Magia lui Brahms învăluie Sala Palatului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Filarmonica Regală din Stockholm, sub bagheta lui Sakari Oramo, interpretează la Sala Palatului lucrări de Hillborg, Brahms şi Nielsen. Solistul serii este pianistul Stephen Hough.

Articol scris de Mioara Bâscă

   

Compozitorul suedez Anders Hillborg a dorit să transpună în muzică ideea dadaistă a combinării aleatorii a unor secţiuni distincte, create de mai mulţi artişti. După acest principiu, în 2002 a scris Exquisite Corpse, la comanda ansamblului Filarmonicii regaledin Stockholm care a şi interpretat-o în primă audiţie în 12 octombrie 2002, cu Alan Gilbert dirijor. 

Hillborg declara: „Ceea ce am făcut a fost să încerc conştient să combin materiale disparate din propriile mele lucrări ca şi din ale altor compozitori. De exemplu, există un acord din Petruşka, există un citat din Ligeti etc. Iniţial, intenţia mea a fost de a lăsa aceste diferite părţi singure fără să fac legăturile dintre ele, dar desigur nu am putut rezista ... astfel încât în acest sens cineva ar putea spune că nu a reuşit conceptul. Dar există încă urmele lui şi oricum, desigur nu este important ca lucrarea să reflecte procesul Exquisite Corpse. [...] trebuie să menţionez că este prezent, oarecum ascuns, un citat din Sibelius, Simfonia a VII-a. A Şaptea de Sibelius a fost comandată de Filarmonica din Stockholm, şi, de asemenea, a fost interpretată la concertul aniversar împreună cu Exquisite Corpse. Aşa că am crezut că este o idee frumoasă să trimit (în Exquisite Corpse) la Sibelius ca un mesaj de salut, precum şi să conectez astfel, pentru public, trecutul şi prezentul.“

Strălucirea opusului este dată de noutatea individuală a fiecărei secţiuni distincte şi de episoadele „aleatoare“ ce le asamblează. Lucrarea beneficiază de o orchestraţie bogată, dar punctul culminant este oferit de bongos-uri, tobe mari, timpani şi o serie întreagă de alte instrumente de percuţie care îşi unesc forţele într-o frenezie ritmică de filiaţie africană.

JOHANNES BRAHMS 

Considerat astăzi o capodoperă a genului, conceput pe parcursul a patru ani, cu rădăcini într-o duo-sonată şi diferite schiţe simfonice, Concertul nr. 1 în re minor pentru pian şi orchestră, op. 15 (1858) a avut prima audiţie la Hanovra în 22 ianuarie 1859 cu Johannes Brahms la pian. Cinci zile mai târziu, publicul din Leip-zig l-a fluierat. 

Respectând matriţa formelor clasice, Brahms toarnă în ea un material nou, de factură romantică, pornind de la rolul şi locul destinate orchestrei care devine partener egal al pianului solist, la universul emoţional înglobat liniilor melodice şi continuând cu procedeele meşteşugului de compoziţie şi al tehnicii pianistice. Concertul are trei părţi ce se remarcă prin monumentalitate şi rigoare. 

Partea întâi Maestoso, compusă într-o formă de sonată, debutează cu o introducere orchestrală amplă, urmată de secţiuni la fel de întinse: expoziţie, dezvoltare, repriză şi coda. Materialul tematic este adus fie de orchestră, fie de pian, ambii participanţi contribuind la desfăşurarea ulterioară spre un convingător punct culminant ce-i solicită emoţional şi tehnic în egală măsură. 

Pe prima pagină a părţii a doua Adagio, Brahms a scris Benedictus qui venit in nomine Domini şi se constituie într-un omagiu şi o rugăciune pentru Robert Schumann, prietenul dispărut. Prima temă este prezentată de fagot. Intervenţiile pianului sunt caracterizate de atmosfera meditativă, de instrospecţie, dialogul cu orchestra amplificând această stare.

Ultima parte Rondo. Allegro non troppo este construită pe o transformare continuă şi surprinzătoare a temelor. Cadenţa urmează unei reluări a refrenului şi precede o codă de mari dimensiuni plină de dramatism şi virtuozitate.

CELE PATRU TEMPERAMENTE

Compozitorul danez Carl Nielsen şi-a dezvoltat propriul său limbaj muzical revenind la rigoarea scriiturii contrapunctice, folosirea modurilor bisericeşti şi a imnurilor daneze fără note de naţionalism. Importantă pentru el era muzica bună „la fel de ageră şi de tăioasă ca o sabie“.

Scrisă în perioada 1901-1902, Simfonia a II-a op. 16 Cele patru temperamente a fost dedicată compozitorului italian Ferruccio Busoni. Prima audiţie a avut loc pentru Asociaţia Daneză de Concerte, dirijor fiind Carl Nielsen.

Ideea simfoniei a pornit de la o imagine comică referitoare la cele patru temperamente pe care a văzut-o într-un pub. Fără a fi o muzică programatică, simfonia are patru părţi subintitulate după cele patru temperamente pe care le ilustrează: coleric, flegmatic, melancolic şi sangvin.

Nielsen a descris reprezentările muzicale din cele patru mişcări ale simfoniei astfel: tânărul poate fi „impetuos (Allegro collerico), indolent (Allegro comodo e flemmatico), melancolic (Andante malincolnico) şi vesel (Allegro Sanguino. Marziale). Dar, cel impetuos poate avea momentele sale mai blândeţe, omul melancolic pe cele de impetuozitate sau pe cele mai luminoase, iar omul zgomotos, vesel poate deveni un pic mai contemplativ, chiar destul de grav, dar numai pentru scurt timp. Omul leneş, indolent, pe de altă parte, iese din starea lui flegmatică cu cea mai mare  dificultate, de aceea această mişcare este şi scurtă (căci el nu poate fi deranjat) şi uniformă în desfăşurarea ei“.

Sakari Oramo - Dirijor

sakari oramo

Născut la Helsinki în 1965, dirijorul finlandez Sakari Oramo, în vârstă de 48 de ani, şi-a început cariera ca violonist şi apoi concertmaistru al Orchestrei Simfonice a Radioului Finlandez.

Studiază la Academia Sibelius cu Jorma Panula şi debutează, la numai un an după terminarea acesteia, pe podiumul orchestrei mai sus-menţionate. În urma acestui concert, este numit în acelaşi an dirijor principal asociat al OSRF, iar în 2003 devine dirijor-şef al acesteia.

A fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Birmingham, şi deţine în prezent posturile de dirijor şef al Orchestrei Filarmoni-cii Regale din Stockholm şi, începând cu 2003, de dirijor principal desemnat al Orchestrei Simfonice BBC.

Înregistrează pentru Ondine, Deutsche Grammophon, Sony Classical  şi Octavia, colaborând în acelaşi timp cu orchestre de prim rang printre care Wiener Philharmoniker, Berliner Philharmoniker, Staatskapelle Dresden, Royal Concertgebouw Orchestra, New York Philharmonic şi altele.

Showbiz

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite