Românii din străinătate şi mitingul lor din data de 10 august

Modul total neprofesionist, ostil de-a dreptul în care Primăria Capitalei a tratat şi rezolvat, în cele din urmă, dorinţa românilor din Diaspora de a organiza pe 10 august un miting menit să dea expresie îngrijorărilor fireşti legate de evoluţiile politice din România a readus în actualitate felul în care autorităţile ştiu şi vor să întreţină raporturi normale şi un dialog firesc cu conaţionalii noştri stabiliţi în străinătate.

Să reamintim că şicanele la adresa organizatorilor anunţatului miting au început printr-un refuz categoric al viceprimarului PSD Aurelian Bădulescu, recunoscut drept un dur, un neo-stalinist şi un ins deloc familiarizat cu regulile minimei eleganţe chiar faţă de bucureştenii care, prin taxele şi impozitele lor, îi plătesc un nemeritat, dar consistent salariu. La numai o zi, refuzul a fost reafirmat de însuşi primarul Capitalei, d-na Gabriela Firea, tot PSD, desigur. Care a dovedit prin toate condiţiile puse spre a da, în fine, aprobarea necesară, că nu a învăţat nimic din huiduielile mai mult decât meritate de care a avut parte la începutul lunii iunie pe Arena Naţională, atunci când a încercat să confişte în folos electoral propriu succesul de la Roland Garros al Simonei Halep.

Tot la capitolul acţiuni necugetate, ca să nu spun altfel, se numără şi postarea de pe facebook de zilele trecute a atât de negativ celebrului domn Mirel Palada, despre care se spune că ar fi sociolog de meserie, dar despre care în mod sigur ştim doar că a fost un inabil, prost de-a dreptul, purtător de cuvânt al guvernului Ponta. Este vorba despre o postare referitoare la dreptul de a vota al românilor din străinătate. Dl. Palada crede că ar trebui să aibă drepturi electorale numai diasporenii reveniţi în ţară, dar şi că organizarea secţiilor de vot în străinătate înseamnă o cheltuială complet inutilă. În mintea îngustă şi mustind de ură a d-lui Palada, românii stabiliţi temporar ori definitiv în străinătate ar avea eminamente dreptul de a plăti Statului român impozite şi taxe, iar regimul acestora este plănuit de dl. Eugen Orlando Teodorovici, tot PSD, ministru de Finanţe în guvernul condus de d-na Dăncilă, să se înăsprească. Şi fiindcă tot a venit vorba despre guvernul Dăncilă să reamintim că în alcătuirea lui figurează un Minister pentru românii din străinătate, minister în fruntea căruia se află o anume doamnă Natalia- Maria Intotero, dar despre a cărui activitate chiar nu ştim nimic.

Există o lungă istorie a emigraţiei româneşti. Până la un moment dat, românii plecau dincolo de hotarele ţării fie la studii, fie din motive economice, însă mulţi dintre ei reveneau în patrie după ce dobândeau diplomele dorite sau acumulaseră o brumă de bani care să le permită să îşi facă un rost pe meleagurile natale. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial s-a declanşat emigraţia cu caracter politic care a a ajuns la apogeu în anii comunismului, cu un vârf de sarcină în anii 80 ai secolului al XX-lea.

Cititorii care sunt de vârsta mea ori care sunt mai vârstnici decât mine îşi amintesc, desigur, la câte riscuri şi umilinţe se expuneau cei care doreau să îşi exercite dreptul la emigrare prevăzut de Declaraţia universală a drepturilor omului şi reafirmat de Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa de la Helsinki, de la a cărui semnare se vor împlini în luna august 45 de ani. Şicane la serviciu, concedieri, cozi nesfârşite la Birourile de paşapoarte, ameninţări, jigniri, uneori chiar recursul la violenţa fizică, confiscarea în folosul Statului comunist român a brumei de avere a celor care au decis să îşi ia lumea în cap. Cele două volume din ciclul Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă apărute la editura ieşeană Polirom, sub îngrijirea lui Gabriel Andreescu şi Mihnea Berindei, un spectacol de mare impact emoţional aşa cum a fost Sold Out, pus în scenă în anul 2010 de Gianina Cărbunariu la Teatrul münchenez Kammerspiele, spectacol ce a putut fi văzut şi în România, au însemnat şi reprezintă încă utile recursuri la memorie.

Firesc ar fi fost ca după Revoluţia din decembrie 1989, numărul celor ce nutresc dorinţa de emigrare să scadă. Nu s-a întâmplat însă deloc astfel. S-a plecat şi se pleacă masiv din România. Şi nu doar din motive economice. “Pentru un pumn de arginţi în plus”, aşa cum susţinea cinic şi dispreţuitor propaganda agresivă din vremea regimului naţional-comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Se pleacă şi din motive politice, unul dintre momentele-cheie în acest proces care nu dă semne că s-ar încheia vreodată fiind Marea Mineriadă din iunie 1990. A cărei vină cade în totalitate cade în sarcina regimului lui Ion Iliescu şi a FSN, precursorul PSD-ului de astăzi. Cifrele sunt de-a dreptul alarmante. Cu fiecare oră care trece populaţia României e mai săracă cu 9 cetăţeni. Aceasta în ciuda declaraţiilor triumfaliste ale d-lui Dragnea, ale guvernului Dăncilă, ale PSD.

Mitingul românilor din străinătate, programat a avea loc la Bucureşti pe data de 10 august, înseamnă, printre altele, contrazicerea clară a alegaţiilor mincinoase ale celor care conduc astăzi România. Dar şi un gest de patriotism şi de civism al românilor din străinătate.   

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro