Mai mult, cu ocazia vizitei din Austria, preşedintele Macron se va întâlnii şi cu prim-miniştrii Cehiei şi Slovaciei.

Cu ocazia vizitei din 24 august din România, în contextul întrevederilor avute cu preşedintele Klaus Iohannis şi prim-ministru Mihai Tudose, preşedintele Macron va aborda o serie de problematici politico-economice vizând un rol sporit al Franţei în ţara noastră şi viitorul construcţiei europene. În opinia mea, esenţa vizitei va fi abordarea unei teme relativ puţin discutate intern, dar de o mare importanţă şi anume situaţia lucrătorilor detaşaţi în cadrul prestărilor de servicii. Această temă este o temă recurentă în discursul preşedintelui Macron care în mod frecvent a criticat legislaţia în vigoare existentă la nivel european. Acesta doreşte nu numai aplicarea principiului „remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă“ ci inclusiv reducerea duratei detaşării la 12 luni în loc de 24 de luni.

Mai mult, ideea a fost reluată în mod repetat, preşedintele Macron subliniind că „Europa nu este un supermarket. Europa este un destin comun“ (L’Europe n’est pas un supermarché. L’Europe est un destin commun.). Acesta doreşte să existe la nivel european o respectarea a principiilor şi nu doar o abordare cinică. În acest sens problematica lucrătorilor detaşaţi pare să fie un subiect forte al noii viziuni asupra Europei, criticând atitudinea ultraliberală şi indicând faptul că Brexit-ul a fost cauzat, parţial, de discuţiile referitoare la lucrătorii din Est şi de refuzul clasei de mijloc britanice a sprijini acest tip de comportament. (Sur quoi le Brexit s’est-il joué? Sur les travailleurs d’Europe de l’Est qui venaient occuper les emplois britanniques. Les défenseurs de l’Europe ont perdu car les classes moyennes britanniques ont dit stop!)

Acest subiect a fost abordat şi în cadrul întrevederii din 23 iunie 2017 dintre preşedintele Klaus Iohannis şi Emmanuel Macron, alături de teme de mare interes la nivel bilateral şi european fapt de natură a atrage încă odată atenţia asupra acestui subiect sensibil:

„Un alt aspect al discuţiilor a vizat procesul de revizuire a Directivei privind detaşarea lucrătorilor. A fost reafirmat interesul ambelor state pentru asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a lucrătorilor europeni şi pentru combaterea abuzurilor în cadrul liberei circulaţii a forţei de muncă. A reieşit deschiderea ambelor părţi pentru un dialog şi o cooperare susţinute, atât în plan bilateral, cât şi la nivel european, în scopul stabilirii unui cadru de reglementare transparent, echitabil şi eficient, care să ţină cont, pe de o parte, de necesitatea asigurării unor condiţii corecte şi nediscriminatorii pentru toţi lucrătorii europeni, iar, pe de altă parte, să faciliteze buna funcţionare a Pieţei Interne a Uniunii cu respectarea celor patru libertăţi fundamentale.“

Merită semnalată şi intervenţia doamnei europarlamentar Renate Weber, vicepreşedinte al Comisiei privind ocuparea forţei de muncă şi afacerilor sociale care vorbea despre „ipocrizia“ acestei discuţii referitoare la „dumping-ul social“ „când în realitate este vorba de a impune mai multe condiţii care să scoată de pe piaţa concurenţială a serviciilor întreprinderile din ţările mai puţin dezvoltate din UE, din estul, centrul si sudul Europei.“

Contextul legislativ şi socio-economic

Toată această dispută are loc în contextul discutării la nivel european a Propunerii de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, datele la nivel european prezentând o evoluţie interesantă şi rapidă:

„Conform datelor Comisiei, în perioada 2010-2014 numărul detaşărilor a crescut cu aproximativ 45%, numărul lucrătorilor detaşaţi fiind de aproximativ 1,9 milioane şi reprezentând 0,7% din forţa de muncă a UE. Durata media a detaşărilor este de 4 luni. Diferenţele între salariile lucrătorilor locali şi ale celor detaşaţi variază de la 10 la 50%, în funcţie de ţara de origine şi de sectorul de activitate.

Domeniile în care se practică cel mai adesea detaşările sunt construcţiile (43,7%), industria prelucrătoare (21,8%), precum şi sectoarele destinate persoanelor (învăţământ, sănătate, servicii sociale). Germania, Franţa şi Belgia sunt statele care atrag cei mai mulţi lucrători detaşaţi (50% din total), în timp ce Polonia, Germania şi Franţa sunt statele care exportă cel mai mare număr.“ (Fişă de informare, Directiva 96/71 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, Camera Deputaţilor, Parlamentul României, 2016)

Prin această propunere vor fi afectate o serie de domenii principale şi anume:

a) nivelul de salarizare al lucrătorilor detaşaţi, inclusiv în cazul subcontractării

Noua propunere prevede aplicarea lucrătorilor detaşaţi a aceloraşi norme de remunerare ca a lucrătorilor locali, stabilite prin lege sau prin convenţiile colective cu aplicare generală

b) normele privind agenţiile de muncă temporare

Normele naţionale privind munca temporară se aplică şi în cazul agenţiilor de muncă temporară care au sediul în străinătate

c) detaşarea pe termen lung

În cazul detaşărilor pe termen lung (mai mult de 24 de luni) se vor aplica condiţiile prevăzute în legislaţia muncii a statului membru gazdă, în cazul în care acestea sunt mai favorabile pentru lucrătorul detaşat

România este relativ puţin afectată, întrucât conform datelor Comisiei Europene la nivelul anului 2015 un număr de 10.709 lucrători erau detaşaţi pe teritoriul României din ţări precum Germania (20,2%), Franţa (18,5%), Spania (16%) etc. (locul 16 în UE), în vreme ce angajatorii români au detaşat în statele membre 46.871 lucrători (locul 14 în UE), în ţări precum Germania (37,6%), Spania(15%), Italia (13,9%) etc. în sectoare precum: construcţii (40,7%), industrie (38,3%), transporturi (5,5%) etc.

Dezbaterea naţională a urmat liniile europene în domeniu având pe de-o parte Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) care nu susţine revizuirea Directivei 96/71 atrăgând atenţia că aceasta „va limita drastic pentru IMM-urile din România libertatea de a presta servicii pe piaţa unică, cu efecte negative semnificative“. De asemenea Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) cere explicit „excluderea clară a şoferilor profesionişti din domeniul de aplicare al Directivei europene a detaşării lucrătorilor şi al legislaţiei naţionale specifice“ , considerând că o astfel de abordare reprezintă o interferenţă inacceptabilă şi nocivă a Comisiei Europene în mecanismele de fixare liberă a salariilor între angajat şi angajator la nivel de companie, conform realităţilor sociale şi economice naţionale.

Pe de altă parte sindicatele naţionale se aliniază poziţiilor de susţinere exprimate de Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES), astfel că Blocul Naţional Sindical susţine revizuirea Directivei şi apărarea drepturilor lucrătorilor.

„Lucrătorii detaşaţi din UE au fost exploataţi prea mult timp. Ei nu sunt cetăţeni de mâna a doua şi merită un salariu echitabil, egal cu cel al altor lucrători din ţările gazdă. […] În sfârşit, putem trece acum printr-o dezbatere democratică, printr-o procedură legislativă normală. Vom lucra cu legislatorii din UE pentru a ne asigura că negocierile colective la nivel naţional şi sistemele de stabilire a salariilor sunt pe deplin respectate, în conformitate cu interpretarea corectă a subsidiarităţii şi proporţionalităţii“ (secretarul confederal CES Liina Carr).

La nivel politic naţional, asistăm la un consens parlamentar cu privire la caracterul inoportun al revizuirii Directivei. Merită menţionată aici Hotărârea Camerei Deputaţilor de adoptare a Opiniei referitoare la Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii COM(2016) 128 (39/13.04.2016) publicată în Monitorul Oficial nr. 295 din 19 aprilie 2016.

De ce contează? În primul această Hotărâre a fost bazată pe o serie importantă de luări de poziţie la nivel naţional şi european, pe studii şi rapoarte precum şi pe un dialog susţinut cu toate părţile implicate, fapt de natură să îi confere o credibilitate sporită. În al doilea rând această Hotărâre stipulează explicit poziţia naţională, remarcând caracterul “inoportun“ al iniţiative Comisiei Europene, care „introduce linii de separaţie între statele membre“ şi afectează „libera prestaţie a serviciilor şi mobilitatea lucrătorilor şi implicit, buna funcţionare a pieţei interne“.

