Joaca de-a asumări de răspundere, OUG-uri, moţiuni de cenzură, anticipate

Ceea ce mulţi am prevăzut, se întâmplă. Ne ocupăm timpul cu asumări de răspundere, cu manevre pentru alegeri anticipate, cu moţiuni de cenzură, OUG-uri, fără nicio şansă să fie duse la bun sfârşit. Pierdere de vreme, când alte probleme sunt arzătoare şi cer rezolvare urgentă. Asumările de răspundere sunt respinse de CCR, cu unanimitate de voturi, o premieră în sine. Moţiunea de cenzură este de ochii lumii, nu va trece.

Nicio şansă să avem alegeri anticipate. Ne consumăm energiile cu acţiuni sortite din start eşecului.

CCR judecă aşa. Nu aprobăm asumări de răspundere doar pentru că parlamentul este „rău”. Pentru cine rău? Dacă electoratul îl percepe aşa, vom vedea la alegerile de peste 7 luni. Dacă şi Livia Stanciu şi Simina Tănăsescu gândesc la fel, aşa este. Nu au votat vreodată decizii ale CCR date în favoarea PSD.

Moţiunea de cenzură depusă nu va trece, pentru că parlamentarii nu vor anticipate. Doar spectacol de ochii membrilor PSD, care a anunţat că vrea să dărâme guvernul, dar nu să şi pună altul în loc. Joaca de-a moţiunea!

Nici alegerile locale în două tururi nu va trece de CCR, chiar prin OUG. Avocatul Poporului s-a trezit la viaţă şi atacă şi el la CCR ce crede că e bine să atace. Şi dacă nu, când OUG ajunge lege în parlament, tot va fi atacată la CCR, cu argumentul imbatabil că nu se modifică legislaţia electorală cu mai puţin de 6 luni înainte de alegeri.

Aşa că, ne agităm să se vadă că muncim. Fără rezultate practice.

Altele sunt problemele grave de care ar trebui să ne ocupăm

Reducerea deficitului bugetar. Nu văd nicio acţiune importantă, în vederea reducerii cheltuielilor de funcţionare a statului. La Ministerul Educaţiei a crescut numărul funcţionarilor, la alte două ministere a scăzut cu 200 de persoane. Insignifiant. De promisiunea premierului Orban că vor fi reanalizaţi ordonatorii de credite, desfiinţate  instituţiile care doar consumă şi nu produc, nu se mai aude nimic. Deficitul bugetar în creştere galopantă ne duce într-un impas total, când creditorii refuză să ne mai împrumute, iar investitorii ne ocolesc. Acestea sunt adevăratele probleme, nu joaca de-a anticipatele.

La Ministerul Educaţiei se ignoră situaţia dramatică în care se află învăţământul românesc. Ultimii din Europa la testele PISA, 44% analfabetism funcţional, 47% dintre absolvenţii de gimnaziu nu ştiu cele patru operaţii aritmetice, zeci de licee tehnice cu zero promovare la Bacalaureat funcţionează în continuare, abandon şcolar  de 20%, etc. Mai nou, funcţionarii din minister amână aplicarea legii privind 20, 25, 30 de ore la primar, gimnaziu, liceu, pentru a nu-şi pune în cap sindicatele şi profesorii. Îi lasă pe elevi 7 ore pe zi la şcoală, deşi elevul este, nu-i aşa, în centrul activităţii şcolare. Semnalele părinţilor, psihilogilor, medicilor, nu contează. Contează sindicatele care îi apără pe profesori. Dar pe elevi cine-i apără de atentatul la sănătatea lor fizică şi psihică?

Atragerea banilor europeni. Se face ceva notabil în această privinţă? Ar fi şansa de a echilibra bugetul de stat. N-am văzut schimbări masive la conducerea unităţilor de management, la documentaţia care trebuie prezentată pentru aprobarea cererilor de finanţare.

Investiţiile, în primul rând în infrastructura. Sigur că sunt prea puţine fondurile alocate prin buget. Şi totuşi, ce soluţii imaginăm chiar în aceste condiţii vitrege? Niciuna?

Toată activitatea actualei conduceri a statului este cramponată pe ideea că nu ne lasă parlamentul să ne promovăm politicile şi intitativele. Care sunt acele iniţiative, care necesită aprobarea parlamentului? Că mie unul nu-mi este clar. Reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului ţine de guvern, care o poate promova prin HG-uri. In Educatie schimbarile se pot face prin Ordin de MInistru.  Este o scuză puerilă, o fugă de răspundere pentru a nu face nimic. Încet, încet, din promisiunile făcute de actuala guvernare se alege praful, exact cum s-a întâmplat şi cu promisiunile PSD-iste. Ce blestem ne urmăreşte?