Opoziţia, mută ca un Buldog

Ideea de opoziţie parlamentară a fost îngropată în România în urmă cu doi ani. Ultimele zbateri ale opoziţiei s-au petrecut în balcoanele Parlamentului, acolo unde aleşii USL huiduiau golaneşte guvernarea PDL, în timpul şedinţei de plen.

Poate că nu a fost cea mai frumosă coregrafie, poate că a fost doar lipsă de civilizaţie politică, dar aşa a urlat opoziţia în Parlament pentru ultima dată. Imediat, o linişte definitivă a gâtuit Casa Poporului. Desigur, partide de opziţie mai există, dar ele poartă această grea etichetă numai pentru simplul fapt că nu au nimerit combinaţia câştigătoarte şi nu sunt la Putere. De aproape doi ani, aceste partide sunt implorate să spună ceva, orice, sunt rugate să deranjeze puterea, la modul oficial. În schimb, aleşii din opoziţie emană cea mai hidoasă linişte parlamentară. Ştim că există, pentru simplul fapt că îi vedem plimbându-se prin Parlament, cu mapele sub braţ, la modul corporatist.

Aceasta lucrare de artă contemporană a fost începuta în primăvara anului 2012 şi urma să fie terminată în iarna lui 2016. Cineva nu a fost însă de acord. Un singur om, ajutat de o bună prietenă, Constituţia, a rupt această schiţă găsită la Casa Poporului. Astăzi, opoziţie înseamnă Traian Băsescu, deşi ar fi trebuit să poate numele unui partid politic. Cu siguranţă aţi mai citit această frază, dar ea trebuie (re)amintită. Traian Băsescu a criticat deciziile Guvernului, a întors legi în Parlament, a promulgat altele abia la miezul nopţii. A avut grijă să declare ora 18.30 drept oră prezidenţială, dar nu prin decret, ci prin discurs. Unii l-au numit cuc, însă aş fi preferat ca un lider al Opoziţiei, oricare, să răspundă la acest "alint". Traian Băsescu l-a sunat pe Lucian Bute când toţi politicienii dormeau. Traian Băsescu se comportă ca un lider al Opoziţiei, deşi putea să-şi trăiască liniştit ultimele dimineţi în parcul Cotroceni.

Dar acest text nu este despre Traian Băsescu, ci despre Opoziţie. Şi cine este cel mai mare partid al Opoziţiei? PDL. Si cine este liderul PDL? Aici, răspunsul nu mai este la fel de sigur. Vasile Blaga joacă excelent rolul de preşedinte decorativ, la strânsă concurenţă cu rolul  de preşedinte de onoare. Vasile Blaga nu-şi doreşte să ajungă preşedintele ţării, nici măcar premier. Vasile Blaga şi-a dorit un singur lucru: să fie preşedintele PDL. Şi a ajuns. Acum, nu critică, nu vine cu o alternativă, nu supără pe nimeni. Uneori, la conferinţele de presă, aminteşte, încruntat, de majoritatea covârşitoare a USL  şi pleacă repede la Parlament pentru a vota împotrivă. Atât face liderul unui mare partid de dreapta, poate cel mai mare.

În România, au venit americanii, s-a discutat despre statul de drept, dar liderul Opoziţiei a lipsit. Nu s-a aflat nici pănă la aceasta ora dacă Vasile Blaga a auzit de vizita Victoriei Nuland. Cum nu se cunoaşte exact nici opinia sa despre "marţea negră". A bălmăjit o scuză, a sancţionat doi membri de partid şi, gata, a trecut mai departe. Tace intenţionat Vasile Blaga? Pregăteşte o nouă alianţă? Iată două întrebări pe care le aud des, dar peste care trec repede. Vasile Blaga nu poate fi jucător. Vasile Blaga este un om în putere, dar, politic, a ajuns un buldog ce respira numai cu ajutorul aparatului de partid. Vasile Blaga este oglinda opoziţiei. În aparenţă, dură şi încruntată. În practică, mută ca un buldog.