Dl. Grindeanu a depus astfel o cutremurătoare mărturie nu doar despre diletantismul cu care a fost elaborată aşa-zisa evaluare, despre imoralitatea insului cu mari probleme penale care a întocmit-o, despre aberaţiile cuprinse în documentul cu pricina sau despre laşitatea membrilor CEX care au executat orbeşte ordinele primite. Ci şi despre caracterul eminamente şi definitiv comunistoid al PSD. Partid din care însuşi dl. Grindeanu a făcut parte vreme de 21 de ani. O vechime şi o activitate cu care pare-se că domnul Grindeanu se mândreşte chiar şi astăzi când normal ar fi fost să deschidă, în fine, ochii şi să vadă ce fel de conducere are PSD şi cât de viciată, de roasă de moliile bolşevismului este pretinsa elită a partidului pe care l-a slujit.

Sigur, adevărurile rostite miercuri noaptea de premier, completate cu cele de joi seară, momentul regăsirii demnităţii, atitudinea sa, în fine, de om care ştie ce înseamnă şi ce valoare au darul şi normalitatea libertăţii nu îl exonerează pe dl. Sorin Grindeanu de greşelile comise din ianuarie până către mijlocul lui iunie 2017. Răstimp în care le-a stat aproape unor persoane cel puţin dubioase, aşa cum sunt Codrin Ştefănescu, Lia Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, preşedintele executiv al PSD, un anume ins fără însuşiri pe care aflu că l-ar chema Bădălău. Şi lista e departe de a fi epuizată.

Nimeni cu adevărat onest şi cu memoria întreagă nu poate uita nici pactul cu Diavolul semnat de dl. Grindeanu, căci exact asta a făcut cel rămas astăzi singur şi însingurat în biroul din Palatul Victoria acceptând, în decembrie 2016, să fie premierul de paie al preşedintelui PSD. Dar nici supuşenia absolută arătată aceluiaşi Dragnea în primele luni de guvernare. Cu atât mai puţin greşeala colosală, sfidarea la adresa cinstei şi regulilor de bună guvernare, de respectare a limitelor legalităţii reprezentate de adoptarea la căderea nopţii a Ordonanţei 13/2017. O ordonanţă pe care dl. Sorin Grindeanu şi-a pus semnătura.

Toate aceste fapte se cuvin reamintite fiindcă prea i s-au înălţat în ultimele zile ode d-lui Sorin Grindeanu şi chiar au apărut aşa- zişi consultanţi politici care văd în prim-ministrul României un mare bărbat politic deja real sau doar în devenire.

Nu e exclus deloc ca rezistenţa pe care o opune astăzi dl. Dragnea refuzând să demisioneze, prelungind astfel inutil o criză guvernamentală să se întoarcă foarte curând împotriva domniei-sale.

Dl. Grindeanu a încercat în repetate rânduri să ne explice că nu îşi va da demisia decât în clipa în care va avea toate garanţiile posibile că preşedintele Klaus Iohannis îi va desemna succesorul tot de la PSD.

Or, aşa după cum arătam în comentariul meu de joi dimineaţă- iar afirmaţiile mele au fost la puţină vreme după postarea comentariului confirmate de declaraţiile purtătorului de cuvânt al Administraţiei prezidenţiale, d-na Mădălina Dobrovolschi, preşedintelui îi este imposibil să încredinţeze oricui altcuiva funcţia de premier înainte de declararea oficiale a vacantării funcţiei.

Firesc era ca, îndată după aceste precizări, dl. Grindeanu să facă anunţul demisiei sale. Chiar dacă nu îi este chiar atât de simplu precum s-a crezut iniţial, e aproape sigur ca reprezentanţii coaliţiei PSD-ALDE din Parlamentul României vor obţine trecerea moţiunii de cenzură la adresa guvernului PSD-ALDE care, de facto, nici nu mai există.

Din păcate, dl. Grindeanu se încăpăţânează să rămână formulând noi condiţii. Joi şi-a condiţionat demisia de aceea a lui Liviu Dragnea. Pare-se că domnul Grindeanu plănuieşte să întocmească lista unui nou Cabinet. Va face oare preşedintele Iohannis imensa gafă să o accepte, să forţeze Constituţia şi să primească jurământul unor miniştri scorniţi de pixul d-lui Grindeanu? Am convingerea că nu se va ajunge chiar până acolo.

E adevărat. PSD s-a plasat în cea mai caraghioasă situaţie cu putinţă punând la cale eliminarea de pe scena politică a propriului său guvern. Din păcate, nici dl. Grindeanu nu se arată începând de joi la prânz cu mult mai rezonabil.