Şeful Spitalului Universitar: „Atenţiile pentru medici ar trebui fiscalizate“

Spitalul Universitar are peste 65.000 de pacienţi în internare continuă FOTO Adevărul

Şeful celui mai mare spital din România consideră că problema şpăgilor pe care pacienţii le dau medicilor ar putea fi rezolvată prin impozitarea acestor atenţii.

Românul, atunci când realizează că se confruntă cu o problemă de sănătate, are o singură ţintă: spitalul. Aşa se face că în anul 2014 unităţile de primiri urgenţe (UPU) din spitale, fie ele universitare, judeţene sau orăşeneşti  sunt pline ochi de pacienţi care nu merg la medicul de familie sau la cel din ambulatoriu, aşa cum se întâmplă în celelalte state europene. De aceea, mai-marii de la Ministerul Sănătăţii vor să schimbe din martie traseul pacienţilor români astfel încât aceştia să meargă înainte de toate la medicul de familie, care, dacă se simte depăşit de situaţie, să-l trimită mai departe la ambulatoriu sau la spital. „Oricine are o durere de trei săptămâni se prezintă la UPU în miezul nopţii. Nu-i firesc“, susţine într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ profesorul Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar Bucureşti. Acesta a mai vorbit despre condiţionarea actului medical, dar şi despre sistemul de coplată, care nu a adus nici pe departe suficienţi bani în vistieria unităţii medicale.

„Adevărul“: Va reuşi pacientul să respecte traseul medic de familie, medic din ambulatoriu şi abia apoi să ajungă la medicul din spital?

Profesorul Cătălin Cîrstoiu: La ora actuală, pacientul are o singură ţintă de adresabilitate directă şi aceasta s-a întipărit bine în mintea lui: spitalul. De aici derivă şi aglomerarea de la urgenţe, care au devenit uneori adevărate ambulatorii de specialitate, or asta nu este normal. Acum, s-au mai triat lucrurile, dar înainte, oricine avea câte o durere se prezenta la camera de gardă. Noi, ca români, trebuie să ne modificăm concepţia pe care o avem asupra problemelor de sănătate şi să ne căutăm de sănătate ori de câte ori este nevoie. Concret, pacientul când are o problemă trebuie să se adreseze medicului de familie, iar acesta, depăşit de situaţie, îl trimite către o unitate de primiri urgenţe dacă e cazul sau către ambulatoriile de specialitate din spitale.

Trebuie modificată şi mentalitatea medicilor?

Absolut, pentru că sunt medici care îi ţin pe pacienţi zile întregi în spitale deşi nu este nevoie, în unele situaţii, iar aceştia consumă resurse. Ambulatoriul din spital este bine pregătit, cu medici care lucrează şi în spital, care pot să facă diferenţa între un caz care necesită internare şi un altul care nu necesită internare în spital.

Sunt totuşi suficienţi specialişti?

Nu există medici de mâna întâi, mâna a doua sau mâna a treia, asta pentru că noi îi pregătim. E o problemă legată de abordarea şi de experienţa unui ambulator de specialitate. Dacă vrem să mutăm echilibrul spre medicina primară o putem face, dar să nu ajungem la concluzia că n-am făcut bine. Nu cred că medicul de familie român poate fi echivalentul medicului de familie britanic.

Policlinicile sunt în paragină. Cum îi veţi convinge pe oameni să meargă acolo?

E o problemă fundamentală. Nu ştiu cum ar putea fi pacientul determinat să meargă în ambulatoriu atâta timp cât el crede în spital. Cine va reuşi să schimbe abordarea va avea un punct câştigat pentru că vor scădea cheltuielile din spitale, care sunt foarte mari. Eu cred că ar trebui să conştientizăm un lucru care doare şi anume că sunt prea multe spitale. Dacă cineva s-ar uita la numărul de spitale pe care le are România, ar vedea că a crescut şi nu a scăzut, mai ales că au apărut şi spitalele private. Avem prea multe spitale. De aici derivă şi un număr prea mare de paturi, dar şi costurile inutile. Consider că dacă am fi realişti şi am analiza activitatea unor spitale din teritoriu, am constata că multe pot deveni veritabile ambulatorii.

Ministerul vrea ca 70% din internări să fie în regim ambulatoriu. E fezabil?

Din punctul meu de vedere, nu poţi să stabileşti nişte procente, medicina nu e o chestiune atât de abstractă. Nu poţi să spui că 40% din internările pe care le facem în spital nu se mai fac sau că vom creşte cu 40% internările din ambulatoriu. Până la urmă, important e ca cei care au nevoie de spitalizare să fie spitalizaţi şi să fie trataţi. Faptul că vom avea un pachet de bază, care va stabili ce tratăm, cât tratăm, unde tratăm este foarte bine. Până la urmă, pachetul de bază, indiferent de cât de disputat va fi, e primul pas pe care trebuia să îl facem de foarte multă vreme.

Cum vi se pare pachetul până acum?

Cred că e un proiect echilibrat până acum, cei din minister s-au consultat cu zeci de specialişti. Problema este dacă vor exista acele resurse financiare pentru a susţine acest pachet de bază.

Prin pachet, o persoană până în 40 de ani are dreptul la o consultaţie o dată la trei ani. E mult, e puţin?

Statistic, o patologie problematică nu apare înainte de 40 de ani. Eu, unul, fac parte din cei care au avut o patologie severă înainte de vârsta de 40 de ani. Sigur, aş putea să critic problema asta. Pe de altă parte, acestea sunt rezultatele unor studii epidemiologice. Dacă vrei să te controlezi, nu te ţine nimeni să n-o faci şi în afara consultaţiilor stabilite de lege.

Totuşi, e normal ca românii să fie sancţionaţi dacă nu merg la medic?

Păi, dacă nu te duci la tribunal când te citează judecătorul, iei o amendă administrativă...

Cum vedeţi sistemul implementat de Spitalul din Slobozia, unde banii primiţi de medici ajung într-un fond comun din care sunt plătiţi cei cu salarii mici?

Demnitatea profesională nu se regăseşte prin a înfiinţa un ONG sau te miri ce structuri mai mult sau mai puţin legale prin care să ajuţi spitalul. Cine vrea să ajute cu adevărat spitalul o poate face direct, nu-l ţine nimeni. Eu, unul, nu aş agrea un astfel de sistem. Părerea mea cinstită este că deminitatea unui doctor rezidă în salariul pe care îl ia în mod legal, oficial, aşa cum i-l recunoaşte societatea. Putem accepta faptul că în sistemul sanitar medicii sunt recompensaţi de către pacienţi pentru activitatea pe care o fac. Vorbim de forma civilizată a acestei recompense.

Cum ar putea fi legalizată această „recunoştinţă”?

Există varianta să accepţi că pacienţii oferă sume de bani medicilor, obligă-i să fiscalizeze aceste venituri într-o formă sau alta. Obligă-i să le declare, obligă-i să taie chitanţă, obligă-i să plătească impozit la stat. De ce n-ar
fi mulţumit statul atunci că primeşte aceste sume de bani ca impozite, şi-ar creşte veniturile, nu? Sigur că da cineva trebuie să îşi asume lucrul acesta.

Pleacă medici de la Universitar în străinătate?

Sigur că da, dar eu nu percep asta ca pe un fenomen. Asta pentru că oamenii vor să vină să lucreze la noi în spital. N-am văzut în şapte ani vreun medic care să plece şi să-mi zică: vreau să plec, nu mai vreau să mă întorc, spitalul acesta îmi provoacă dezgust.  Ideea este că dacă vom conştientiza că doctorul are un anumit rol în societate, atunci să-l poziţionăm acolo unde-i este locul.

Câţi bani a adus coplata în vistieria spitalului?

Coplata nu a adus sume mari, ci a adus sume echivalente cu consumul de alcool sanitar pe un an de zile. Sunt sume mici, care nu au relevanţă. Probabil că pentru spitalele mai mici, acest mecanism este unul eficient, dar noi suntem un spital care are un procent foarte mare de internare în urgenţă şi atunci coplata nu funcţionează.

În spitalul pe care îl conduceţi a născut fiica cea mică a preşedintelui ţării. Aţi luat măsuri speciale?

Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti (SUUB) este frecventat şi de persoane publice, care aleg să fie tratate pentru diverse probleme medicale de medicii de aici. Da, cel mai recent exemplu este cel al fiicei preşedintelui Traian Băsescu, Elena Băsescu, care a dat naştere unei fetiţe la începutul lui septembrie 2013 prin cezariană. Aceasta a fost asistată de o echipă normală de medici care participă la orice naştere care are loc prin cezariană. Concret, de doi medici operatori şi un anestezist. A beneficiat de rahianestezie, adică a fost anesteziată de la brâu în jos, fiind tot timpul conştientă. Elena Băsescu a plătit 300 de lei pe zi pentru a sta în rezerva Spitalului Universitar de Urgenţă.