Aici găsiţi textul citat.

Ce numesc eu „zbor în cerul cel mai înalt“, Barbu numeşte „Revoluţie“, cu majusculă, din raţiuni dihotomice în raport cu paradigma „CRIB“. Eu prefer zborul, pentru că zbor înseamnă, înainte de orice, desprindere. Curaj. Integritate. Împlinire. Frunţi libere să gândească. Şcoală pe bune, adică.

Motivaţional, saltul de la 600.000 în stradă pentru #justiţiepebune la 1.000.000 în stradă pentru #ŞCOALĂPEBUNE va marca punctul de inflexiune al asumării, de către societate, a celui mai important proiect al său pentru secolul XXI: schimbarea paradigmei Educaţiei. În acea clipă, transformarea Şcolii ca sistem va începe cu adevărat, iar evoluţia noastră va fi atunci colosală. Până atunci, nu.

Revedeţi modelul ierarhiei nevoilor umane al lui Maslow şi constataţi următoarea discrepanţă comportamentală societală, cât se poate de inconfortabilă:

  • #justiţiepebune este despre BAZA piramidei – primele două niveluri
  • #ŞCOALĂPEBUNE este despre VÂRFUL piramidei – al patrulea şi al cincilea nivel.

Aici suntem acum, ca societate. Consolidăm baza piramidei nevoilor noastre. Nu e rău. Civic, cu doar câţiva ani în urmă eram cam pe nicăieri. Dar nu-i deloc suficient. Lumea căreia tindem să aparţinem funcţionează din vârf, nu din bază.

Vom face saltul dinspre bază spre vârf când incompetenţa ne va durea mai tare decât impostura.

Şi când analfabetismul functional va însemna pentru noi un rău mai rău decât abuzul de putere şi hoţia din banul public.

Şi când de şcoală ne vom bucura mai mult decât ne este acum frică de puşcărie.

E simplu. Avem nevoie doar de 1.000.000 în stradă, care dau semnal că binele educational al copiilor noştri are a învinge răul CRIB, cu orice preţ. Şi atunci, România se va face şi ea bine, cu şefi de promoţie integri la pupitrul de comandă, nu cu otrepe sfertodocte şi repetente, ca acum.

Hai că putem.