Presa românească şi abuzurile puterii

Vinerea trecută a fost Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Şi, din păcate, nu au prea fost motive de desfăcut şampanii.

Marcarea şi, din nefericire, nu sărbătorirea Zilei respective a reprezentat mai curând ocazia ca felurite organizaţii profesionale ori care supraveghează felul în care a evoluat sau involuat, la nivel mondial, asigurarea securităţii jurnaliştilor, cât de primejdioasă este meseria acestora sau dreptul la liberă exprimare să tragă puternice semnale de alarmă.

Nu se stă chiar foarte bune nici la nivel european. Cenzura, persecuţiile par să se fi accentuat îndeosebi în ţările cu regimuri iliberale. Dacă punem la o parte Rusia lui Putin, cap de listă rămâne pe mai departe Turcia, însă veşti bune nu vin nici din Ungaria sau Polonia.

O veste bună au primit, în schimb, gazetarii din România. Nu, nu e vorba despre adoptarea a cine ştie ce măsuri care să amplifice garantarea dreptului la liberă exprimare, să anunţe facilităţi economice de natură să salveze o presă care, în multe privinţe, se află în vecinătatea colapsului ori înfiinţarea unei firme al cărei rost ar fi acela de a repune pe picioare difuzarea presei scrise. Nici vorbă despre asta.

S-a aflat că premierul României, d-na Viorica Dăncilă, ar fi izbutit, în fine, să se debaraseze de serviciile unei inse pe nume Anca Alexandrescu. Un om al PSD, un argat de nădejde al d-lui Liviu Nicolae Dragnea în sarcina căruia sunt puse numeroase atentate la libertatea presei. Îndepărtarea din aparatul guvernamental a doamnei Anca Alexandrescu şi trimiterea ei în aparatul de comunicare al partidului, indiferent dacă semnifică sau nu un act de independenţă sau de răzvrătire de sub autoritatea preşedintelui partidului al premierului României, a slobozit gurile. Aşa că s-a vorbit intens despre cum a cenzurat comunicatele miniştrilor respectiva doamnă, despre cum a hotărât ea discreţionar care jurnalist are şi care nu are dreptul la acreditare, cum a dat doamna Alexandrescu telefoane conducerilor Televiziunii Române şi Radioului public pentru a cere la modul imperativ înlăturate de pe post sau de la microfon a unor persoane socotite incomode. Ori spre a fi scoase complet din grilă emisiuni şi programe ce nu îi erau ei pe plac. Iar doamna Gradea, doamna Rădulescu-Vochin şi domnul Sassu de la TVR, asemenea domnilor Georgică Severin, Dan Preda şi Nicu Popescu de la Radio România i-au îndeplinit slugarnic, nemernic, neruşinat, abject ordinele.

Dezvăluirile despre nelegiuirile atotputernicei doamne Anca Alexandrescu vin într-un moment cum nu se poate mai critic pentru Radio România, dar şi pentru Societatea Română de Televiziune. Gurile din strada Berthelot nr. 60-64 au început să se dezlege, se vorbeşte tot mai frecvent nu numai despre abuzurile trecutei administraţii Miculescu, ci şi despre cele ale încă şi mai diletantului şi abuzivului Georgică Severin. Aceasta în vreme ce audienţa postului public de radio este într-o scădere vertiginoasă. Practic, Radioului i-a fost distrusă aura de credibilitate pe care a reuşit să o impună, încă în primele luni de după Revoluţie, primul lui director post-decembrist, Eugen Preda. TVR în frunte cu Doina Gradea şi politrucul Alexandru Sassu aproape că nu mai există, nu mai apare în topul audienţelor, se situează irevocabil la rubrica şi altele.

Atât Radio România, cât şi TVR sunt socotite de reprezentanţii puterii un fel de agenţii guvernamentale cărora îşi permit să le dea “indicaţii preţioase”. Nu mai departe decât zilele trecute, un ins pe nume Alexandru Petrescu, politic cocoţat în funcţia de ministru al Comunicaţiilor, enervat la culme de faptul că postul public german de radio a difuzat o emisiune în care a spus tot adevărul despre dezastrul guvernării PSD-ALDE, a sugerat pe pagina lui de pe o reţea socială că Radio România ar trebui să pregătească o emisiune-replică. Personajul acesta pe nume Petrescu Alexandru recidivează. Adică se mai arată încă o dată a fi nu doar neam de traistă, ci şi o hidoasă arătare comunistoidă. În februarie, tovărăşelul Petrescu s-a luat la trântă cu Ambasada Suediei în Capitala României. Acum dă dispoziţii către Radio România. Toate aceste fapte ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Să ne reamintim importanţa votului. Să ni-l exercităm în numele schimbării în 26 mai.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro