VIDEO Ce proceduri folosesc medicii la spitalul militar improvizat din Otopeni şi ce e diferit faţă de un spital normal

Spital militar ROL 2 - Ana Aslan / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea / 20 mar 2020

Georgeta Grosu, asistenta coordonatoare a Facilităţii Medicale de Tratament ROL 2 din Otopeni, secţia externă a Spitalului Militar Central, deschisă pentru cazurile asimptomatice sau uşoare de COVID-19, a descris în cadrul unui interviu cum se desfăşoară activităţile în aceste spitale militare de campanie, de unde marţi au fost externaţi primii doi pacienţi.

Marţi au fost externaţi primii doi pacienţi din aceste spitale militare temporare care funcţionează în interiorul unor corturi, urmând ca mâine, în funcţie de rezultatele testelor, să fie externaţi alţi 2, 3 pacienţi.

Asistenta coordonatoare Georgeta Grosu, care a luat parte şi la teatre de operaţiuni din Afganistan, unde erau folosite aceleaşi tipuri de corturi, a explicat că diferenţele faţă de spital nu sunt unele importante - procedurile sunt aceleaşi. Apar însă diferenţe legate de spaţiul în sine şi se lucrează în două ture de câte 12 ore.

Cum se desfăşoară o zi de lucru şi care sunt diferenţele faţă de un spital normal

„Din punct de vedere al activităţilor care se desfăşoară aici, diferenţe foarte mari nu sunt, pentru că aceleaşi proceduri pe care le aplicăm la Spitalul Militar le aplicăm şi aici, respectiv personalul auxiliar, infirmiere, curăţenie fac la fel de două ori pe zi, 

Diferenţa e că noi decontaminăm cu soluţie de cloramină. De asemenea, zilnic se pune nebulizatorul în fiecare cort, avem aparate de purificat aerul care funcţionează în fiecare cort cel puţin de două trei ori pe zi, lenjeriile se schimbă zilnic sau ori de câte ori e nevoie.

Pacienţii primesc la internare pijamale de unică folosinţă, prosoape de unică folosinţă, truse de igienă personală - acestea se schimbă zilnic.

În ceea ce priveşte asistentele, diferenţa ar fi că aici noi practic lucrăm 12 ore, în ture de zi şi de noapte. Tura care iese la 8 dimineaţa administrează tratamentul, verifică funcţiile vitale ale pacienţilor, recoltează analize, iar tura care vine la ora 8 si stă până seara la ora 20 efectuează celelalte manevre la indicaţia medicului, iar seara administrează tratament, 

Aceste proceduri fac parte din viaţa noastră suntem obişnuiţi cu ele, drept pentru care totul se face ca şi în Spitalul Militar. Nu există absolut nicio diferenţă. 

Adevărat, diferenţa este spaţiul. În rest totul este ca şi în spital. În acelaşţi timp, încercă să scurtăm timpul în care personalul nostru stă în contact cu pacienţii pentru a evita rsicul de a se contamina. Distribuirea mesei care se face cu o maşinuţă ca şi în spital, alimntele vin în cutii de unică folosinţă, deci vin individual pentru fiecare persoană.

Circuitul unui pacient care se prezintă la punctul de triaj

Vine salvarea la punctul de control, la intrare este decontaminată, merge la triaj, după care ajunge în partea de hol. Când este adus la UPU, i se tipăreşte o brăţară care i se ataşează pe mână şi care este scoasă la momentul externării, 

Am încercat ca fiecare pat să aibă materialele lui, în sensul că să aibă termometrul lui, manşeta lui, de la tensiometru sau de la monitor şi pulsoximetrul lui. Acestea care se pot decontamina sigur, fără alte probleme.

Cât de confortabile sunt aceste spitale?

Am participat în teatru de operaţii Afganistan şi pe vremea aceea locuiam în cort. Sincer trebuie să spun că noi nu aveam aceleaşi condiţii ca acele de acum. Cred că Ministerul Apărării Naţionale a făcut eforturi foarte mari pentru a realiza aceste condiţii pentru pacienţi.

Toate spitalele militare de campanie arată la fel. Nu avem ce să ducem în plus, ce să punem în plus. 

  Dincolo de orice lucru trebuie să recunoaştem că este un altfel de loc de muncă, o altfel de activitate, iar oamenii s-au pliat cumva pe toate privaţiunile.