Adevărurile lui Ceauşescu

Nu încape îndoială că tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost un mare dobitoc.

Unul atât de mare, încât a fost împuşcat ca un câine în ziua de Crăciun, deşi avea o mie de ocazii să scape şi să-şi mănânce liniştit pensia de fost grangur comunist. Paranoia şi incultura i-au întunecat însă raţiunea şi i-au atrofiat instinctul de om viclean.

Dar oricât de dobitoc o fi fost Ceauşescu, călăii săi de la Târgovişte s-au dovedit a fi cu mult mai jalnici! Prestaţiile lor din timpul procesului i-au descalificat pe vecie, au pulverizat ideea de justiţie. Căci puteau să-l condamne pe temutul dictator şi prin acuzaţii valide, aducând probe zdrobitoare, nu doar printr-o parodie de proces stalinist, care ne-a coborât la stadiul de trib.

Atunci, în '89, i-am aplaudat pe judecătorul Gică Popa, pe procurorul Dan Voinea, pe avocaţii Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu când îi jigneau grosolan pe soţii Ceauşescu. Dacă eram acolo, le-am fi dat şi noi câţiva bocanci în dinţi. Ni se părea extraordinar să-i snopim în bătaie pe cei pe care până atunci nu-i puteam atinge nici măcar cu o floare. Era vremea linşajului public, a capului în gură, a răngii în dinţi. Era vremea răzbunării pentru atâţia ani de umilinţe.

Aşa s-a manifestat şi Tribunalul Militar Excepţional în cazarma din Târgovişte: cu o mare poftă de răzbunare. Paranoic cum era, Ceauşescu n-a atins cotele de ridicol ale acuzatorilor săi. Iar frazele sale cheie, pe care atunci le ridiculizam cu voluptate, se dovedesc, în timp, a conţine mult adevăr, spre deosebire de argumentaţiile ridicole ale celor ce-i împingeau spre zidul execuţiei.

A spus Ceauşescu că e o „mascaradă" de proces? A spus. Şi mare dreptate a avut!

A spus că e o „lovitură de stat"? A spus. Şi iarăşi a avut dreptate!

A vorbit despre „agenturili străine"? A vorbit, iar noi am râs de el. Dar în timp am constatat că nu bătea câmpii, ci era foarte bine informat.

L-a nominalizat, printre „trădători", pe generalul Stănculescu? Sigur că da. Iar acum cunoaştem pirueta făcută de Stănculescu pe 22 decembrie.

„Cine a dat lovitura de stat poate să împuşte pe oricine!", a constatat Ceauşescu, resemnat, spre sfârşitul procesului. Şi n-a exagerat cu nimic: grupul Iliescu-Brucan-Militaru are pe conştiinţă sute de români, împuşcaţi în acele zile pentru ca Revoluţia să nu ducă lipsă de sânge.

În schimb, procurorul Dan Voinea îşi construia atacul pe expresii de genul „acest inculpat paranoic", judecătorul Gică Popa se ocupa cu ironii mărunte, iar avocaţii Nicolae Teodorescu şi Constantin Lucescu s-au transformat în acuzatori feroce ai propriilor clienţi.

Dintre toţi aceştia, unul singur şi-a asumat ridicolul acelei mascarade din ziua de Crăciun: judecătorul Gică Popa. În 1991, el s-a sinucis. Ceilalţi au dormit liniştiţi.