Ce spuneau ostaticii străini care au împărţit aceeaşi celulă cu jurnaliştii români răpiţi în Irak, la ordinul lui Omar Hayssam
0
Extrădarea sirianului Omar Hayssam, vineri, din Siria în Româia readuce în prim plan povestea răpirii şi eliberării celor trei jurnalişti români – Marie Jean Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, în 2005 şi declaraţiilor, uneori în contradicţi, a colegilor lor de temniţă străini, jurnalista franceză Florence Aubenas şi contractorului american Roy Hallums.
Prima care a „vorbit“ despre a fost jurmalista franceză Florence Aubenas, corespondent special al cotidianului „Liberation“ în Irak. Aubenas a fost eliberată în 2005, după 157 de zile de captivitate, iar imediat după ce a ajuns în Franţa a negat că s-ar fi aflat în acelaşi loc cu ziariştii români. După ce jurnaliştii români au vorbit despre ea i-a revenit memoria şi ziaristei franceze. Florance a povestit că a stat închisă într-o pivniţă de patru metri lungime şi doi metri lăţime, împreună cu alţi ostatici, după ce a fost răpită de pe o stradă din Bagdad, din faţa unei universităţii, chiar de sub ochii poliţiştilor irakieni care nu au intervenit în nici un fel.
Răpitorii au aruncat-o în pivniţa unei case înconjurată de ziduri înalte. „Temniţa“ era complet întunecată iar pe jos erau aruncate câteva saltele. Nu avea voie să facă prea mult zgomot în timp ce se deplasa.„Cele cinci luni de detenţie au fost un adevarat calvar. Privată de libertate, cu interdicţie de a vorbi cu colegii de temniţă, ţinută legată şi prost hrănită, am fost lipsită până şi de numele meu“, a povestit după eliberare jurnalista franceză. Florance îşi aminteşte că a fost mai întâi „Leila“ şi apoi „Numărul 6“.
Irakienii au supus-o unor presiuni psihologici şi,chiar au lovit-o. A rezistat numai pentru că era convinsă că această situaţie este provizorie . „Era de neimaginat că voi rămâne cinci luni sub pământ“, credea ziarista. Şi totuşi asta este ceea ce sa întâmplat. A rămas 157 zile într-o pivniţă de patru metri lungime şi doi lăţime, unde nu putea să stea în picioare pentru că lovea plafonul cu capul. Fără nici un fel de posibilităţi de a face ceva pentru a trece timpul mai repede, singurele momente în care mai schimbau decorul era de două ori pe zi când mergeau la toaletă, iar la duş o dată pe lună.
După cum declara Sorin Mişcoci, cât timp s-au afat captivi i-a povestit că urma să se căsătorească şi a invitat-o la nuntă, Fără şi ştie dacă va mai scăpa vie din mâinile răpitorilor irakieni, i-a promis că va veni. Românii au fost eliberaţi la 22 mai 2005, iar Florence – trei săptămâni mai târziu. Ea s-a ţinut de cuvânt şi în septembrie 2005 a fost la Sibiu, la nunta lui Sorin Mişcoci cu Andreea Costiuc.
După întoarcerea din Irak, Florance Aubenas a părăsit redacţia cotidianului „Libération”, mutându-se la ziarul „Le Nouvel Observateur”. La începutul lui 2009, ea a cerut „un an sabatic” pentru a scrie o carte. A anunţat că se va retrage în Maroc pentru a scrie în linişte. Numai că şi-a schimbat look-ul, a părăsit Parisul şi s-a îndreptat spre Caen. A vrut să simtă criza financiară în care se zbate Franţa nu din redacţie, ci din mijlocul oamenilor. Aşa că s-a transformat într-o o şomeră cu studii medii în căutare de loc muncă.
Timp de şase luni, incognito, a luat la pas oficiile de plasare a forţei de muncă, schimbând slujbe mărunte, de la menajeră la femeie de serviciu pe un vas care traversează canalul Mânecii şi leagă Marea Britanie de Franţa prin portul Ouistreham. După şase luni a pus cap la cap însemnările. A rezultat o carte, „Cheiul Ouistreham”.
Jurnaliştii de la „Le Monde” au întrebat-o dacă în cele şase luni de „captivitate” printre marinarii din nordul Franţei i s-a întâmplat să se gândească la experienţa de ostatică în Irak. Iar Florence Aubenas a răspuns: „Nu, nu cu adevărat, dar probabil că fără acea captivitate nu aş fi avut curajul de a face ceea ce am făcut”.
În prezent, Florence Aubenas conduce Observatorul Internaţional al Închisorilor , iar zilele trecut a făcut un apel pentru eliberarea foştilor săi colegi de la „Liberation“, Didier François şi Edouard Elias răpiţi în Sirie la 6 iunie.
Dezvăluirile americanului Roy Hallums despre oamenii lui Omar Hayssam
Contractorul american, Roy Hallums, care a fost luat ostatic în Irak în 2005 şi s-a aflat în detenţie împreună cu cei trei jurnalişti români, Sorin Mişcoci, Ovidiu Ohanesian şi Marie-Jeanne Ion, povesteşte în memoriile sale cum a ajuns în aceeaşi închisoare subterană cu ziariştii români şi ghidul lor, Mohammad Munaf, despre care a relatat că era cel mai speriat dintre cei din acest grup.
Cartea „Buried Alive: The True Story of Kidnapping, Captivity, and a Dramatic Rescue“ a apărut în februarie 2010 în SUA şi-l are drept autor chiar pe Roy Hallums, colegul de detenţie al ziariştilor români răpiţi în Irak, scrie curentul.ro. Americanul povesteşte că lucrul cel mai insuportabil pentru jurnaliştii români în perioada detenţiei a fost lipsa ţigărilor şi, odată cu acest lucru, cedarea nervoasă.
„Românii erau într-o stare nebună. Fuseseră obligaţi de către răpitori să filmeze o casetă video în care armele erau îndreptate spre capetele lor, în timp ce cereau Guvernului român retragerea a aproape 900 de soldaţi români din Irak. Dar ei nu erau atât de preocupaţi de reducerea trupelor, cât de reducerea dozei lor de nicotină. Cei trei ostatici români aveau un obicei: fumau cam două pachete de ţigări pe zi. Acum nu mai aveau ce fuma şi erau practic înnebuniţi. Discutau non-stop şi, deşi erau legaţi la mâini şi la picioare, gesticulau cu mâinile şi braţele când gardienii erau în afara camerei“, scrie Roy Hallums.
„Unii dintre ei erau foarte apropiaţi de mine aşa că simţeam fiecare mişcare, iar când se mişcau chiar mă atingeau. La un moment dat, lipsa ţigărilor a devenit acută pentru cameraman; ne-a rugat să-l ajutăm să-i omoare pe gardieni şi să evadăm. „Florence Aubenas i-a spus că nu ne aflăm în cele mai bune circumstanţe şi să ne mulţumim că suntem încă în viaţă. Dacă ne opunem gardienilor s-ar putea să nu mai fim în viaţă pentru lung timp“, povesteşte Hallums .
Contractorul american mai scrie că această situaţie de tensiune a condus-o pe Marie-Jeanne să negocieze cu răpitorii unele condiţii, cum ar fi fumatul. „După două săptămâni de suferinţă din cauza lipsei ţigărilor, românii au răbufnit şi Marie s-a confruntat cu Omar. Pentru că vorbea araba fluent, ea l-a convins să le dea românilor privilegiul de a fuma. Bărbaţii puteau fuma o ţigară zilnic, când ieşeau dimineaţa la baie, iar Marie, pentru că era femeie, avea dreptul la două ţigări pe zi, de asemenea când ieşea la baie“, scrie Hallums.
Aautorul poveşteşte că a auzit mai multe versiuni ale prezenţei jurnaliştilor români în Irak şi, de asemenea, scrie că cei trei ziarişti ar fi fost iniţial trataţi destul de bine de către primii răpitori. Cu toate acestea, dacă ar fi venit pentru a acoperi un eveniment la care participa preşedintele Băsescu, aceştia ar fi trebuit să fie îmbarcaţi în aeronava prezidenţială, odată cu toată delegaţia română.
