Schemele prin care sunt fraudate licitaţiile publice. Mita poate ajunge la 40% din valoarea contractelor

Cele mai multe licita'ii au ca scop achizitia de lucrari de reparatie si constructie FOTO Adevarul

Volumul achiziţiilor publice de bunuri, servicii şi lucrări a crescut în 2013 cu circa 3,5 miliarde de lei şi a ajuns să reprezinte circa 9% din PIB-ul Moldovei. Experţii apreciază tendinţa de creştere a volumului achiziţiilor publice, dar atrag atenţia la faptul că multe licitaţii sunt trucate

În anul 2013, valoarea achiziţiilor publice de bunuri, servicii şi lucrări a constituit 9,4 miliarde de lei, cu 3,5 miliarde de lei mai mult ca în anul 2012 şi de două ori mai mult comparativ cu anul 2009, relevă un studiu elaborat de specialiştii de la Centrul Expert-Grup, în baza rapoartelor Agenţiei Achiziţiilor Publice (AAP).

CIRCA 24% DIN BUGET, SCOS LA LICITAŢIE

În consecinţă, cota achiziţiilor publice în Republica Moldova a ajuns să constituie circa 9% din PIB, sau circa 24% din bugetul public naţional pentru anul 2013. „E o tendinţă pozitivă, pentru că astfel se asigură o transparenţă mai mare a modului cum sunt cheltuiţi banii din bugetul public naţional“, constată Dumitru Budianschi, director de programe la Expert-Grup. Specialistul susţine că în ultimii ani s-au depus mai multe eforturi pentru a face cât mai eficient şi transparent procesul de achiziţii publice, dar că acesta rămâne în continuare un domeniu cu riscuri mari de utilizare ineficientă a banilor publici.
„În opinia noastră, cea mai mare problemă în asigurarea transparenţei îl constituie lipsa informaţiilor suficiente privind rezultatele achiziţiilor. Recomandăm ca toate contractele să fie publice, astfel încât toată lumea să aibă posibilitatea să monitorizeze executarea acestora“, recomandă Budianschi.

FACTORII DE RISC

În opinia expertului Serghei Merjan, în condiţiile în care cheltuielile, efectuate prin intermediul achiziţiilor publice, reprezintă o cotă semnificativă din totalul tranzacţiilor din economia naţională, interesul financiar faţă de acest sector din partea companiilor este foarte mare. „Pentru a câştiga o licitaţie, companiile trebuie să parcurgă mai multe etape, să respecte anumite cerinţe. În consecinţă, agenţii economici, participând la licitaţii, sunt «în risc» să piardă competiţia şi, respectiv, posibilitatea de a obţine un profit suplimentar. Acest fapt stimulează firmele să caute soluţii pentru a «fenta» sistemul. Un alt factor de risc îl reprezintă executorii de buget, organizatorii de achiziţii publice, care contribuie şi ei la nerespectarea regulilor de joc la diferite etape ale achiziţiilor publice“, susţine Merjan.
O modalitate este atribuirea contractelor companiilor ale căror fondatori sunt rude ale membrilor grupului de lucru. „Existenţa unui conflict de interese poate fi semnalat din informaţiile sau contestaţiile depuse de un participant, dar şi prin faptul că unii reprezentanţi ai autorităţilor contractante fac presiuni pentru a selecta un anumit subcontractor sau furnizor“, explică expertul.

MITA POATE AJUNGE LA 40% DIN VALOAREA CONTRACTELOR

O altă modalitate „foarte eficientă“ pentru câştigarea licitaţiilor este mita. Conform datelor unui studiu realizat la nivel global, suma mitei constituie un procent fix din preţul contractului: 5-20% pentru a câştiga licitaţia şi suplimentar 2-5% pentru a primi plata conform invoice-ului. „În unele cazuri suma mitei poate totaliza 30-40% din valoarea contractului, ceea ce face imposibilă implementarea contractului conform specificaţiilor fără majorarea costurilor sau încheierea unor amendamente pentru „livrări suplimentare“, a specificat Serghei Merjan.

OPT SCHEME DE FRAUDARE

Expertul a elaborat şi un „ghid“ cu opt scheme de aranjare şi fraudare a licitaţiilor publice. Prima este semnarea multiplelor acorduri adiţionale cu acelaşi furnizor. Se ajunge la o astfel de situaţie pentru că la etapa de licitaţie compania prezintă în ofertă un preţ mic pentru a câştiga contractul. Ulterior, în urma unor înţelegeri între părţi, se semnează acorduri de majorare. Cadrul legal permite o majorare cu 30% a valorii contractului iniţial. Aceste acorduri sunt preferate de companii şi de autorităţi pentru că nu prea sunt supuse controlului. Potrivit autorilor studiului, mai mult de o treime din contractele adiţionale se semnează în luna decembrie.
A doua schemă este divizarea achiziţiilor. Ca să nu organizeze licitaţii publice, unele autorităţi practică achiziţionarea bunurilor, serviciilor şi lucrărilor în cantităţi mici, pentru a evita utilizarea metodelor competitive şi de a se eschiva de la aprobări suplimentare. Astfel, ei „micşorează riscul“ de atribuire a contractului altui agent economic decât cel „preferat“, explică Serghei Merjan.

CONTRACTE DE 373 DE MILIOANE DE LEI DINTR-O  SINGURĂ SURSĂ

O altă schemă este folosirea nejustificată a achiziţiilor dintr-o singură sursă, care se aplică pentru a evita procedurile competitive şi a atribui contractul unui anumit operator economic. Autorităţile contractante ignoră cerinţe de achiziţii competitive, prezentând justificări neadecvate pentru a aplica această procedură. În anul 2013 valoarea achiziţiilor dintr-o singură sursă a ajuns la 373 de milioane de lei, cu 5% mai mult ca în 2012, dar cu 40% mai puţin ca în anul 2010.
Printre alte scheme utilizate mai sunt: excluderea operatorilor economici calificaţi din competiţie prin limitarea accesului la informaţie; termenul restrâns de depunere a ofertelor; divulgarea de informaţii relevante privind licitaţia; manipularea ofertelor de către autorităţi în procese de achiziţii slab controlate pentru a facilita atribuirea contractului unui anumit agent economic; specificaţii aranjate pentru un anumit tip de bun.
 

Cea mai mare problemă în asigurarea transparenţei îl constituie lipsa informaţiilor suficiente privind rezultatele achiziţiilor. De exemplu, multe contracte aditionale din decembrie nu sunt publice nici acum. Dumitru Budianschi director de programe la Expert-Grup