Toate argumentele lui Toader şi ale conducerii Coaliţiei n-au stat în picioare. Cum să susţii că şefii parchetelor să nu mai fie numiţi de preşedinte, ci de ministrul Justiţiei, o persoană politică care trebuie să dea ascultare şefilor partidelor care l-au pus în funcţie. Cine poate crede că Inspecţia Judiciară trecută sub autoritatea ministrului Justiţiei mai poate fi independentă, când ministrul îi stabileşte sarcinile, direcţiile de lucru, magistraţii care ar trebui cercetaţi. Toate argumentele menite să aburească pe necunoscători n-au stat în picioare în faţa membrilor CSM, instituţia care veghează la independenţa justiţiei şi buna ei funcţionare.

S-au tot vânturat controversele apărute în ultimul timp între membrii Inspecţiei Judiciare sau ai CSM. Justiţia nu este matematică, iar magistraţii nu sunt îngeri. Până una alta breasla magistraţilor este singura care îşi face ordine în ogradă, vezi soarta procurorilor Papici, Eva, Portocală etc., a judecătorilor Costiniu, David, Mircea Moldovan, Iona Stanciu, Roventa etc., tot atâtea exemple care nu-şi găsesc echivalent în breasla medicilor sau a profesorilor.

Că mai sunt lucruri de corectat, foarte adevărat. Dar îndreptarea lor trebuie să vină din breasla magistraţilor, în orice caz nu din zona politică care are tot interesul să pună sub control justiţia, ca să poată fura în voie.

În continuare, nu văd cum Toader va merge mai departe cu proiectul său, fără ca această acţiune să nu intre în coliziune cu opinia publică activă, cu preşedinţia şi reprezentanţii UE şi SUA. Dacă există şi părţi bune în proiectul lui Toader, acestea pot fi discutate în breasla magistraţilor până când se obţine acceptul acestora. CSM reclamă că ministrul Toader n-a ţinut cont de opiniile şi observaţiile exprimate de membrii săi.

Deja ambasadorul SUA, Hans Klemm, a declarat chiar astăzi: Statele Unite ale Americii au anumite îngrijorări faţă de propunerile de modificare a legilor Justiţiei şi apreciază că acestea ar putea 'inversa' parcursul României în ceea ce priveşte statul de drept. Vreau doar să subliniez că acea declaraţie, pe care am transmis-o pe 29 august, nu a fost transmisă în numele meu, în numele Ambasadei SUA la Bucureşti, ci a fost transmisă în numele Statelor Unite ale Americii”.

Parlamentul nu poate legifera în dispreţul opiniei specialiştilor şi a magistraţilor, exact în zona care reglementează activitatea acestora. Invocarea câştigării alegerilor nu stă în picioare. Votanţii din decembrie 2016 n-au fost consultaţi asupra modificărilor acestor legi.

În lumea civilizată, încet, încet şi în România, se constată deplasarea populaţiei spre democraţia şi guvernarea participative. Indiferent cu ce scor câştigă alegerile, puterea politică nu poate face tot ce-i trece prin cap timp de patru ani, fiindcă există riscul să lase ţara în haos economic, legislativ, social. Reprezentativitate nu înseamnă ca puterea conducătoare să fie surdă la semnalele care vin din societate. Dacă aşa procedează, se va trezi cu sute de mii de manifestanţi în stradă, cum s-a întâmplat recent, cu măsuri de retorsiune din partea partenerilor euroatlantici şi cu reacţia negativă a magistraţilor care nu acceptă să li se încalce independenţa.

Rezolvarea crizei provocate de votul negativ al CSM constă în extragerea din proiectul Toader a măsurilor care obţin acordul magistraţilor şi al opiniei publice, modernizarea justiţiei nu în sensul supunerii în faţa puterii politice, ci a asigurării independenţei sale reale. Fără imixtiune politică.