VIDEO FOTO Dăruieşte şi ocroteşte. Copii din ghetou, premianţi la şcoală, se zbat la limita sărăciei
0
Masa şi bradul de Crăciun pentru familia Grancea sunt doar un vis frumos. O casă a lor nu au mai avut niciodată, iar necazurile i-au încolţit din toate părţile. Cu toate acestea, forţa de a merge mai departe nu s-a stins. Băiatul are numeroase premii la pian, iar fetiţa îi calcă pe urme frăţiorului mai mare, chiar dacă sănătatea fragilă o ţine mult prin spitale.
Familia Grancea trăieşte într-un apartament sărăcăcios cu două camere din apropierea Pieţei Sudului, din cartierul bucureştean Berceni. Mama se zbate să plătescă chiria de 100 de euro. Nici condiţiile nu sunt tocmai grozave. În casă au două paturi improvizate, un frigider şi un căţel, iar de când a dat gerul cei doi copii nu prea mai merg la şcoală, pentru că nu au ce lua în picioare. Tanţa, Dumitru, Alexandru şi Denice au avut şi zile mai negre decât acum. Aproape trei ani au locuit într-o cocioabă improvizată pe câmpul Văcăreşti.
Averea lor: copiii
Soţii Grancea sunt mândri de copiii lor, Alexandru (16 ani) şi Denice (13 ani), care în ciuda problemelor grave de sănătate şi a situaţiei precare de acasă sunt printre primii elevi la învăţătură. Alexandru învaţă la Liceul Metrologic “Traian Vuia”, iar Denice la şcoala 102 „Eremia Grigorescu”. Alex este multiplu premiat la muzică, la clape, şi medaliat la şah.
În ciuda sărăciei din care încearcă să iasă, familia Grancea ne-a primit cu braţele deschise în noua lor casă amenajată modest cu câteva preşuri pe jos. În camera copiilor, pe o măsuţă, hodorogeşte un calculator vechi lângă care sunt aşezate câteva păpuşi. Cei patru dorm pe nişte paturi improvizate din scânduri şi acoperite cu pături.
În timp ce Alex ne face un tur al cămăruţei lui şi ne vorbeşte despre colecţia sa de maşinuţe înşirată cu grijă într-o vitrină veche, un porumbel găsit de băiat în timp ce se întorcea de la şcoală ne urmăreşte speriat fiecare mişcare.
„L-am găsit trântit în zăpadă cu aripa lovită şi pe jumătate îngheţat. Acum văd că şi-a mai revenit, sper să se facă bine şi să îi pot da drumul”, mărturiseşte Alexandru.
Un rând de haine, şi vara, şi iarna
De când a dat frigul, Alexandru şi Denice au început să lipsească mult de la şcoală din cauza problemelor de sănătate, dar mai ales pentru că nu au haine groase. Alex şi surioara lui au lipsit o zi de la şcoală pentru că s-au udat la picioare din cauza încălţărilor rupte.
În fiecare zi, ei se duc la şcoală cu aceleaşi haine. Alex are o geacă subţire de vară, un pulover şi o pereche de blugi, iar Denice îşi doreşte de la Moş Crăciun doar câteva hăinuţe mai groase pentru a face faţă frigului.
La cei 13 ani ai săi, Denice este un copil mult prea încercat de viaţă, dar foarte ambiţios. Învaţă bine şi îi plac foarte mult teatrul şi dansul. De câte ori are ocazia la şcoală, merge cu plăcere la o piesa de teatru.
Alex, sprijinul Denicei
Fetiţa suferă însă de maladia Schuermann, boală ce îi afectează măduva spinării, iar în timp, inelele coloanei ajung să se taseze producându-i fetiţei dureri inimaginabile. Pentru a trata într-o mică măsură această maladie, fetiţa are nevoie de un corset care nu costa mai mult de 15 milioane.
Pe lângă această maladie, Denice suferă şi de o boală a muşchilor numită dermatomiozită, ce afectează depozitele de calciu din corp, făcându-i oasele vulnerabile şi la cele mai mici şocuri. „A căzut din pat şi şi-a rupt mâna, apoi s-a lovit nu ştiu cum de birou şi şi-a mai rupt încă o dată mâna”, explică tatăl.
Pentru a trata bolile fetiţei, familia s-a îndatorat mult, cauza pentru care ei se zbat în această sărăcie.
