Prima: „The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania“.

Aici avem o îngrijorare (necenzurabilă de nimeni) a Guvernului SUA, dar bazată pe un fapt cert: Parlamentul realmente are în lucru proiecte de lege care, prin unele prevederi, pot submina lupta anticorupţie şi slăbi independenţa Justiţiei. Cine vrea detalii să nu le ceară de la Departamentul de Stat decât dacă vrea să se facă de ruşine, căci nu va primi un răspuns detaliat, articol cu articol. Să citească avizele negative date de CSM sau protestul semnat de peste 4.000 de magistraţi.

A doua: „This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference“. Fapt riguros exact şi acesta. Proiectele de lege au fost propuse iniţial de Ministerul Justiţiei şi, prin unele prevederi, chiar ameninţă progresele înregistrate de România în construirea unui sistem judiciar solid, ferit de ingerinţe politice. Pentru detalii, nu-i mai daţi beep lui Rex Tillerson, în speranţa că vă sună înapoi, mai citiţi şi ultimul raport MCV al Comisiei Europene - dar nu partea pe care o tot reciteşte Tudorel Toader, ci partea cealaltă.

Ultima propoziţie: „We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption“.

Mulţi au înţeles că Departamentul de Stat cere Parlamentului român să nu mai voteze legile Justiţiei. Nimic mai neadevărat: DoS cere Parlamentului să respingă doar ACELE PROPUNERI care slăbesc statul de drept şi lupta anticorupţie – şi nicidecum să renunţe la rolul său de legiferare.

Multe discuţii a stârnit expresia „we urge“, unii interpretând-o ca fiind una imperativă, imperialistă chiar.  Verbul „to urge“ are mai multe accepţiuni: a îndemna, a solicita, a stărui, a determina, a presa, a obliga, a forţa. Dar pentru a înţelege accepţiunea folosită în comunicat, avem la îndemână site-ul Ambasadei SUA la Bucureşti, unde comunicatul este prezentat în limba română. Acolo, expresia este tradusă cu sensul „îndemnăm“. Aşadar, „Îndemnăm Parlamentul României...“.

Dar absolut întâmplător, mai avem o cale de a verifica sensul acestei expresii în limbajul diplomatic: discursul ţinut azi de chiar şeful diplomaţiei americane, Rex Tillerson, la Wilson Center în Washington. La un moment dat, când vorbea despre Brexit şi despre neutralitatea SUA faţă de ambele părţi implicate (Marea Britanie şi Uniunea Europeană), Rex Tillerson a spus – şi citez textual: „But we urge the UK and the EU to move this process forward swiftly“. (Îndemnăm ambele părţi să înainteze rapid cu acest proces). Credeţi că britanicii şi bruxelezii se vor da mâine cu fundul de asfalt pentru că Rex Tillerson a folosit verbul „to urge“? Mă îndoiesc.

În loc să analizeze cele trei propoziţii ale comunicatului la adevărata lor valoare, doi tăntălăi din fruntea celor două Camere - asistaţi de ministrul de Externe Teodor Meleşcanu – s-au strâns în jurul unei măsuţe, au scos o coală de hârtie şi un creion şi au compus un contra-comunicat cu mult mai multe propoziţii, care pare copiat cuvânt cu cuvânt din sumarul cu subiecte din şedinţele de redacţie de la Antena 3 şi România TV. Atât i-a dus mintea, atât au făcut...