Casa regală nu e familia Oanei Zăvoranu!

În aceste zile de august presa românească televizuală se află în mare suferinţă. E lipsită de subiecte de mare impact fiindcă mai toţi liderii politici cât de cât importanţi ai României se află în vacanţă tare departe de ţară. Din patriotism şi spirit de economie, fireşte.

E debusolată de faptul că premierul navetist Victor Viorel Ponta nu şi-a anunţat luni seara demisia în direct, aşa cum rânduise din bunkerul insolvent de la Realitatea tv, Rareş Bogdan, acompaniat de la distanţă de mereu schimbătorul în opinii B1tv şi de rechematul din rezervă, polcovnicul sub acoperire Robert Turcescu. E săturată să tot comenteze schimburile de mesaje pe facebook dintre prim-ministru şi co-preşedinta PNL, d-na Alina Gorghiu, mesaje dezolante, devidate intelectual, simptomatice pentru statura pitică a politicii dâmboviţene şi de nanismul fără leac al celor ce o fac. 

Drept pentru care s-a năpustit ca o hienă otevizată asupra ştirii în conformitate cu care la 1 august Maiestatea Sa, Regele Mihai, l-a exclus din linia de succesiune pe nepotul său, Nicolae, retrăgându-i concomitent titlul de Principe al României şi apelativul de Alteţă Regală. Comunicatul Casei Regale a fost unul sobru, echilibrat, exemplar pentru discreţia, demnitatea şi decenţa ce trebuie să caracterizeze orice manifestare publică a acesteia. Reacţia fostului Principe Nicolae a fost la rându-i de o eleganţă fără cusur. Şi într-un caz, şi în celălalt am avut de-a face cu un eliptism care e de domeniul firescului şi care, la urma urmei, nu face decât să întărească o anume consecvenţă manifestată ca atare de Rege atât în anii grei ai exilului elveţian, cât şi în circumstanţele cu totul dezagreabile şi profund jignitoare din anii în care puterea neocomunistă de la Bucureşti, în frunte cu Ion Iliescu şi cu Petre Roman, le-a refuzat Maiestăţii Sale şi Reginei Ana nestingheritul acces pe teritoriul ţării. O ţară în istoria căreia familia regală a avut un rol de maximă, de inegalabilă importanţă.

Eliptismul comunicatului regal a fost, din păcate, nedemn şi tare mă tem că defel neinteresat completat cu tot felul de speculaţii ce dovedesc că mulţi, parcă prea mulţi condeieri de la Bucureşti asimilează prea lesne, inconştient, iresponsabil, insalubru ceea ce se întâmplă în familia regală cu istorioarele de scandal de mahala din viaţa cuplului Silviu Prigoană-Adriana Bahmuţeanu ori cu imundul comportament al Oanei Zăvoranu. 

Am văzut şi am auzit zilele acestea pe micile ecrane persoane lipsite de orice calificare, cu atât mai puţin de bun simţ, care prin opiniile, speculaţiile şi acuzele lor nu au arătat deloc că ar fi cu adevărat preocupate de viitorul Casei Regale, de viitorul Monarhiei sau, mai corect spus, de viitorul ideii monarhice în România. Lucruri rostite până mai ieri pe la colţuri, suspiciuni, declaraţii câteodată critice, de cele mai multe ori îngrijorate ale unor autentici susţinători ai monarhiei, observaţii uneori deloc neîndreptăţite, au fost supradimensionate, răstălmăcite, supuse unui tratament specific reţetarelor serviciilor de dezinformare, rezultatul lor imediat fiind acela că au adus grave ofense Casei Regale, Regelui însuşi. Afectându-i imaginea. 

O Casă Regală care, dacă ar fi să dăm crezare părerologilor ce s-au expus lăbărţat şi greţos în ultimele zile pe ecranele jalnicelor noastre televiziuni de ştiri ( cu excepţia notabilă a postului Digi 24) ar fi acceptat în ultimii ani toate compromisurile posibile numai şi numai spre a-şi recupera posesiunile, care s-ar fi lăsat manipulat de agenţii din fosta Securitate, de SIE, de Ion Iliescu, de colonelul Radu Duda şi de prietenul acestuia, galonatul Mihnea Constantinescu. S-a făcut orice în aceste zile spre a se reacredita ideea intens vehiculată la începutul anilor 90 că Regele Mihai nu ar mai fi responsabil de faptele sale, ci ar fi devenit o marionetă perfect, total şi necondiţionat manevrată, tot mai abitir din 1996 încoace, de talentele artistice altminteri calificate drept mediocre ale ginerelui său odinioară actor. Despre care ni s-a spus că ar fi izbutit să intre în familia regală graţie unui scenariu ce mie mi-a amintit de cel al filmelor americane proaste cu agenţi KGB. Ni s-a mai spus că azi Casa Regală ar fi nici mai mult nici mai puţin decât o familie aflată acum la ora socotelilor de dinaintea împărţelii ce va surveni după ce Regele va deveni amintire. Atât şi nimic mai mult. 

Nu ştiu cum nu ştie nimeni de altfel care au fost motivele ce l-au determinat pe Rege să ia la 1 august 2015 hotărârea făcută publică zece zile mai târziu. Sunt însă cum nu se poate mai convins că nu a făcut-o deloc cu inima uşoară. Respectul pe care cu toţii, monarhişti, mulţi-puţini câţi or fi sau republicani precum supraiscălitul, i-l datorăm pentru faptele majore din puţinii ani de domnie ai Regelui, pentru demnitatea exilului său, pentru destinul său tragic, impunea o cu totul altă atitudine. Cea de acum, cea adoptată de majoritatea televiziunilor româneşti nu este nicidecum una dictată de vreo îngrijorare reală, ci doar de considerente de rating. Una condamnabilă cu atât mai mult cu cât se manifestă cu puţine zile înainte de o nouă aniversare a actului de la 23 august 1944. Act în a cărui arhitectură şi intimitate de detaliu Regele Mihai a deţinut un rol capital. Act şi rol la rându-le, din păcate, devalorizate, minimalizate, ignorate în ultimii ani printr-un complex de operaţiuni ce seamănă teribil cu cele întreprinse de comunişti în intervalul de timp 1945-1989 şi de neocomunişti între 1990 şi 1996.