Problemele medicale se ţin scai de mezina familiei. Cu câteva zile înainte de Crăciun, Denice este nevoită să se interneze, din nou, în spital pentru a-şi trata ganglionii din zona gâtului. Medicii nu au dat încă un verdict pentru problemele de la gât şi o vor supune unei biopsii, aşa că sunt şanse mari ca micuţa să-şi petreacă Crăciunul pe patul spitalului departe de familia sa.
Fratele cel mare este sprijinul fetiţei. De fiecare dată când strânge un ban, îl dă părinţilor să plătească nenumăratele controale medicale ale lui Denisei.
Trei ani de zile au locuit pe câmp
Familia Grancea a avut odată un loc pe care l-au numit acasă. În urmă cu 12 ani au locuit în tot cu chirie, dar într-o casă naţionalizată care, ulterior, a fost retrocedată de către stat.
De atunci, problemele s-au ţinut lanţ. Tatăl copiilor care a fost timp de 35 de ani pianist a fost nevoit să se retragă. Deoarece în toată cariera sa a fost considerat liber profesionist, Grancea nu a primit o pensie. Acum el se zbate să obţină măcar o indemnizaţie socială pentru a reuşi să îşi ţină copii la şcoală.
Odată aruncaţi în stradă, cei patru s-au retras undeva la ţară, într-o comună din apropierea Bucureştiului. Acolo, soţii Grancea au muncit din greu cu speranţa că îşi vor putea cumpăra un loc unde să-şi construiască măcar o cameră. „După patru ani am reuşit să strângem ceva bănuţi şi să cumpărăm o bucăţică de teren lângă o apă”, îşi aminteşte mama copiilor.
Nici de această dată norocul nu a fost de partea lor, şi în timpul unui sezon ploios, bucata lor de pământ s-a surpat şi a fost luată de inundaţiile ce au avut loc în acel an. „După ce am pierdut pământul din cauza inundaţiei, ne-am luat copii şi am plecat în Bucureşti pentru că nu aveam ce să mai fac acolo. Aşa am locuit pe câmpul Văcăreşti, aproape trei ani”, povesteşte Tanţa, mama celor doi copii.
Comoara lor, gunoiul altora
Pe câmpul Văcăreşti, oamenii au început o nouă viaţă. Şi-au construit o cameră din lemnele, uşile şi placajele pe care unii nu le mai considerau de folos. Să nu moară de frig în timpul iernii, şi-au acoperit pereţii cu păturile şi covoarele pe care le găseau la ghenele de gunoi. Mâncarea o făceau pe un godin improvizat, care, în timpul rece le ţinea şi de cald. „Aveam chiar şi o magazie de lemne, iar pe jos covoare persane”, adaugă tatăl celor doi copii.
Cu toate că trăiau la limita subzistenţei, fără apă şi curent electric, mama copiilor avea grijă să îşi trimită copii la şcoală cu hainele călcate şi apretate. „În şcoala generală, Alexandru se ducea la şcoală numai în costum şi cu cămăşuţa apretată. Doamna dirigintă când a văzut prima dată în ziar situaţia în care ne aflam a început să plângă şi să îmi spună că nu şi-a imaginat vreodată că Alexandru trăia în astfel de condiţii”.
Iarna se încălzeau cu lemnele pe care le găseau la ghenele de gunoi. „Apă pentru mâncare şi pentru spălat căram tocmai de la Piaţa Sudului”. În timpul iernii, cei doi copii îşi făceau temele la lumina lumânării pe o săniuţă în loc de birou.
La şcoală nimeni nu bănuia unde locuiesc cei doi copii
Dimineaţa, se trezeau tot la lumina lumânării şi plecau spre şcoală prin zăpadă şi noroi. „Îmi era milă să îi trezesc când ştiam că trebuie să plece la şcoală şi nu am ce să le dau să mănânce. Mergeau săracii prin noroi cu pantalonaşii suflecaţi până la stradă. Scoteam din sacoşă cârpa şi le ştergeam pantofiorii. La şcoală nimeni nu bănuia că ei trăiesc în astfel de condiţii, Alex era tot timpul la costum şi avea cămăşuţa apretată”, povesteşte Dumitru, tatăl lor.
