Batjocorirea Parlamentului şi a CCR

”Întrebarea este batjocoritoare”, ”Această întrebare este prea complexă” – cu aceste cuvinte sărea ieri, cu pieptul înainte şi mintea în galoşi, onor dl. preşedinte de Comisie juridică a Camerei Deputaţilor, în faţa oricărei întrebări puse de parlamentarii PNL candidatului PSD la funcţia de judecător la CCR.

Pervertind audierea într-un simulacru, s-a ratat discutarea unor teme importante pentru mersul treburilor publice. Spre exemplu, am întrebat despre relaţia MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare în Justiţie) – Constituţie – Tratatul Lisabona, regimul juridic şi efectele acestui MCV. Este un subiect care e de maxim interes, din orice unghi ai privi lucrurile.

Personal, când am ajuns la Ministerul Justiţiei, l-am găsit instalat. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să îl ridicăm. Am mers până în punctul în care m-am aliat cu şi am sprijinit ministrul olandez al Justiţiei din 2010 să instituim un MCV ”light” pentru toate ţările UE. În acest fel, România şi Bulgaria nu ar mai fi fost singurele monitorizate. S-au opus atunci mai toţi ”granzii” europeni. În 2012 convenisem informal cu gestionarii mecanismului de la Bruxelles să deschidem perspectiva ridicării la raportul din vară. Evenimente politice păguboase pentru noi au ratat momentul. Sunt şi acum de părere că trebuie înlocuit cu un MCV pe justiţie pentru toate ţările din UE.

Dar nu părerea mea era relevantă ieri, ci părerea candidaţilor. Pentru că CCR s-a intersectat cu acest concept şi se va mai intersecta. Era important să constatăm viziunea candidaţilor. Era un bun prilej ca parlamentarii din toate partidele să se exprime, să îşi expună puncte de vedere, argumente: e  sau nu obligatoriu prin prisma Tratatului Lisabona şi a Constituţiei, mai e sau nu viabil, a fost sau nu eficient, e cazul sau nu să se înlocuiască acest mecanism cu unul mai flexibil pentru toate ţările UE etc.? Într-un limbaj politic profesionist şi pe un ton civilizat la care suntem toţi obligaţi. S-ar fi transmis astfel mesaje politice importante către toate cancelariile, într-un cadru parlamentar, de înaltă autoritate, aceste cancelarii ar fi notat, ambasadele ar fi notat, mesaje politice s-ar fi transmis etc. Adică, ar fi ”ieşit” o dezbatere parlamentară care ar fi însemnat indirect şi un demers diplomatic parlamentar cu substanţă, ar fi probat soliditatea instituţiei parlamentare şi maturitatea parlamentarilor şi a partidelor, ar fi demonstrat că înţelegem ”cum se face” în Europa Tratatului Lisabona...

Dar nu, dl. preşedinte (PSD) al Comisiei juridice a considerat că nu e cazul să trecem de ”piciorul broaştei” şi de nivelul de sfadă politică înţepată. Poiana lui Iocan este o adevărată Academie Politică pe lângă ce-a fost ieri în Comisia juridică şi chiar în Plenul Camerei, unde, la presiunile PNL, s-a permis totuşi formularea unor întrebări la care s-a răspuns cu declaraţii de principii şi generalităţi.

Un alt efect pervers a afectat şi candidaţii, împiedicaţi astfel să arate ce ştiu. Trecuţi prin audieri minuţioase, autoritatea şi prestigiul lor ar fi fost întărite. Indirect a fost şi o palmă dată CCR, pentru că a arătat cât de ”atent” e Parlamentul la calitatea profesională şi morală a oamenilor trimişi acolo să judece constituţional.

În sfârşit, s-a dat un prost exemplu de examen şi selecţie a unui candidat. Dacă Parlamentul procedează astfel cu un candidat la CCR, de ce ar mai proceda altfel diferiţi examinatori care selectează funcţionari în alte sisteme publice, salariaţi etc.?!

Aşa se subminează şi batjocoresc instituţiile, aşa se umplu ele cu nepricepuţi.

Şi ne mai mirăm că nu merge statul! Păi, cum să meargă, dacă ”întrebarea e prea complexă”?!

Statul s-a aliniat la nivelul de înţelegere şi performanţă al celor mai mediocri politicieni, nu la nivelul celor care mai pricep şi mai vor să facă ceva pentru binele public. Şi pentru asta, sunt de vină şi aceştia din urmă, care i-au promovat pe primii, dar şi cei care stau pe margine şi lasă locul gol pentru neaveniţi.