Credo

Stimate Dl. Morariu, Vă voi răspunde încă o dată. Şi Vă asigur că Vă răspund cu toată bunăvoinţa - departe de mine gîndul superiorităţii. Nu voiam nici să Vă jignesc cu termenul „publicist”.

Nu sunt un aparatcik, şi nu Vă trasez sarcini. Sau dacă totuşi, atunci numai sarcina pe care o trasez mie însumi. Un intelectual, cred eu, trebuie să fie obiectiv. Pe la noi, cu toţii am avut bunici răniţi de naţionalism. Chiar eu am avut bunici care au blestemat românii pentru că au dărîmat casa lor. Statutul etnic al dărîmătorilor a ”bătut” statutul lor social-politic, adică faptul că au fost comunişti. Despre românii de treabă au vorbit numai şi numai invocînd regula excepţiei.

Şi cred că exact asta nu putem face. „Ungaria nu s-a împăcat niciodată cu deciziile de la Trianon. Cum nu se împacă nici azi. Căci altminteri nu ar mai reflecta atât şi teribil de încăpăţânat la ceva ireversibil.”, spuneţi, dar parcă nu Vă gîndiţi numai la guvern, ci şi la întreaga ţară şi la întreaga comunitate maghiară de pretutindeni.

Sunt într-adevăr mulţi care vorbesc despre Trianon. Cred că au tot dreptul s-o facă dacă se gîndesc la un eveniment care a marcat viaţa bunicilor noştri. Şi cred că comit o greşeală imensă dacă vorbesc nu despre trecut, ci din trecut, pentru că asta înseamnă că nu pot scăpa de el, că trăiesc mereu privind în spate.

V-aş atrage atenţia într-un mod cît se poate de respectuos că maghiarii nu sunt la fel, aşa cum nici românii nu sunt la fel. Unii dintre ei amintesc mereu de Clujul de pe vremuri, „inexpugnabil” românilor aşa cum mulţi maghiari parcă nu vor să iasă dintr-un film desuet. În timp ce alţi maghiari se ceartă cu bunicii lor şi traduc cărţi româneşti. Alţii nici nu se gîndesc la ce a fost, trăiesc numai în ziua de azi. Unii sunt „orbanişti” de neînduplecat, alţii semnează proteste împotriva legii CEU, de pildă. Unii cred că autonomia secuiască este ceva nemaipomenit, alţii sunt convinşi că n-ar funcţiona, mulţi speră la o autonomie a întregii regiuni numită Transilvania. Unii pălesc chiar şi cînd alţii se îmbracă în galben, aceasta fiind vezi Doamne „culoare românească”, alţii rîd cu hohote la aşa o inepţie.

Şi cred că este nepermis să le bagi pe toţi în aceeaşi oală şi să crezi că „maghiarii” sunt revizionişti şi nu mai pot de Trianon. Nici o naţie nu este suma prostiilor sale. Am pus întreaga mea viaţă pe crezul asta.