Fostul deputat PSD Eduard Martin, arestat preventiv, i-a uimit pe magistraţi cu lejeritatea cu care vorbea despre evaziune fiscală şi cum „jongla cu TVA-ul”

Fostul deputat PSD Eduard Martin, arestat preventiv, i-a uimit pe magistraţi cu lejeritatea cu care vorbea despre evaziune fiscală şi cum „jongla cu TVA-ul”

Eduard Stelian Martin

Cheltuieli familiale pentru studii în străinătate, sau chiria unor autoturisme de lux au fost decontate de fostul deputat PSD, Eduard Martin, din profitul companiei de salubrizare Polaris M Holding SRL. Detaliile apar în motivarea arestării fostului parlamentar. Pledoaria acestuia i-a suprins pe magistraţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Singura soluţie radicală, pentru a opri întregul mecanism evazionist, este arestarea preventive a liderilor grupului de firme, o altă măsură nefiind eficientă”, a explicat un judecător de la Tribunalul Bucureşti de ce a emis un mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile în cazul fostului deputat PSD, Eduard Stelian Martin, asociat şi administrator al Polaris M Holding SRL şi a lui Marcel Daniel Banaga, administrator, ulterior, preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii Polaris M Holding.

Afaceriştii sunt acuzaţi de evaziune fiscală.  Decizia Tribunalului Bucureşti a fost confimată de Curtea de Apel Bucureşti. Cei doi au susţinut în faţa judecătorilor că sunt nevinovaţi şi au cerut să ie cercetaţi în libertate.

Ingineria financiară

Magistratul a atras atenţia şi asupra atitudinii adoptate de Eduard Stelian Martin care vorbea cu lejeritate despre cum vindea/închiria utilaje între firmele familiei sale. Este vorba de una din acuzaţii,  cum Polaris a vândut către o societate din holding 60 de utilaje, pe care ulterior le-a închiriat. Polaris a plătit pentru chiria acestora o sumă de peste 10  de ori mai mare decât preţul vânzării

„ Legat de circumstanţele personale ale inculpatului Martin Eduard Stelian, judecătorul remarcă atitudinea degajată a acestuia , care explică cu mult aplomb organelor judiciare că nu e nimic în neregulă cu practicile economice desfăşurate de el şi familia lui în ansamblul activităţii firmelor aparţinând holdingului creat în jurul societăţii Polaris. Dar, oricât ar explica inculpatul de convingător că este un lucru normal ca, în calitate de manager, să vinzi un oarecare utilaj al firmei pe un preţ modic , ca apoi să închiriezi respectivul utilaj pentru firma care l-a vândut plătind o chirie lunară al cărei cuantum depăşeşte preţul vânzării, din considerente de oportunitate, acest lucru nu îl poate nimeni accepta ca fiind firesc. Oportunitatea poate explica faptul vânzării sau al închirierii, dar preţul uriaş al chiriei lunare, care echivalează sau chiar depăşeşte preţul de vânzare al bunului ori faptul de a se fi plătit preţul vânzării cu banii de chirie, ce urmau a fi încasaţi ulterior vânzării-cumpărării acelui bun, nu poate fi explicat logic şi pertinent în nici un fel”, arată Tribunalul Bucureşti.

Lecţia despre importanţa plăţii impozitului

Referitor la susţinerea lui Martin că firmele saleplătesc taxe şi impozite către stat, „trebuie spus că nu se neagă acest aspect, ci se susţine că nu se plătesc în cuantumul corect, corespunzăror activităţilor şi încasărilor reale”. „A plăti , de exemplu, către stat 36%, cât susţine inculpatul că  plătea cu titlu de taxe şi impozite şi a rămâne cu diferenţa de 64% dintr-o sumă de bani pe care nu se cuvenea deloc a o încasa e mai bine decât a nu  încasa nimic şi corelativ a nu plăti nimic către bugetul statului”, arată Tribunalul Bucureşti.

„Pe de altă parte, TVA-ul se restituie de către stat societăţii comerciale care vinde produsul creat/ serviciul prestat, deci se întoarce în bugetul acelei societăţi comerciale ceva  ce nu s-ar fi întors dacă acel bun sau serviciu, care în realitate nu s-a vândut sau nu s-a prestat,  nu ar fi fost trecut în evidenţele contabile ca fiind real. Deci, problema într-adevăr nu e cine din lanţul de societăţi plăteşte TVA şi impozitul către stat, ci că se restituie  unora dintre societăţi de către stat cu titlu de TVA, o sumă consistentă de bani necuveniţi, deoarece sunt încasaţi  pentru produse/servicii aparent vândute/prestate”, a explicat judecătorul cum este cu restituirea TVA-ului.

Magistratul arată că aceasta este de fapt şi raţiunea existenţei mai multor societăţi comerciale create de aceleaşi persoane şi conduse unitar: de a „jongla” cu TVA-ul de la o societate comercială la  alta, în final însă banii încasaţi cu acest titlu  intrând în „buzunarul comun” al holdingului.

Cheltuielile pentru studii şi maşinile de lux

„Aceasta se coroborează şi cu preocuparea constantă a inculpaţilor de a include în cheltuielile firmei, care se scad din venituri, tot felul de cheltuieli care nu au nimic în comun cu specificul activităţii de salubrizare desfăşurate          (cheltuieli familiale pentru studii în străinătate, chiria unor autoturisme de lux etc.), astfel ca la finalul anului financiar-bugetar baza de calcul a impozitului pe profit datorat bugetului de stat să fie cât mai mică”, arată Tribunalul Bucureşti.

