Turnu Severin: Virgil Ogăşanu Teatrul din Severin, prima sa scenă

Virgil Ogăşanu

Întoarcerea în oraşul de la Dunăre este, de fiecare dată, pentru actor, un prilej de bucurie. Cetăţean de onoare al oraşului, maestrul îşi oferă sprijinul pentru mişcarea teatrală.

De câte ori vorbeşte de Severin sau păşeşte pe meleagurile natale, Virgil Ogăşanu îşi aduce aminte de copilăria petrecută pe insula Ada-Kaleh cu toamne turceşti. „Mi-aduc aminte de străduţele pe care alergam, de casa părintească demolată pentru construcţia noilor blocuri, pe strada Decebal nr. 40, de insula Ada-Kaleh unde mă întâlneam cu fetele, pentru că nu vroiam să mă vadă tata, de Mutu - lustragiul oraşului, de megafoanele care erau instalate în centru prin pomi şi ascultam meciurile de fotbal sau de meciurile de box care erau, jos, lângă gară”, ne mărturiseşte actorul, ajuns deja la 45 de ani de carieră.
Multe momente frumoase are de povestit maestrul: „Îmi aduc aminte când m-am îndrăgostit prima oară şi primul meu sărut, de colegii mei de la teatrul de amatori de aici. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc, mai mult decât se citeşte acum“, după cum ne mărturiseşte.

Totul a pornit de la o piesă jucată în liceu

Şcoala i-a trezit gustul pentru teatru, totul pornind de la o piesă jucată în liceu. Deşi părinţii şi-au dorit ca fiul lor să devină medic veterinar, Virgil Ogăşanu a absolvit, în 1964, IATC-ul, iar din 1965 joacă pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra.
În 1972 întreaga familie s-a mutat în Bucureşti. În 2007, actorul a primit titlul de cetăţean de onoare al Severinului, iar ultima vizită a făcut-o joi, cu ocazia Galei Premiilor de Excelenţă Severin 2009. Acum, îşi doreşte nespus de mult o activitate teatrală aici.
„Dacă va lua fiinţă un teatru profesionist, am să contribui din plin cu studenţi de-ai mei, cu actori tineri care vor neapărat să vină aici să se afirme“, ne spune maestrul.
Cât despre secretul carierei, este un exerciţiu permanent pe care trebuie să-l faci toată viaţa. „În această profesie, întotdeauna trebuie să fii în primii zece ca să rupi panglica la finish. Dacă nu eşti în primii zece, e greu să-i mai ajungi pe cei din faţă. E o luptă permanentă. De aceea aceşti actori ai noştri nu trebuie să fie pensionaţi niciodată, pentru că ei sunt mereu prezenţi până la sfârşitul biologic“, ne măsturiseşte Virgil Ogăşanu.

Actoria, un exerciţiu cât o viaţă

Iar un exemplu pe care ni-l dă este doamna Lucia Sturdza Bulandra care, la 90 de ani, era directoarea Teatrului Municipal, actualmente Teatrul Bulandra, şi juca la 90 de ani pe scenă. Era prima care venea în teatru la ora 8. O mare animatoare a teatrului românesc“, conchide maestrul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum vedeţi Severinul în acest moment?
V.O.: Îmi place foarte mult cum arată. E curat, intrările s-au schimbat, se modernizează foarte mult. Mă bucur foarte mult ce se întâmplă, mă bucur foarte mult că există această intenţie serioasă, de data asta, bănuiesc, ca să ia fiinţă un teatru profesionist în Severin, un deziderat pe care demult mi-l doream, şi eu, şi Geo Saizescu.
Cum sunt tinerii din ziua de azi?
V.O.: Ei au altă perspectivă, alt acces la informaţie. Pe vremea noastră, numai ca să asculţi Europa Liberă, îţi trebuia mult curaj să stai ascuns şi să stai cu radioul sub plapumă, ca să nu te audă securitatea. Dar era o şcoală foarte serioasă, se învăţa foarte mult, era această dragoste de a citi, de a preţui o carte.

Ce-i place
„Sinceritatea, buna dispoziţie, umorul şi cultura. Îmi plac, de asemenea, tenisul şi boxul. Vărul meu era arbitru de box şi mă ducea de mic la meciuri.“
Ce nu-i place
„Detest bădărănia, lucrurile vulgare şi urâte, precum şi expresiile triviale. Pe de altă parte, e trist că tinerii nu ştiu să recite o poezie. Mă chinui foarte mult cu ei până să îi scot din rutina asta şi să-i aduc să gândească.“