Chiar dacă locuia în câmp, Alex participa la concursuri de muzică, la care a fost chiar premiat. Toţi banii pe care a reuşit să îi strângă de la concursuri au fost mană cerească pentru tratamentul surioarei sale mai mici. „Când primea nişte bani, Alex venea repede la spital unde eram internată cu cea mică şi mă întreba ce mai e nevoie să plătim” mărturiseşte mama copiilor.
Alex, la Eurovisionul Copiilor
La vârsta de nouă ani, Alex a câştigat toate preselecţiile de la Eurovisionul Copiilor, chiar dacă locuiau pe câmp în acea perioadă. Din lipsa banilor, el nu a mai ajuns să participe la finala acestui concurs care se desfăşura în Olanda. Totodată, băiatul a reuşit să obţină premiul I la mai multe concursuri organizate la Cercul Militar Central.
Nici Alex nu o duce tocmai bine cu sănătatea. El suferă de astm de la 8 ani. Numeroasele crize de astm l-au dat peste cap şi cu şcoala, şi cu muzica, dar nu se lasă bătut. El este sprijinul Denicei şi al întregii familii.
Situaţia lor a fost de nenumărate ori în atenţia presei. Mai ales că Alexandru cânta. Nu o dată a fost în studiourile emisiunilor de televiziune. Tot de acolo are şi calculatorul său vechi de mai bine de şase ani şi orga veche primită tot acum şase de ani de la un cunoscut post de televiziune. „Veneau maşini de la televiziuni şi îl luau direct de la şcoală. De la câteva posturi a primit bani, de ce să spun că nu. Dar cele mai multe nu plăteau nici măcar taxiul ca să trimitem orga la televiziuni”, spune Tanţa.
Au rămas a treia oară fără un acoperiş deasupra capului
În scurt timp, dreptul de a trăi sub un acoperiş deasupra capului le-a fost luat din nou. De data asta de autorităţi, care s-au hotărât să dărâme toate cocioabele oamenilor săraci care trăiau la acea vreme pe câmp.
N-au primit în schimb decât promisiuni că li se va oferi o locuinţă. După ce mica lor căsuţă improvizată a fost pusă la pământ, familia Grancea a fost nevoită să mai locuiască trei săptămâni în câmp, însă de această dată sub cerul liber. Mama copiilor a acceptat să-şi trimită copiii într-un centru de asistenţă, apoi i-a dat în grija unei familii la care ea făcea curăţenie, până când aveau să se mute într-o locuinţă.
Timpul a trecut şi familia a rămas împreună pentru a înfrunta problemele pe care le-au întâmpinat. Din luna septembrie cei patru au reuşit să se mute doar pentru şase luni într-un alt apartament pe care l-au primit în condiţii greu de imaginat.
Din vechea locuinţă unde au stat cu chirie înainte ca fostul proprietar să o vândă, nu au reuşit să salveze decât o maşină de spălat, un televizor, câteva haine şi rechizitele celor doi copii. „Când ne-am mutat aici, am găsit mormane de haine vechi şi mucegăite. În bucătărie totul era distrus şi murdar. Scoteam mizeria de pe jos cu şpaclul. Am luat nişte var şi soluţii de curăţat şi l-am pus cât de cât la punct. Ne bucurăm că avem căldură, curent şi apă”, mărturiseşte fericită Tanţa.
Cei mici îşi doresc de Crăciun nişte haine mai groase şi încălţări cu care să poată rupe omătul pentru a ajunge la şcoală, iar părinţii îşi doresc să obţină o locuinţă socială, să plătească chirie la primărie.
Dacă vrei să ajuţi familia Grancea, poţi să donezi în următoarele conturi, cu menţiunea „Pentru fraţii Grancea“:
- BCR Pipera RO36RNCB0286001133100002 pentru donaţiile în euro;
- BCR Pipera RO09 RNCB 0286 0011 3310 0003 pentru donaţiile în lei;
- PIRAEUS BANK PIPERA RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000 dacă doriţi să donaţi în lei;
- PIRAEUS BANK PIPERA RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000 pentru a dona în euro;
Orice fel de ajutor, hăinuţe, dulciuri, alimente sau rechizite, este binevenit la sediul redacţiei Adevărul aflat pe strada Fabrica de Glucoză nr. 21, Sector 2.
Pentru mai multe detalii ne puteti contacta la adresa de e-mail:contact@adevarul.ro sau la numărul de telefon 0372 130.009.
Se încarcă comentariile...