În opinia decidenţilor naţionali „munca nedeclarată constituie cea mai serioasă formă de concurenţă neloială“ în condiţiile în care „numărul lucrătorilor nedeclaraţi este estimat a fi de 20 de ori mai mare decât al celor detaşaţi“. Nu avem nevoie de o nouă Directivă ci de aplicarea instrumentelor deja existente.

Avem de-a face cu o filosofie a pieţei diferită de perspectiva vestică, considerându-se că utilizarea diferenţelor de salarizare prin detaşarea lucrătorilor “nu reprezintă un comportament impropriu, ci unul obişnuit, tipic economiei de piaţă“, similar manierei în care se fac investiţiile“. Mai mult convergenţa nivelurilor salariale nu poate fi realizată decât „printr-un proces de dezvoltare economică“ iar reducerea salariilor din statele cu economii dezvoltate are cauze externe şi anume „necesitatea de a menţine competitivitatea întreprinderilor europene în cadrul unei economii globalizate care nu are nicio legătură cu detaşarea lucrătorilor din statele membre ale UE“.

Remarcăm totodată o critică a politicii vest-europene prin tendinţa de a transfera problemele interne la nivelul Uniunii Europene datorită „dificultăţilor de politică internă şi unor presiuni din partea opiniei publice“. Mai mult sunt criticate tendinţele protecţioniste de sporire a bunăstării cetăţenilor din statele membre dezvoltate economic în detrimentul celor din statele mai puţin dezvoltate economic.

Tot ca element de principiu se consideră că „remuneraţia egală pentru aceeaşi muncă“ este un principiu „incompatibil cu piaţa unică deoarece diferenţele de salarizare constituie un element legitim al avantajului competitiv pe care îl au prestatorii de servicii“. Efectele implementării revizuirii ar fi de asemenea socio-politice prin provocarea unor „mişcări sociale şi dezechilibre“, fenomenul fiind comparat cu efectele „brain drain“ fenomen care nu a fost adus în discuţiei de statele cu economii mai puţin dezvoltate.

Contestă de asemenea termenul de „dumping social“ propunând utilizarea expresiei „decalaj salarial“, arătând incertitudinea juridică cauzată de slaba definire a conceptului de „dumping social“ preferând o interpretare cu caracter pozitiv şi anume „o acţiune personală, corectă de căutare a unor oferte de muncă mai avantajoase într-o piaţă internă liberă“. Aceste măsuri ar afecta investiţiile şi totodată nu vor mai exista condiţii de concurenţă echitabile pentru furnizorii de servicii.

Posibile evoluţii

Dezbaterea referitoare la detaşarea lucrătorilor va continua să rămână pe agenda negociatorilor, chiar dacă reflectarea ei publică va fi eventual umbrită de alte evenimente. Această dezbatere este o dezbatere mai mult decât tehnică, este una profund politică care va avea un impact direct asupra fundamentelor Uniunii Europene. Ea vine în contextul unei redefiniri a principiilor fondatoare, a unei dezbateri intense între o Europă liberală şi o Europă care protejează şi se repliază, atestând filosofiile diferite ale liderilor politici şi elitelor naţionale.

Mai mult ea nu este decât prima dintr-o lungă serie de dezbateri socio-politico-economice aflate deja la orizont generate de cea de-a patra revoluţie industrială, de scăderea demografică şi provocările ridicate în contextul crizei refugiaţilor şi migranţilor sau de tematica venitului universal garantat ori a unui salariu minim la nivel european.

România poate profita de această temă pentru a promova o politică echilibrată la nivel european între diversele cerinţe ale statelor membre, totul în contextul dorinţei de apropiere de nucleul franco-german al Uniunii Europene şi a implicării active în procesul de construcţie a unui nou viitor european. Aceste teme de discuţie nu vor dispărea dar printr-o politică atentă putem reuşi să obţinem maximul de rezultate favorabile, temperând totodată acele evoluţii contrare interesului naţional.