În condiţiile în care nemulţumirile proprietarilor, faţă de modul în care activitatea curentă din cadrul asociaţiilor de proprietari se desfăşoară, este într-o continuă creştere şi în condiţiile în care există opinia potrivit cu care proprietarii nu pot fi ţinuţi a face parte dintr-o asociere pe care nu şi-o doresc, încercăm să privim şi dintr-o altă perspectivă o astfel de asociere regăsită în toate blocurile (şi nu numai) cunoscută ca fiind asociaţia de proprietari.

Legislaţia specială în materie arată faptul că, în situaţia în care cel puţin 3 persoane deţin în proprietate imobile din cadrul unei clădiri, ACESTEA SE POT asocia în asociaţii de proprietari cu personalitate juridică.

Pot, sunt obligat sau forţarea asocierii

Un prim aspect este acela că, deşi textul de lege (art. 2 din Legea 230/2007) face menţiunea „pot” şi nu „au obligaţia”, este limpede pentru toţi că o administrare a unui imobil cu mai multe unităţi locative este greoaie daca nu imposibilă în afara unei asocieri cu personalitate juridică.

Furnizorii de utilităţi condiţionează furnizarea de existenţa contractului cu asociaţia de proprietari, retribuirea personalului care prestează pentru imobil nu poate fi realizată (cu declaraţiile aferente) în afara cadrului legal etc. Prin urmare presiunea altor acte normative incidente fac ca prevederea menţionată mai sus să fie lipsită de o reală posibilitate a proprietarilor de a se gospodării în afara unei asocieri pe care, poate, unii nu şi-o doresc.

Incidenţa deciziilor asocierii asupra proprietarului

În condiţiile în care se constituie asociaţia de proprietari, deşi unul sau mai mulţi proprietari nu doresc să facă parte dintr-o astfel de asociere, deciziile luate la nivelul asocierii sunt obligatorii şi produc efecte ŞI asupra celor care nu fac parte din asociaţia de proprietari, adică nu sunt membrii.

Un alt aspect interesant este acela al afectării directe a unui proprietar nemembru al asociaţiei, din punct de vedere patrimonial, ca urmare a unor hotărâri luate la nivelul asocierii şi prin urmare, cel ce nu doreşte să facă parte dintr-o astfel de asociere este practic obligat să suporte costurile unor reparaţii, investiţii, colectare de sume etc. Este adevărat că avem în vedere buna întreţinere a părţilor comune, însă, în condiţiile în care dreptul de asociere nu poate fi unul „forţat”, credem că trebuie găsită şi acea modalitatea de a nu mai reduce posibilitatea de reacţie a celui ce nu face parte din asociere la: contestarea hotărârilor adunării generale în faţa instanţelor de judecată.

La momentul de faţă, proprietarii care nu sunt membrii ai asociaţiei suportă „din propriul buzunar” deciziile luate la nivelul asociaţiei, adică acestea sunt obligatorii, dacă nu sunt contestate. Punerea acestui proprietar, ce nu este membru al asociaţiei, în imposibilitatea de a avea un punct de vedere în afara unui dosar, ceea ce presupune costuri, timp, cunoştinţe de specialitate, termene etc parcă este forţat, acesta fiind şi motivul pentru care mulţi renunţă la a mai avea vreo implicare.

Sunt bun de plată

Pe actuala reglementare, orice fel de refuz al celui ce nu face parte din asociaţia de proprietari de a achita/contribui cu sumele decise de asociere, poate avea consecinţe dintre cele mai grave. Sumele introduse la plată în lista de întreţinere rămase neachitate produc penalităţi iar dupa trecerea celor 90 de zile prevăzute de lege se poate pornii procedura de recuperare în faţa instanţei de judecată.

Niciun proprietar nu poate rămâne în afara deciziilor asocierii, acestea (deciziile) fiind obligatorii şi pentru cel ce nu doreşte să facă parte din asociere. Deci, pe lângă faptul că nu are dreptul de a face propuneri, a fi ales sau a alege, ARE OBLIGAŢIA de a se supune tuturor deciziilor, în condiţiile în care nu doreşte să-şi petreacă o bună parte din timp prin sălile de judecată, contestând de fiecare dată deciziile luate la nivelul asocierii.