Ce spui când nu spui nimic

Zilele trecute am avut parte de un nou episod din nesfârşita serie de declaraţii fără cap şi coadă făcute de membrii actualului guvern.

Astfel, titulara portofoliului Educaţiei a rostit fraza: „Orice evaluare evaluează subiectele pe care examenul le presupune în evaluarea respectivă“. Şefa ei n-a vrut să fie mai prejos şi a explicat că „fiecare preşedinte al acestui partid a condus o perioadă acest partid“.

Contextul „producerii“ acestor perle e important. E. Andronescu fusese întrebată de ce sunt aşa slabe rezultatele din acest an la BAC, iar V.V. Dăncilă – dacă-l va vizita pe L. Dragnea la închisoare. În locul unor răspunsuri clare şi la obiect, cele două pesediste au elaborat fraze întortocheate care le-au dus pe un tărâm ininteligibil.

Cea cunoscută sub numele de Abramburica a vrut să evite orice legătură între performanţa şcolară a elevilor şi numeroasele ei mandate de ministru. Aşa că, în răspunsul dat, a făcut un ocol prin propria studenţie, invocând „lecţia“ unui profesor care se întreba la ce bun înveţi ce ţi se predă în şcoală, pentru a ajunge la tautologia: evaluarea evaluează ce e de evaluat. Audienţa a rămas mască.

La rândul ei, Viorica Dăncilă n-a vrut să spună: „da, voi merge să-l vizitez la închisoare pe Liviu Dragnea“, ci a ţinut să improvizeze – cu ajutorul unei fraze foarte lungi – un discurs despre solidaritate de partid, ca să ajungă la performanţa incredibilă de a spune că fiecare preşedinte de partid a fost o perioadă preşedinte de partid.

Eşecurile retorice nu fac decât să întărească percepţia comună, şi anume că Andronescu are o vină pentru starea de azi a şcolii şi, pe de altă parte, că PSD nu se poate desprinde de simpatia pentru corupţi, care acum 15-20 de ani se manifesta prin cohorte de partid care mergeau să susţină un pesedist sau altul pe scările Tribunalului, iar acum – prin solidaritatea cu condamnaţii definitiv şi denigrarea magistraturii independente. 

Cine crede că, nespunând nimic, trece neobservat se amăgeşte.