Hallums tinde să creadă că Munaf nu a fost implicat în această afacere, cel puţin în cea de-a doua parte a poveştii, atunci când românii, împreună cu Munaf, au fost mutaţi de la răpitorii iniţiali la gaşca mai dură care îl ţineau deja prizonier pe american. „Munaf a avut de asemenea parte de duritatea justiţiei din Irak. Munaf a rămas acuzat de complot pentru răpirea sa personală, cât şi a reporterilor români împreună cu Omar Hayssam, ale cărui conturi bancare au fost îngheţate de guvern româniei din cauza unor nereguli financiare. Planul lor era să îi răpească pe reporteri şi să ceară de la Guvernul român mai multe milioane de dolari drept recompensă.
Hayssam s-a oferit chiar el să plătească răscumpărarea ziariştilor răpiţi în schimbul deblocării conturilor sale de către autorităţile române. Astfel, Hayssam şi-ar fi putut recupera fondurile şi, totodată, să arate ca un erou, practic un fel de bonus egocentric. Munaf este acuzat că i-ar fi convins pe reporterii români că le va înlesni interviuri cu oficiali irakieni de rang înalt şi de planificarea întregii lor călătorii. Falsa răpire a mers conform planului. Contractorul american răpit în Irak mai afirmă că răpirea jurnaliştilor români a fost mult mai blândă decât condiţiile în care a fost ţinut el.
În opinia americanului, Omar Hayssam a fost creierul afacerii şi acesta voia să aibă un dublu-câştig: să i se deblocheze conturile îngheţate de autorităţile din România şi să rezolve afacerea răpirii jurnaliştilor pentru a culege laurii unei asemenea operaţiuni. „Dar printr-o întorsătură bizară a lucrurilor, Hayssam a fost arestat la trei zile după falsa răpire, fapt ce l-a împiedicat pe acesta să plătească recompensa.
Cu toate acestea, falşii răpitori erau încă implicaţi în afacere, dar aşteptau să fie repede remuneraţi pentru eforturile lor. Atunci când Hayssam nu a mai ajuns cu banii la ei, Munaf şi românii au fost vânduţi altei găşti de răpitori. Practic, aceeaşi răpitori cu ai mei. Am aflat mai târziu motivul pentru care FBI-ul era atât de atent la detalii, atunci când mi-au făcut «debriefing-ul» vizavi de comportamentul lui Munaf, cât timp a fost ţinut ostatic. Voiau să stabilească măsura în care Munaf ar fi fost mai mult răpitor decât ostatic, dacă acesta a fost mai bine tratat decât românii. Fără îndoială, Munaf a fost prizonier atât timp cât a stat cu mine; a plâns tot timpul. Şi asta am spus Curţii Supreme a Statelor Unite“, scrie americanul.
Citeşte mai multe:
Ce scrie presa străină despre extrădarea lui Omar Hayssam
Principalele agenţii de ştiri internaţionale relatează despre cazul Omar Hayssam, toate notând că operaţiunea de readucere a acestuia în România este învăluită în secret.
Jurnaliştii români răpiţi în Irak s-au lepădat la presă după episodul Bagdad
Cei trei jurnalişti răpiţi în Irak în 2005 au renunţat la presă după întoarcerea în ţară. Marie Jeanne Ion care fusese reporter la Prima TV şi-a deschis o firmă de consultanţă, în timp ce Ovidiu Ohanesian a devenit jurnalist freelancer, încercând să înţeleagă de ce au fost răpiţi el şi cei doi colegi ai săi. În ceea ce îl priveşte pe Sorin Mişcoci, operatorul care a însoţit-o în Irak pe Marie Jeanne, acesta a devenit cameramanul Preşedinţiei.
Cum a decapitat teroristul Omar Hayssam serviciile secrete româneşti
Fuga din ţară a lui Omar Hayssam a dus la decapitarea Serviciilor Secrete, dar fără ca asta să facă lumină în scandal. Virgil Ardelean şi-a depus demisia din funcţia de şef al „Doi şi-un sfert”, împreună cu şefii SRI şi SIE Radu Timofte şi Gheorghe Fulga. La scurt timp şi Ilie Botos, procurorul general de atunci, a părăsit fotoliul pe care îl ocupa. Nici procurorul de caz, Ciprian Nastasiu nu a mai rezistat mult în magistratură.
Filmul răpirii orchestrate de Hayssam
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Parchetului General, ideea răpirii jurnaliştilor români în Irak i-a venit lui Omar Hayssam în ianuarie 2005, după ce a urmărit la Al-Jazeera cazul jurnalistei italiene Giuliana Sgrena, răpită şi ea pe 4 februarie 2005 de Organizaţia Jihadului Islamic.
La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”), au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului. Împreună cu cei trei jurnalişti a fost luat ostatic şi Mohammad Munaf, cetăţean american de origine irakiană. Acesta din urmă se oferise să fie ghidul românilor pe durata deplasării jurnalistice la Bagdad.
Teroristul Omar Hayssam a fost adus în România
Omar Hayssam a fost adus în România. Aşa a anunţat vineri dimineaţa purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Bogdan Oprea. Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru acte de terorism după ce a fost găsit vinovat de răpirea în Irak - în martie 2005 - a jurnaliştilor români Ovidiu Ohanesian, Sorin Mişcoci şi Marie Jeanne Ion. La aflarea veştii jurnalistul Ovidiu Ohanesian s-a arătat surprins de vestea aducerii în ţară a teroristului.
„Recuperarea lui Omar Hayssam este importantă. Epoca privilegiilor de grup şi a negocierilor subversive începe să apună”, comentează analistul politic Remus Ştefureac, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Ion Petrescu, analist militar: Hayssam Khaled Omar, prima piesă căzută într-un Domino abia început
„Hayssam, acest fost partener de dialog, evident pragmatic, al unor figuri cunoscute, consacrate, încă prezente în arena politică internă, a fost returnat autorităţilor române de oficiali sirieni, care au demonstrat astfel că se ţin de cuvânt, respectă acordurile bilaterale şi deţin puterea reală, dincolo de sincopele războiului civil, la Damasc”, scrie analistul militar Ion Petrescu, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Răpirea din Irak: Cinci ani de mistere
Răpirea celor trei jurnalişti români la Bagdad, în 2005, a ţinut cu sufletul la gură o ţară întreagă. Mai apoi, drama ziariştilor s-a pierdut în spatele unui val de speculaţii şi jocuri politice. La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”), au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului.
Sorin Mişcoci: „Băsescu a crezut că sunt mort“
Fostul jurnalist capturat în Irak, în prezent cameraman al Preşedinţiei Române, explică motivele pentru care Traian Băsescu s-a ataşat mai mult de el decât de ceilalţi doi colegi ai săi. Sorin Mişcoci crede că este în viaţă datorită preşedintelui Traian Băsescu. La rândul său, şeful statului s-a ataşat de Sorin şi l-a luat cameraman la Cotroceni.
Marie Jeanne Ion: „Nu am de gând să fac jocul acesta”
Jurnalista Marie Jeanne Ion, care a fost răpită în 2005, a declarat în legătură cu diverse confirmări în ceea ce priveşte informaţiile pe care le deţinea înainte de răpire, că sunt "tot soiul de confirmări care nu sunt decât nişte speculaţii".
Cum a reuşit statul român să-i elibereze pe cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005
Măsurile luate de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti şi a însoţitorului lor, Muhammad Munaf, după ce au fost răpiţi în Irak, în 2005, de o grupare necunoscută, au dat roade după două luni, timp în care cei patru au fost ţinuţi ostatici.
Hayssam i-a trimis pe ziaristi la moarte pentru 25.000 tone de zahar
Omar Hayssam a dezvaluit in fata magistratilor Curtii de Apel Bucuresti dedesubturile rapirii celor 3 jurnalisti. Sirianul a spus ca, la baza acestei plecari, s-au aflat relatiile de afaceri pe care le
Cum au fost achitaţi complicii la fuga lui Omar Hayssam
SRI a reconstituit întregul traseu până în Siria al teroristului condamnat în România, stabilind la nivel de minut fiecare pas al său şi al celor care l-au ajutat să fugă. Judecătorii însă nu au luat în seamă în raportul SRI.
Omar Hayssam nu a fugit: „A avut un zbor confortabil“
Avocaţii sirianului nu au negat faptele de terorism ale clientului lor, dar au încercat să-i obţină o pedeapsă pentru o banală trecere frauduloasă a frontierei.
Autorităţile siriene ar trebui să-l pună în libertate astăzi pe Omar Hayssam, condamnat în ţara natală pentru subminarea puterii de stat. Omar Hayssam urmează să fie eliberat după patru ani petrecuţi în Penitenciarul nr. 1 din Siria, acolo unde se află încarcerat din ianuarie 2008.
Se încarcă comentariile...
