La Valea Bistrei, buştenii furaţi se schimbă şi pe porci

Într-o aripă a casei unde odinioară a locuit Avram Iancu înconjurat de şefii săi militari stă astăzi Margareta Ţăran, pensionară. Este mică, subţire, cu o privire plată, plină de

Într-o aripă a casei unde odinioară a locuit Avram Iancu înconjurat de şefii săi militari stă astăzi Margareta Ţăran, pensionară. Este mică, subţire, cu o privire plată, plină de bunăvoinţă. O întreb cum se simte într-un fost sediu de Stat-Major al lăncierilor moţi.

Zice că bine. "Simţiţi istoria?", insist. "Da, o simt", spune ea. La Câmpeni-Alba este plin de urmaşi ai moţilor lui Avram Iancu care simt istoria. La Câmpeni şi în împrejurimi lipsesc doar urmaşii copacilor din acea vreme: oamenii sunt, pădurile dispar.

O tonă pricăjită de lemne de foc costă la Constanţa 2.200.000 lei vechi, în timp ce o tonă zdravănă de lemne de foc se vinde la Câmpeni cu 700.000-800.000, iar la Baia Mare, cu vreo 500.000. Capitala Ţării Moţilor, Câmpeni, are înregistrate trei-patru gatere, iar alături, pe Valea Bistrei, sunt înregistrate vreo 30.

Aproape jumătate din proprietarii bistreni de pădure nu au, conform legii, contracte de pază încheiate cu Romsilva. Taxa nu-i mare (30-50 RON/an/ha), dar devine imprudent să îi vorbeşti românului de taxe când se trezeşte proprietar.

O şoaptă cu suspine: drujba

Multe dintre proiectele mari derulate în România (Bubeşti - Alba, Roşia Montană, Padiş, Ditrău - Harghita etc.) sunt poziţionate în zone intens împădurite şi urmăresc tăieri masive de copaci, cu urmări incalculabile pentru echilibrul factorilor de mediu - atât cât a mai rămas din dânsul. Pe Valea Bistrei nu se extrage nimic sau, mai degrabă, se extrage doar lemn.

Din pământ, din rădăcină. Un străin sosit în cătunul Valea Bistrei, la mică distanţă de Câmpeni, este o pradă sigură pentru interesul localnicilor. La Bistra, singurul om deschis pare a fi "Rofu", pictorul nebun care umblă noaptea prin pădure şi se ceartă cu copacii. În rest, moţii nu sunt obişnuiţi cu musafirii şi nici nu-i doresc: sunt rezervaţi şi suspicioşi, afacerile subterane cu lemne se păstrează numai cu discreţie şi solidaritate.

Lemnul a adus aici o oarecare prosperitate, vizibilă de la distanţă: vilele impozante sunt numeroase, maşinile scumpe rulează îngrijit pe drumul forestier care ţine loc de bulevard principal. Numeroase autotrenuri şi camioane încărcate cu buşteni ridică nori de praf în drumul lor spre depozitele din zonă sau din Sălaj, Arad şi Cluj.

Se cară lemn debitat folosindu-se orice mijloc aflat la îndemână: cu scutere, cu căruţa, chiar cu roaba. Ni se dau asigurări că multe dintre maşinile cu numere de Sălaj sau Arad care transportă masă lemnoasă aparţin, în fapt, localnicilor.

Curţile multor case sunt pline cu grămezi de buşteni, iar gaterele şi banzicurile produc un zgomot infernal. Sărăcia izbucneşte doar când intrăm în cartierul de rromi al satului. Casele sunt din scânduri, lipite cu pământ, iar un porc aleargă în mijlocul uliţei, alimentând veselia puradeilor. Rromii de aici au fost mineri până la închiderea minei, iar acum primesc - dacă este să ne luăm după ce spun localnicii şi primarul Andreş Ioan Călin - pensii grase şi câte 5 mc de lemne pe iarnă.

Mic curs de "Legea tăcerii"

Majoritatea pădurilor din zona Valea Bistrei sunt în proprietatea unor persoane fizice. Chiar şi în acest caz, însă, există un lanţ vicios care încercuieşte cu tăcere afacerile forestiere. "În primul rând, proprietarul de pădure este şantajat pentru a i se obţine tăcerea pe termen nelimitat de către cei cu atribuţii în supravegherea masei lemnoase din zonă", ne-au declarat surse locale sub condiţia anonimatului.

"Mai precis, deoarece cota de lemne pe care i-o acordă statul într-un an calendaristic (propusă de silvicultor, aprobată de consilierul local şi pusă în aplicare de primar) este invariabil mică (de exemplu, la 10 metri cubi de lemn, îţi acoperi greu cheltuielile), proprietarul de pădure este atras la o negociere prin intermediari: i se permite, practic, să taie mai mult lemn (nemarcat) din pădurea statului sau cea personală, de exemplu 30 mc, iar cantitatea de lemne o va împărţi cu pădurarul care îi asigură protecţia.

Mai mult, pentru ca această complicitate să fie completă, pădurarul sau poliţistul din reţea îşi ţin partea în curtea omului, pentru a nu fi vizibilă vecinilor sau celor neavizaţi. În al doilea rând, proprietarii de păduri mişcă greu "în front", fără să fie aflaţi de cei de la Ocolul Silvic. De obicei, pădurarii au o reţea de informatori, vreo trei-patru localnici care îi spun care cum ce taie sau a tăiat. "Aici, unde lumea se ştie, e destul de greu să bagi drujba într-o pădure fără să fi aflat.

Unii te cunosc şi după zgomotul drujbei, aşa că-s mulţi care se duc să fure la 20-30 km de aici, spre Horea sau Steaua sau în judeţul alăturat", ne-au declarat aceleaşi surse. Urmarea este inevitabilă: odată părtaş la o infracţiune, omul va păstra tăcerea pe perioadă nelimitată.

Aceleaşi surse susţin că afacerile cu lemne care au despădurit munţii, aşa cum nicio turmă de elefanţi nu ar fi reuşit, sunt susţinute puternic de reprezentanţi locali ai administraţiei locale, poliţiei şi Ocolului Silvic din Câmpeni.

Cei din administraţie, de exemplu, îl aruncă pe proprietar să-şi taie copacii în locurile cele mai dificile din Composesoratul local, dacă nefericitul "nu lucrează" cu o firmă agreată de ei.

Porci contra lemne

"Moţul fură el de la el, fură el de la alţii sau fură el de la stat. Îşi taie lemne şi le transformă în bani sau în produse, unii iau şi porci contra masă lemnoasă", defineşte laconic adjunctul şefului poliţiei din Câmpeni, Jurj, sensul infracţiunii locale.

Ca şi în alte părţi, poliţiştii îi însoţesc pe angajaţii ocolului în unele verificări de "rutină" şi, caracteristic zonelor afectate de defrişări, toate par în regulă: "Infracţiuni peste 30 de milioane nu prea au fost aici, trei arbori retezaţi înseamnă poate 9 sau 12 milioane lei", ţine Jurj să menţioneze liniştitor.

Chiar dacă ravagiile în pădure sunt vizibile cu ochiul liber, pădurarii au lecţia învăţată: "S-a tăiat pădure bătrână, iar după 1-2 ani se pune altă pădure", ne spune unul dintre ei. Care pădure va creşte, cu puţin noroc, în 80-100 de ani.

"Nu se fură de-aici, se fură de mai încolo, de la 20-30 de kilometri, unde are statul mai multă pădure", ne zice tanti Ana, ieşită să strângă fânul la drumeag. Conform Direcţiei Silvice Alba, de la începutul anului au fost aplicate amenzi pentru tăieri ilegale de arbori în valoare de 45.500 RON, au fost constatate 23 de infracţiuni de tăieri de arbori totalizând 144 mc, dar şi 63 de contravenţii pentru un prejudiciu de 26 mc, fiind organizate 554 de acţiuni de control cu echipe mixte de poliţişti şi silvicultori. Direcţia Silvică mai spune că au fost confiscate 178 mc de lemn.

30 de hectare, la moţii din Arieşeni

O situaţie inedită se consumă la frontiera dintre Bihor şi Alba, în zona Vârtop, unde autorităţile (Primăria Arieşeni şi Consiliul Judeţean) anunţau că doresc construirea a 12 pârtii de schi. Proiectul putea fi finalizat cu preţul defrişării a cel puţin 30 de hectare de păduri.

În urmă cu 10 ani, la Vârtop se aflau doar câteva colibe ale crescătorilor de vite din zonă. Acum, nucleul unui mic cartier rezidenţial a început să se înalţe în jurul unei construcţii impresionante: un hotel vopsit ţipător, despre care oamenii spun că aparţine unor mahări din vama orădeană.

Edilii comunei Arieşeni, de care aparţine Vârtopul, au solicitat insistent la guvern aprobarea unor defrişări pe versanţii învecinaţi, în valoare de 29,3 hectare de pădure, pentru inaugurarea zonei turistice Bubeşti-Poiana Vârtop, în speranţa atragerii unui aflux mare de turişti străini pe tot parcursul anului.

"Am plătit 4,6 mld. lei şi am defrişat până acum aproape şapte hectare pentru o pârtie", ne-a declarat viceprimarul Rovin Lazea. "Pentru restul de pădure aşteptăm ajutorul guvernului. Nu bagă nimeni bani aici dacă nu este scos terenul din fondul forestier".
"

Boierie: Doar două infracţiuni silvice la Valea Bistrei pe 2007"

În lipsa şefului Ocolului Silvic "Valea Arieşului", Marius Orlea, am obţinut unele date despre viaţa şi activitatea instituţiei de la înlocuitorii săi. Practic, pe 2007, angajaţii au înregistrat două infracţiuni, amândouă referitoare la arbori tăiaţi din pădurea de la stat, fiind vorba de circa 30 mc. Autorii provin din Horea şi Bistra, luându-se măsura întocmirii de dosare penale.

Oricum, în prezent, în lipsă de activităţi majore, angajaţii Ocolului Silvic local s-au apucat de cules fructe de pădure ("Ştiu pe unii care au luat şi 100 de milioane din afinişul lor", ne zice Adam, unul dintre ei). Din datele silvicultorilor, 15 dintre instalaţiile din Valea Bistrei debitează lemn numai pentru nevoi proprii.

"Nevoile proprii" ale moţilor au decăpăţânat în zonă păduri întregi, pe toată Valea Bistrei şi Bistra, până spre Composesoratul comunei Horea, unde sunt vizibile alte răni.

Mihon, afacerist universal

Nicu Mihon este singurul om de pe Valea Bistrei unde poţi găsi găzduire. Într-o zonă literalmente plină de case arătoase, dar care nu posedă o pensiune sau un hotel, Mihon (cu cele două-trei camere de la etajul vilei sale) reprezintă luxul suprem pentru o comunitate ce nu şi-a permis să se gândească şi la surse alternative de dezvoltare.

Lemnul şi cele câteva animale par suficiente moţilor din zonă ca să-şi asigure viitorul. Muncitorii dorm noaptea la "Nea Nicu", coboară seara la magazinul lui "Nea Nicu", să-şi umple burţile cu bere, vodcă şi uscături, iar când au de lucru, trec strada şi cumpără de la depozitul lui "Nea Nicu" ciment şi var.

Prima oară, "Nea Nicu ne-a privit cam chiorâş, ne-a cam lăsat să aşteptăm pe tejghea, în speranţa că plecăm. "Am crezut prima oară că sunteţi cu ăia, care caută aur la Roşia Montană", ne-a explicat el ulterior. "Prima dată, şi ei au venit tot cu aparate fotografice".