De altfel, revenind la Polaris, instanţa  a remarcat că pentru o singură activitate  economică prestată, respectiv aceea de a face curăţenie în oraş, adunând gunoiul menajer cu utilajele din dotare, nu există nicio justificare reală, logică, generată de exemplu de diversitatea gamei de activităţi, pentru  crearea  unui număr atât de mare de firme care să se ocupe practic de acelaşi lucru,  conduse fiind toate de o singură persoană/familie.
 „Rezultă de aici că, chiar de la  constituirea societăţilor comerciale gândul evazionist era prezent în mintea inculpaţilor, iar faptele ulterioare descrise în referatul procurorului , susţin această idee”, susţine Tribunalul Bucureşti.

Planul: „Cheltuieli  cât mai mari deductibile din profit”

Magistratul a mai remarcat permanenta preocupare a celor doi inculpaţi de a  face cheltuieli  cât mai mari deductibile din profit pentru ca astfel baza de calcul a impozitului pe profit datorat bugetului de stat să fie cât mai mică, per ansamblu, şi, în consecinţă, suma datorată şi plătită statului cu acest  titlu  de către toate societăţile comerciale asociate să fie cât se poate de mică.

„ Acest fapt a fost constatat şi de organele de control financiar (Garda Financiară, DLAF, ANAF),care s-au perindat de-a lungul anilor pe la firmele inculpaţilor şi care nu o dată au constatat  ca fiind trecute la cheltuieli deductibile din profit sume de bani care de fapt nu erau deductibile”, arată instanţa.

„Faptul că într-un caz determinat le-a fost imputată respectiva sumă de bani inculpaţilor nu şterge concluzia desfăşurării unor practici de tip evazionist în ansamblu, ci doar diminuează  din  paguba produsă în  bugetului  statului  prin segmentul de activitate  punctual verificat,  constatat prin process-verbal de contravenţie (a se vedea , de exemplu, chiriile plătite din banii firmei pentru maşinile de lux ale inculpaţilor, câte 150-250 de euro/zi)”, dezvăluie magistraţii.

Judecător: Singura soluţie, arestarea

De aceea, acesta fiind contextul săvârşirii faptei, singura soluţie radicală, pentru a opri întregul mecanism evazionist, este arestarea preventive a liderilor grupului de firme, o altă măsură nefiind eficientă, a motivat magistratul.

„Faptele presupus săvârşite de inculpaţi (Eduard Martin şi Marcel Daniel Banaga- nr), menţionate expres de art.223 alin.2 C.p.p., dar şi pentru care legea penală prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, sunt de natură să provoace o puternică rezonanţă în cadrul colectivităţii, mai ales pe fondul discuţiilor aprinse din societate legate de colectarea în timp şi corectă la bugetul statului a veniturilor cuvenite, în scopul asigurării fondurilor necesare susţinerii multitudinii de nevoi generale ale cetăţenilor. În aceste condiţii lăsarea inculpaţilor în libertate ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de insecuritate socială şi de neîncredere a cetăţenilor în actul de justiţie”, arată Tribunalul Bucureşti.

Mai mult, susţine Tribunalul, lipsa de reacţie a autorităţilor – printr-o eventuală lăsare în libertate a aestora - ar echivala cu o încurajare tacită la săvârşirea altor fapte similare, cu consecinţa scăderii încrederii societăţii civile în capacitatea de protecţie a statului, „ceea ce, inevitabil, ar duce la tulburarea stării de normalitate denumită de legiuitor ordine publică”. „Luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi este astfel pe deplin justificată în acest caz şi contribuie esenţial la îndeplinirea obiectivelor de politică penală”, a mai motivat instanţa.

Acuzaţiile procurorilor DNA

Eduard Stelian Martin şi Marcel Daniel Banaga, ar fi decis să înregistreze cheltuieli fictive în cazul firmei  Polaris M Holding prin care să diminueze valoarea obligaţiilor acestei firme către bugetul de stat şi, totodată, să transfere din societatea Polaris M Holding sume importante de bani. Prin aceste activităţi societatea Polaris M Holding s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat în sumă totală de 32.647.878,53 lei (18.982.418,04 lei TVA şi 13.665.460,50 lei impozit pe profit).

Procurorii DNA au stabilit că din anul 2006 şi până în prezent principala sursă de venituri a societăţii Polaris M Holding a reprezentat-o executarea contractului de salubrizare încheiat cu municipiul Constanţa. Polaris M Holding încasa sume importante de la Primăria municipiului Constanţa - în jur de 1 milion de euro lunar - în vreme ce cheltuielile reale aferente salubrizării prestate erau mult mai mic.

Legătura cu Radu Mazăre

Eduard Martin a fost mai trimis în judecată de procurorii DNA la sfârşitul anului 2015, împreună cu mai multe multe persoane, printre care şi fostul primar al Constanţei, Radu Mazăre, dosarul judecându-se la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi fiind legat de atribuirea serviciului de salubrizare al Constanţei către Polaris M Holding.

Astfel, Radu Mazăre este judecat pentru că, în perioada 2008-2014, cu ajutorul omului de afaceri Sorin Strutinsky, a primit de la firma Polaris M Holding, al cărei asociat şi administrator era Eduard Martin, peste şapte milioane de euro, pentru că a asigurat acesteia câştigarea unei licitaţii organizate de Primăria Constanţa pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare a oraşului pentru o perioadă de 25 de ani, ulterior fiind încheiat şi un act adiţional prin care valoarea contractului a fost majorată nejustificat cu zece milioane de lei.

 

 

 

citeste totul despre: