Cruciada Universităţii Bucureşti împotriva deţinuţilor care fac carieră ştiinţifică şi a plagiatelor demnitarilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Adevărul
FOTO Adevărul

Mediul universitar vrea să pună capăt jocului „de-a omul de ştiinţă“, foarte popular în aceste zile în penitenciare. Profesorii spun că legea incompletă care permite „deţinuţilor–vedetă“ să realizeze aşa-zise lucrări ştiinţifice în schimbul unor zile de libertate îi decredibilizează pe adevăraţii cercetători.

Conducerea Universităţii Bucureşti propune eliminarea prevederii legale care permite eliberarea condiţionată a deţinuţilor care realizează lucrări ştiinţifice în închisoare. Potrivit profesorilor universitari, mediul de detenţie nu poate asigura condiţii pentru cercetare ştiinţifică, iar „operele” pe baza cărora şi-au micşorat pedeapsa figuri proeminente ale spaţiului public nu fac decât să decredibilizeze mediul academic.

În prezent, pentru fiecare lucrare cu caracter ştiinţific publicată în regim de detenţie, penitenciarul acordă 30 de zile de reducere a pedepsei, deşi detenţia nu oferă condiţii propice pentru cercetare ştiinţifică, reproşează profesorii universitari.

„Argumentul în favoarea eliminării acestei măsuri este imposibilitatea practică de a dezvolta o cercetare ştiinţifică în detenţie. În consecinţă, majoritatea lor sunt de fapt nişte pseudo-lucrări, efectele perverse fiind plagiatul şi în final corupţia”, a explicat Georgeta Ghebrea, vicepreşedinte al Comisiei de etică din cadrul Universităţii Bucureşti.
O problemă şi mai mare este aceea a criteriilor de evaluare a unor opere denumite „lucrări cu caracter ştiinţific”. Legea impune recomandarea unui cadru didactic, de regulă profesor universitar, ales de către deţinut şi propus astfel conducerii penitenciarului, care va gira caracterul ştiinţific al lucrării respective.

„Ar trebui să existe filtre mai precise prin care se stabileşte că o lucrare are caracter ştiinţific. Ca un deţinut să poată realiza o lucrare de speţa celor despre care vorbim este de domeniul improbabilului ”, remarcă Marian Popescu, preşedintele Comisiei de etică din cadrul Universităţii Bucureşti.

A doua şi ultima condiţie este publicarea lucrării de către o editură acreditată CNCS. Mai departe, examinarea îndeplinirii acestor condiţii precum şi decizia reducerii pedepsei cu 30 de zile pentru fiecare astfel de lucrare aparţin comisiei penitenciarului formată din 5 membri, niciunul competent în a stabili caracterul ştiinţific al unei lucrări, mai remarcă reprezentanţii Universităţii Bucureşti.

„Publicarea de lucrări cu caracter ştiinţific în detenţie, cu reducerea aferentă a pedepsei, a devenit o afacere. Cadrul legislativ e neprofesional în ceea ce priveşte acest aspect, prin faptul că ratează exact certificarea ştiinţifică a lucrărilor respective”, remarcă reprezentanţii Universităţii Bucureşti.

Propunerile vor fi înaintate Ministerului Educaţiei şi Parlamentului pentru a se concretiza într-un proiect de lege, a declarat Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti.

Furcile caudine ale unei lucrări ştiinţifice autentice

Ca alternativă la propunerea de eliminare a prevederii de eliberare condiţionată în baza unor lucrări ştiinţifice, Universitatea Bucureşti propune cel puţin o îmbunătăţire a legii printr-o reglementare a modului de certificare a caracterului ştiinţific aşa cum se realizează ea în mediul universitar.

Astfel certificarea caracterului ştiinţific al unei lucrări publicate în regim de detenţie ar trebui în primul rând să fie realizată prin solicitarea de către Autoritatea Naţională a Penitenciarelor a mediului academic, adică a universităţii sau facultăţii din domeniul de referinţă al lucrării respective. Mai departe, comisia de evaluare ar trebui constituită în cadrul facultăţii, cu membri care au competenţă în domeniul de referinţă al lucrării. Deţinutul ar trebui mai întâi să depună o scrisoare de intenţie în care să rezume propunerea de cercetare, metoda folosită, bibliografia şi abia apoi în funcţie de răspunsul facultăţii la această prezentare, să continue elaborarea lucrării în baza unui calendar, cu termene de predare pe etape de realizare.

O nouă analiza a facultăţii ar urma să certifice dacă lucrarea respectă criteriile pentru realizarea unei lucrări ştiinţifice şi dacă reprezintă într-adevăr o contribuţie ştiinţifică pe tema aleasă de autor. În cele din urmă, în funcţie de verdictul profesorilor universitari, comisia de eliberare condiţionată poate să decidă reducerea pedepsei.

Gaşca băieţilor eliberaţi de ştiinţă

De la Adrian Năstase şi Decebal Traian Remeş, până la Gigi Becali, George Copos, Cornel Penescu şi Ioan Niculaie, lista deţinuţilor-vedetă care au făcut carieră ştiinţifică în închisoare pentru a vedea mai repede soarele este lungă şi pestriţă.

Şi bineînţeles, într-o aşa abundenţă de oameni de ştiinţă, nici exemplele de plagiat nu sunt o raritate.
Afaceristul argeşean Cornel Penescu a scris patru cărţi de jurnalism într-un singur an, în timp ce profesorul îndrumător Carmen Nicolescu, conferenţiar universitar doctor în jurnalism la Universitatea din Piteşti, care a semnat şi prefaţa, recunoaşte că n-a citit niciuna dintre opere. 

Într-o situaţie asemănătoare a fost şi George Copos în urmă cu câteva luni. Copos este în mijlocul unui scandal de plagiat pentru cartea scrisă în închisoare „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI“. Profesorul care i-a girat cartea, istoricul Stelian Brezeanu, spune că n-a citit lucrarea lui Copos, doar a răsfoit-o puţin. Culmea, acelaşi profesor a fost, în urmă cu 10 ani, dascălul îndrumător al istoricului Cătălin Parfene pentru o lucrare de master care a avut exact aceeaşi temă.

Gigi Becali a fost eliberat condiţionat din închisoare la începutul lunii aprilie, pentru că, printre altele, scrisese trei cărţi în penitenciar. Una dinre ele, „Becali şi Steaua“, e o carte de 260 de pagini din care peste 180 conţin poze cu chipul lui Becali, instantanee din meciurile Stelei, sau facsimile din „Gazeta Sporturilor“. Becali nu menţionează cine a făcut pozele şi dacă are drept de publicare asupra lor. Cartea nu străluceşte nici la texte. În plus, există pagini întregi copiate cuvânt cu cuvânt din „Gazeta Sporturilor“, fără a fi citată sursa.

Doctoratele demnitarilor, „medalii pe care să şi le atârne pe piept“

O altă supărare a Universităţii Bucureşti se referă la privilegiile în faţa legii de care beneficiază demnitarii publici atunci când se pun în discuţie suspiciuni de plagiat.

În cadrul unei sesizări obişnuite, cercetarea suspiciunilor de plagiat se realizează chiar de către comisiile de etică din cadrul universităţilor care au asigurat parcursul doctoral şi au propus acordarea titlului de doctor. Nu este însă şi cazul demnitarilor publici, care sunt cercetaţi direct de Consiliul Naţional de Etică (CNE), un organism din cadrul Ministerului Educaţiei, cu statut de consiliu consultativ. Este organismul care a decis că premierul Victor Ponta n-a plagiat, deşi Universitatea Bucureşti a fost de altă părere, fără a avea totuşi dreptul să emită şi o hotărâre, ca în cazul sesizărilor obişnuite.

„Pe ce bază s-a stabilit că CNE, un consiliu consultativ subordonat Guvernului, are dreptul să se ocupe de demnitarii publici în detrimentul universităţilor, instituţii care beneficiază de autonomie şi deţin cea mai bună expertiză pentru a rezolva astfel de cazuri?”, se întreabă Marian Popescu, preşedintele Comisiei de etică din cadrul Universităţii Bucureşti. El susţine că această comisie s-a confruntat cu un caz „de magnitudine uriaşă“ atunci când a trebuit să gestioneze cazul de plagiat al lui Victor Ponta, pentru că era vorba de premierul în exerciţiu al României.

„S-a creat o situaţie extraordinară, pagubele de imagine pentru universitatea românească produse de acel caz din 2012 sunt uriaşe. Nu exagerez cu nimic. Românii care s-au realizat în materia academică în străinătate au fost chestionaţi din Israel până în America, din Germania până unde vreţi, în legătură cu felul în care se dau şi se iau doctoratele în România“, a arătat Marian Popescu.

El a precizat că membrii Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti au muncit degeaba şi s-au expus gratuit atunci când au stabilit, în 2012, că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat, în condiţiile în care prim-ministrul Victor Ponta este în continuare doctor, Ministerul Educaţiei refuzând să-i retragă titlul. Membrii Comisiei de Etică susţin că demnitarii vor doctorate pentru că ei de fapt „au nevoie de medalii pe care să şi le atârne pe piept“.

„Dă foarte bine să fii domnul sau doamna cu titlul de doctor, să ai şi cursuri şi să faci cercetări. Sunt colegi de-ai noştri care sunt împiedicaţi să acceadă în posturi având cercetări remarcabile în domeniu“, a mai spus Marian Popescu.

În concluzie, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti va trimite Parlamentului o propunere de eliminare din prevederile legale a exceptării demnitarilor de la examinarea malpraxisului academic de către comisiile de etică universitare, membrii comisiei susţinând că nu există niciun argument legal pentru a susţine această exceptare.
 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite