Continentul e mai trist, iarna - mai cenuşie, Europa - mai săracă. Un mare Om s-a înălţat la Cer, lăsând în urmă un cor de suspine. Măcar ştim că are un loc rezervat printre îngeri.

După suferinţa din închisorile unui regim totalitar, Václav Havel nu putea trăi 80 sau 90 de ani, astea sunt vârste rezervate dinozaurilor comunişti. Una e să trăieşti în întuneric, într-o celulă igrasioasă, şi alta e să decizi, din confortul vilelor de protocol, pe cine mai trimiţi la închisoare ca „duşman al poporului"...

Noi, românii, n-am avut şansa unei figuri luminoase precum Václav Havel. Ne-au călărit personaje sinistre, de parcă am fost blestemaţi. Au luat puterea hoţeşte şi au distrus sistematic fibra sănătoasă a acestei naţiuni.

În faţa tristeţii de a-l fi pierdut pe Václav Havel, adaug un text pe care l-am publicat în 2007, cu titlul: „Havel a chemat rockerii, Iliescu a chemat minerii".

În anul 2002, o ştire fulgera agenţiile de presă: „Celebra trupă Rolling Stones va susţine anul viitor un concert la Praga, la invitaţia fostului preşedinte Václav Havel".

Pe 27 iulie 2003, aceleaşi agenţii transmiteau la cald: „Aflat la Praga pentru concertul din cadrul turneului mondial «Forty Licks», Mick Jagger şi-a sărbătorit împlinirea a 60 de ani alături de Václav Havel (66 de ani). În cadrul petrecerii, legendarul rocker i-a cântat, în particular, fostului preşedinte ceh hitul «Mother's Little Helper», care conţine versul «Ce mirare să îmbătrâneşti»".

Václav Havel... Mick Jagger... Ce nume mari, ce personalităţi care au influenţat istoria! Primul a fost omul providenţial pentru ieşirea paşnică a Cehoslovaciei (nu se produsese încă divorţul Cehia - Slovacia) din infernul comunist. Cel de-al doilea a marcat istoria muzicii mondiale.

În 2002, când am auzit că Václav Havel a chemat trupa Rolling Stones la Praga, mi-am amintit brusc: Ion Iliescu a chemat minerii la Bucureşti! Doi preşedinţi, două filosofii.

În 1990, Europa răsăriteană trăia dezgheţul anticomunist, iar Zidul Berlinului - simbolul divizării continentului - cădea în ritmul magistral al lui Roger Waters, ex-Pink Floyd, cu al său „The Wall".

Cehii şi slovacii respirau libertate împreună cu preşedintele Václav Havel, renumit disident anticomunist. / Românii încercau să se desprindă de comunism avându-l ca preşedinte pe Ion Iliescu, un cunoscut activist comunist.

Havel 2003: Mulţumim, Rolling Stones! Ne-a fost dor de voi, ne-a fost dor de libertate! / Iliescu 1990: Vă mulţumesc, dragi mineri, pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile...

Mick Jagger, la microfon: Are you ready, Prague? Are you ready, Czechoslovakia? / Miron Cozma, la portavoce: Dacă bucureştenii nu pot să aibă grijă de liniştea Capitalei, o să ne ocupăm noi, minerii!

Praga cântă în ritmurile lui „Satisfaction". / Bucureştiul plânge în Piaţa Universităţii.

Mick Jagger / Miron Cozma. Ei cu Mick, noi cu Miron.

Mai bagă, bătrâne Keith Richards, una la chitară! / Iată ortacii: recital extraordinar la târnăcop!

Microfoane, tobe şi chitare / Bâte, lanţuri şi lămpaşe.

Václav Havel / Ion Iliescu. Aceasta a fost diferenţa de destin dintre Cehoslovacia şi România, dintre normalitate şi România.

În cele din urmă, iată, am intrat şi noi pe harta Rolling Stones. Cu întârziere, aşa cum am făcut şi joncţiunea cu Europa, dar am intrat. (...)
Ar fi bine să ştie şi copiii noştri, şi copiii copiilor noştri: pe când Václav Havel chema rockerii, Ion Iliescu chema minerii...


Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''