 10 de ani de slujire ca primat al Angliei.
Remarc însă şi la noi episcopi de aproape 100 de ani care încă sunt pe tron. Câteva exemple: Eftimie al Bacăului (99 de ani), Gherasim al Râmnicului (99 de ani), Justinian al Maramureşului (91 de ani).
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE: Între libertate şi frustrare
În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mihai Copăceanu în articolul Despre in(Capacitatea) preoţească în BOR. Între penibil şi absurd publicat pe un blog afiliat paginii de internet Adevărul.ro facem următoarele precizări: Potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor din România, acestea îşi aleg, numesc, angajează sau revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări (art. 23, alin 1). În conformitate cu Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii şi diaconii slujitori se recrutează dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii Facultăţii de Teologiei, specializarea Teologie Pastorală care au susţinut examenul de capacitate preoţească (art. 123/ alin.1). Pentru a putea fi numiţi, candidaţii la posturile de preoţi şi diaconi trebuie să corespundă condiţiilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti.( art. 123, alin. 4).
Examenul de capacitatea preoţească este organizat de Centrul eparhial şi are scopul de a evalua pregătirea viitorilor slujiitori ai sfintelor altare pentru slujirea pastorală-misionară şi activitatea administrativă parohială. În acelaşi timp, acest examen are în vedere verificarea capabilităţii candidaţilor de a utiliza practic în viaţa şi activitatea parohială cunoştinţele dobândite în instituţiile de învăţământ teologice, precum şi cunoaşterea modului de organizare administrativă şi social-misionară a eparhiei respective. De altfel, există şi alte categorii socio-profesionale care după absolvirea studiilor superioare susţin examene suplimentare pentru titularizarea într-un post din specialitatea respectivă. De exemplu, absolvenţii facultăţilor de Drept nu ajung imediat avocaţi sau magistraţi, ci trebuie să susţină mai întâi examene suplimentare, licenţiaţii facultăţilor de Medicină au de trecut examenul de rezidenţiat, iar profesorii pe cel de titularizare.
Examenul de capacitate preoţească nu este o „invenţie recentă”, ci era susţinut înainte de hirotonie de toţi candidaţii la preoţie şi înainte de anul 1990. Referitor la diaconie, precizăm faptul că aceasta este prima treaptă sacramentală a preoţiei, iar nu „stagiu de pregătire”, aşa cum are impresia domnul Mihai Copăceanu. În ceea ce priveşte slujirea şi misiunea preotului menţionăm faptul că activitatea acestuia se desfăşoară permanent în parohie, în biserică şi la casele credincioşilor de fiecare dată când este solicitat. Ca atare, opinia că preotul nu are “un program de birou de la 8.00 la 16.00” asemenea unui funcţionar este superficială şi denotă necunoaşterea specificului misiunii preoţeşti. În concluzie, deşi în profilul biografic publicat pe o reţea de socializare online, domnul Mihai Copăceanu menţionează că este absolvent de Teologie la Sibiu, prin opiniile exprimate domnia sa dovedeşte în mod paradoxal ignoranţă, patimă şi incapacitate de a înţelege responsabilitatea pregătirii permanente a slujitorilor sfintelor altare pentru activitatea desfăşurată în comunităţile parohiale. Un absolvent de teologie fără examen de … conştiinţă eclesială. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Se încarcă comentariile...
