Preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor: în mediul rural aştepţi şi câteva zile până eşti văzut de doctor
0
Pacienţii care trăiesc în zonele rurale din România nu au acces la servicii medicale de calitate. Ba, din contră: lipsesc medicii specialişti, drumurile sunt impracticabile, ambulanţele nu pot ajunge cu uşurinţă la faţa locului, în timp ce cozile care se formează la cabinetele medicilor de familie sunt, de cele mai multe ori, interminabile.
„Spre exemplu, pacienţii acuţi nu beneficiază pe loc de asistenţă medicală. Uneori, aşteaptă câteva zile pentru a putea fi văzuţi de medic. În acel interval, starea lor de sănătate se cronicizează”, a declarat Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP).
Sunt localităţi în care nu există un medic titular. O astfel de situaţie poate fi întâlnită în localitatea Reviga din judeţul Ialomiţa, unde medicul vine trei zile pe săptămână. Partea bună, completează preşedintele ANPP, e că relaţia dintre pacienţii din zona rurală şi medic este una apropiată, comparativ cu ce se întâmplă în mediul urban.
Medicul cu 2.500 de pacienţi pe listă
Medicul Gindrovel Dumitra din localitatea Sadova, judeţul Dolj, are 2.500 de pacienţi pe listă, în condiţiile în care media naţională este de 1.700. “E un număr mare. În rural sunt aproximativ 4.800 de medici de familie, dar sunt discrepanţe mari pe regiuni. Spre exemplu, în Alba şi în Munţii Apuseni este un deficit cronic de medici. Cu toate acestea, există şi zone unde acoperirea este bună”, adaugă medicul de familie.
În opinia sa, un sistem în care pacientul merge la medicul de familie, apoi la cel din ambulatoriu şi doar în ultimă fază ajunge la urgenţe, este unul sustenabil. Declaraţia vine în contextul în care Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii, a declarat într-un interviu acordat publicaţiei Adevărul că va elabora nişte reguli de natură medicală şi de natură de educare a pacientului, prin care, dacă vrei să ajungi la spital fără urgenţă, trebuie să faci nişte paşi. Primul pas este chiar medicul de familie.
“Dacă acesta (medicul de familie, n.red.) n-are capacitatea profesională şi competenţa, te trimite la medicul specialist în ambulatoriu. Dacă nici medicul specialist din ambulatoriu nu reuşeşte să-ţi găsească boala şi leacul, doar atunci te duci la spital să te internezi, dacă el consideră că aşa trebuie”, a explicat Nicolăescu.
Ar trebui acordată mai multă importanţă infrastructurii
Totuşi, pentru ca mecanismul să funcţioneze, este necesară voinţa politică, dar şi implicarea mai multor autoritaţi, printre care se numără Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi consiliile judeţene şi locale, susţine Gindrovel Dumitra.
În primul rând, trebuie dezvoltată infrastructura. Dacă în cazul localităţilor cu 5.000 de locuitori, accesul la cabinetul medicului se face cu o oarecare uşurinţă, situaţia este complet diferită în cazul localităţilor care se întind pe raze de zeci de kilometri.
“N-ar fi aşa o mare problemă dacă pacienţii ar avea un mijloc de transport. Este vorba, într-un fel, de un serviciu social. Noi, ca medici de familie în mediul rural, facem şi asta”, a precizat dr. Gindrovel Dumitra.
Spre exemplu, unii pacienţi aflaţi la distanţe mari de medicul de familie ajung la cabinetul acestuia fie cu maşini private, fie cu căruţa. În consecinţă, se pierde timp preţios pentru bolnav. “Autorităţile locale ar trebui să acorde prioritate infrastructurii”, a explicat Vasile Barbu.
Centrele de permanenţă au fost dezvoltate haotic, după voinţa autorităţilor locale
De multe ori, programările făcute de medici, care au o activitate intensă, sunt date peste cap, iar pacienţii ajung să stea şi câte două, trei ore, la coadă. Totul ţine de prioritizare. Pentru a veni în sprijinul bolnavilor, medicii de familie au început să deschidă puncte de lucru şi centre de permanenţă.
“Centrele de permanenţă sunt indispensabile în mediul rural şi în localităţile aglomerate. Din păcate, ele sunt dezvoltate în mod haotic, iar problema e lăsată la mâna autorităţilor locale. Este nevoie de centre de permanenţă oriunde, ele ar trebui răspândite pe o rază de 20, 30, 40 de kilometri”, a declarat Gindrovel Dumitra.
Un motiv pentru care puţine cadre medicale aleg să lucreze în sate şi în comune e faptul că “autorităţile le întorc spatele în momenul în care ajung în locul respectiv”. Cu toate acestea, activitatea este una interesantă din prisma patologiei diverse care poate fi întâlnită în mediul rural.
Totuşi, mulţi români de la sate fie nu sunt deplasabili, fie suferă de boli cronice. "Ar trebui să existe o activitate mai susţinută de consultaţii la domiciliu", conchide Vasile Barbu, preşedintele ANPP.
88 de sate nu dispuneau de cabinete de medicină de familie în 2007
Un raport elaborat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică în 2007 arată că la momentul respectiv existau 4.627 de medici de familie şi 5.679 de asistenţi medicali care lucrau în zone rurale.
Tot în 2007, infrastructura serviciilor de îngrijire primară din mediul rural din România a constat în 4.338 de cabinete de medicină de familie (87%), 659 de puncte medicale (13%) şi 154 de centre de permanenţă care ofereau servicii în afara programului obişnuit de lucru pentru cazurile urgente.
Potrivit aceluiaşi raport, cabinetele de medicină de familie nu existau în fiecare aşezare. Astfel, 88 de sate, cu un număr total de 153.904 de locuitori, nu dispuneau de niciun fel de unitate de furnizare a serviciilor de îngrijire primară.
Se încarcă comentariile...
