La câteva luni de la preluarea puterii, asemănările dintre dodonul de la Chişinău şi prea-puternicul locatar de la Casa Albă sunt atât de evidente, încât n-ar trebui să ne mire dacă Donald Trump ar posta, într-o zi, un mesaj pe Twitter prin care, în stilul său caracteristic, să îl felicite pe omologul basarabean cu cuvintele: „Good work, Igor! Keep on making the Republic of Moldova great!”.

Gurile rele ar putea obiecta, desigur, că există o deosebire fundamentală între cei doi puternici ai planetei: în timp ce Donald Trump şi-a câştigat singur averea, Dodon Trump ot Chişinău e singurul economist din lume care n-a reuşit (în pofida unei gândiri strategice măreţe) să câştige vreo copeică. Hotelul de 5 stele „Prezident” (sic!), în care se cazează mafia transnistreană când binevoieşte să tranziteze Chişinăul - adică în permanenţă -, se zice că ar aparţine unui alt membru al familiei, dar nimeni nu e dispus să bage mâna în foc. Mai ştii, i-o aparţine, sub acoperire, tot celuilalt Trump, al cărui imperiu imobiliar se ştie că e răspândit pe multe continente.

Dar astea sunt fleacuri. Detalii. Asemănările sunt mult mai mari.

De pildă, ca şi Donald, Dodon Trump a promis că va ridica pe Prut un zid impenetrabil, care să împiedice flămânzii României să se reverse în bogata Republică Moldova, atraşi de milioanele de locuri de muncă de aici şi, nu în ultimul rând, de posibilitatea de a câştiga peste noapte un miliard de dolari, fără a fi pedepsiţi pentru asta.

Ca şi Donald, Dodon Trump (şi-)a promis să se răzbune pe adversarii săi.

Tot ca şi celălalt Trump, Dodon Trump a aflat, însă, cu tristeţe, după instalare că bugetul măreţei sale republici nu permite construirea unui asemenea zid. Iar România, în mârşăvia ei, refuză să îl finanţeze.

Ca şi Donald, Dodon Trump (şi-)a promis să se răzbune pe adversarii săi. Imigranţii ilegali şi oraşele care îi protejează, în cazul preşedintelui american, Traian Băsescu şi bursierii statului român, în cazul celui de la Chişinău. În ambele cazuri, o justiţie oarbă şi absenţa prerogativelor i-au împiedicat pe cei doi lideri mondiali să îşi atingă ţelurile. Traian Băsescu, de exemplu, l-a dat în judecată pe dodonul de Basarabia şi va rămâne cu cetăţenia, în timp ce statul român menţine sistemul burselor şcolare pentru românii de peste Prut.

Ca şi Donald, Dodon Trump ot Chişinău a promis o schimbare de direcţie în politica externă. Preşedintele american a tras o salvă de rachete asupra unui aeroport din Siria, spre a semnala că SUA şi-au reluat rolul de lider global, preşedintele Republicii Moldova trage salve de vorbe proaste peste Prut, spre a semnala că mancurţii au revenit la putere în ex-republica sovietică.

Asemănările sunt atât de mari, încât e de aşteptat ca nivelul de trai din Republica Moldova să se molipsească de la aurul cu care e poleit imperiul lui Donald Trump.

Şi aşa mai departe. Economie, cultură, relaţii internaţionale: totul atestă o asemenea afinitate spirituală, încât e de mirare că Vladimir Vladimirovici a avut proasta inspiraţie să-l convoace la Kremlin pe Dodon Trump şi să-l lase să aştepte câteva ore în anticameră. Probabil că, într-un acces de orbire care nu prea îi caracterizează pe ruşi, aceştia nu au intuit potenţialul marelui locatar de pe strada Nicolae Iorga din Chişinău. Eroare fatală, care o să-l coste pe Putin...

Asemănările sunt atât de mari, încât e de aşteptat ca nivelul de trai din Republica Moldova să se molipsească de la aurul cu care e poleit imperiul lui Donald Trump şi, sub înţeleapta conducere a lui Dodon, să ameninţe poziţiile deţinute, la acest capitol, de state ca Elveţia sau Norvegia. Nu strică să ne pregătim pentru această eventualitate, după toate aparenţele, foarte apropiată.