Postare emoţionantă a scriitoarei Ana Barton: Autorităţile statului sunt reprezentate de oameni care au absolvit şcoala nepăsării de om

Scriitoarea Ana Barton face, într-o scurtă postare pe pagina personală de Facebook, o radiografie a societăţii româneşti, pornind de la instrumentalizarea cazului crimelor din Caracal.

Ana Barton este una dintre personalităţile care au decis să-şi exprime public părerea despre lipsa educaţiei şi urmările acesteia pentru societatea românească. 

„Păsarea se învaţă, respectul se învaţă, dragostea se învaţă. Ideal, în familie, prin exemplu. Dar să lăsăm idealul fiindcă realitatea groasă e cam aşa: mă-ta e o vacă!, tac-tu e un porc!, tu eşti un prost, nu eşti bun de nimic! Prea mulţi copii aud cuvintele astea şi multe altele, la fel de grave şi periculoase„, îşi începe scriitoarea postarea. 

„De-acolo, de-acasă, începe totul. Numai că statului nu-i pasă ce se-ntâmplă în familii. Femeile să tacă, copiii să tacă. Dacă nu, bătaie. Statul zice împăcaţi-vă, dacă e vorba despre adulţi. Dacă e despre copii, consideră că e forma de bază a educaţiei. Vorbesc despre practică, nu despre teorie.

Aşa că să lăsăm ce-nvaţă copiii acasă. ŞCOALA trebuie să înceapă să le ofere şi un astfel de tip de educaţie copiilor, este vital s-o facă. Faptul că ea nu există în şcoală se vede în „Nu ţine linia ocupată!“, dar şi în replica dată în spitale bolnavilor: „Nu te mai văita atât, că nu eşti tu singurul din spitalul ăsta!“ Se vede în faptul că violenţa ni se pare normală. Lasă-i, e casa lor, e familia lor, sunt copiii lor, nu ne băgăm. Sau, dacă actele de violenţă se petrec în spaţiul public, ce să chemi poliţia?, ce face poliţia? până vine poliţia, ăştia se omoară. Dar poliţia din cine e făcută? Aha, tot din oameni care n-au beneficiat de educaţia păsării în şcoală, pentru că educaţia păsării nu există în sistemul românesc de educaţie. Bine, educaţia empatiei, ca să nu punem accentul aiurea.

Mulţi dintre puii de câini şi de pisici sunt înecaţi în râuri, părăsiţi în câmpuri, aruncaţi peste garduri, în curţile altora, sau omorâţi cu sapa. În mod normal, asta ar trebui să producă reacţii. Dar modul normal se educă, numai că nu şi la noi. Dacă tu vezi de mic că bunicii şi părinţii tăi omoară animale, ţi se va părea normal s-o faci şi tu. Nu e nimeni care să-ţi spună că nu e normal şi să-ţi explice şi de ce. Şi rămâi cu educaţia prin exemplu, cea de acasă.

Nepăsarea şi misoginismul sunt două dintre topoarele noastre cele de toate zilele. Multe femei sunt tratate ca obiecte pe care agresorii lor şi le însuşesc atunci când vor, cum vor. Sau sunt bătute ori omorâte pentru că îndrăznesc să-şi exprime opinia. Unele, doar pentru că ies în calea bărbaţilor care doresc sex în acel moment sau care au consumat alcool.

Oameni ţinuţi în lanţuri, să muncească, oameni violaţi, omorâţi, oameni supuşi multor forme de abuzuri – toate din cauza nepăsării de om. La asta duce lipsa educaţiei, la rebarbarizarea societăţii.

Până când ŞCOALA nu va oferi educaţia empatiei, a respectului, a iubirii, alături de materiile „de bază“, esenţial nu are cum să se schimbe nimic pentru că şi autorităţile statului vor fi reprezentate de oameni care vor fi absolvit şcoala nepăsării de om, la fel ca toţi ceilalţi”, consideră scriitoarea.