În plus, elaborarea, votarea şi promulgarea legii dovedesc câtă uriaşă capacitate de manipulare şi de înşelăciune poate avea partidul de guvernământ. Ca să susţin aceste afirmaţii, mă voi rezuma la următoarele patru aspecte.

În primul rând, aşa-zisa dublare a veniturilor se face într-un interval de 6 ani, adică între 2018 şi 2022, astfel încât veniturile să crească în mod treptat până când vor atinge, în 2022, anumite trepte prevăzute în anexele legii. Desigur, dacă anual, guvernanţii vor avea ce aloca pentru asta! Problema este că, deşi creşterile sunt binevenite, având în vedere că România este pe ultimul loc din Europa în ce priveşte nivelul de trai (a se citi: pe primul loc în Europa la corupţie), acestea se puteau bine şi frumos realiza încă din 2018 (de exemplu), dacă guvernanţii ar fura mai puţin şi dacă nu ar risipi banii contribuabililor.

În al doilea rând, parlamentarii vor avea veniturile dublate încă de acum (adică de la 1 iulie 2017), nicidecum în decurs de 6 ani. Astfel, indemnizaţia de parlamentar creşte de la 7.600 lei/lună la 13.350 lei/lună. Dacă mai punem la socoteală sumele forfetare (ce ajung la 19.575 lei/lună), pentru cazare (8.300 lei) şi transport, realizăm că un parlamentar cheltuieşte (circa) 10.000 de euro pe lună. Atenţie, 10.000 de euro în condiţiile în care în România, cea mai săracă ţară a Europei, salariul mediu lunar este de 690 de euro!

A fost, din păcate, o armă cu două tăişuri, căci, pe termen mediu şi lung, Legea salarizării va aduce mai mult rău decât bine.

Poate că, în al treilea rând, aspectul cel mai cinic este de văzut în faptul cum a fost votată legea: adică, cu o largă majoritate (la Camera Deputaţilor: 188 pentru, 28 împotrivă, 47 abţineri; la Senat: 85 pentru, 10 împotrivă, 12 abţineri). Asta înseamnă că PSD a reuşit să păcălească toate partidele şi grupurile parlamentare cu această pisică moartă vopsită. Opoziţia, atâta câtă este, a fost obligată să o adopte căci altfel ar fi riscat să fie arătată cu degetul că nu vor să crească veniturile cetăţenilor, nu numai de către PSD, dar şi de potenţialii votanţi. A fost, din păcate, o armă cu două tăişuri, căci, pe termen mediu şi lung, Legea salarizării va aduce mai mult rău decât bine (practic, nu este decât o înşiruire de promisiuni, cu excepţia creşterii veniturilor parlamentarilor!), astfel că opoziţia ar fi procedat absolut corect dacă ar fi avut tăria să voteze împotrivă şi să divulge uriaşele riscuri economice, manipulările şi înşelăciunile acestei legi.

În fine, al patrulea aspect, pe lângă numeroase scăpări (tăierea burselor medicilor rezidenţi, tăierea sporului de doctorat etc.), bâlbe, contradicţii etc., legea consfinţeşte statutul special, adică deasupra legilor, pentru un uriaş număr de persoane - şi avem în vedere pensiile speciale. Introduse iniţial de Gabriel Oprea, pentru personalul din armată, securitate etc., acest statut special este ulterior conferit de Parlamentul României, şi pentru foştii parlamentari (vreo 600). Astfel, indemnizaţia lunară a unui fost parlamentar cu un singur mandat creşte de la 1 iulie 2017 de la 2.032 lei la 3.445 lei, pentru cei cu două mandate de la 4.064 lei la 6.890 lei, iar pentru cei cu trei mandate de la 6.096 lei la 10.335 lei.

Vedem cum cinismul iniţiatorilor (PSD şi ALDE) s-a întâlnit cu cinismul celor care au votat legea, şi cu cinismul celui care a promulgat-o.

Cum totalul celor ce se bucură, la propriu, desigur, de acest statut special este, după câte se pare, de 120.000 de persoane, s-a ajuns la situaţia absolut aberantă că aceştia vor câştiga, în total, tot atât cât 4.000.000 de pensionari.

Vedem cum cinismul iniţiatorilor (PSD şi ALDE) s-a întâlnit cu cinismul celor care au votat legea, şi cu cinismul celui care a promulgat-o, dând naştere unei uriaşe înşelăciuni, ce va lovi, în anii următori, cu lovituri distrugătoare o economie aflată, oricum, în prag de colaps şi de faliment total. Să ne întrebăm cumva cine va avea de suferit?