Logicile paralele

Cum funcţionează logicile paralele. Doar că în sensuri opuse... :) Vă mulţumesc dacă răspundeţi la întrebarea de la sfârşit!

Iată: scriu eu câteva cuvinte celor întristaţi şi afectaţi că anul acesta Concertul de Anul Nou de la Viena s-a ţinut fără spectatori, însă la TV şi online la fel ca şi mai înainte, că nu mi se pare nimic trist aici, ba dimpotrivă, e mai degrabă un simbol al optimismului şi continuităţii, al puterii de a sări peste bariere când nu le poţi de deoparte. Şi că lucrurile cu adevărat triste sunt în altă parte, unde e moarte şi suferinţă, sărăcie lucie etc.

Că am primit o avalanşă de mesaje fără legătură cu ce am spus eu, nimic nou, ştiam că vor veni. Şi mai interesante, însă, sunt contorsiunile logice de felul celei de mai jos:

„Si ce ar trebui sa facem George in viata asta scurta? Sa ne încărcam cu toate tragediile lumii sau sa încercam sa cautam frumosul, speranţa şi bucuria? Daca ne-am raporta micro existenta la toate problemele globale, la câţi copii mor de foame...războaie..şi alte...şi alte...cum am reuşi sa trecem de la o zi la alta? Da, e foarte trist ca nu se mai ţin concerte, pentru ca asta vorbeşte despre anormalitatea prezentului prin care trece omenirea. In loc de lamentări şi întristări inutile privind oamenii in nevoie, este mai util orice tip de ajutor.”

Deci a spus exact acelaşi lucru pe care l-am spus şi eu, dar brusc a ajuns la alta concluzie! Să căutăm frumosul, speranţa, bucuria... Da, absolut de acord, chiar asta am spus şi eu în textul meu! Eu găsesc că un astfel de concert la TV şi online, dar fără spectatori, e la fel de frumos, îţi dă speranţă că lucrurile merg înainte, chiar şi cu virusul alături, mă bucur că îl pot asculta la fel ca şi în alţi ani, pe când comentatoarea, pac!, cu concluzia opusă: Că ce tristeţe etc...

Aşadar, cine e optimistul şi cine e pesimistul aici, cine se bucură mai mult de viaţă şi cine nu?