FOTO VIDEO Vacanţă în România. Spectacolul naturii în Dobrogea de Nord: Povestea sfinxului din cei mai vechi munţi ai României şi a balaurului dobrogean

Claudia Petraru, Corespondenţi „Adevărul”

Publicat: 16.08.2013 15:20

Ultima actualizare: 11.08.2022 00:34

Dacă vrei să te relaxezi în cele mai frumoase păduri, eşti invitat în judeţul Tulcea: trebuie neapărat să vezi pădurile de smarald de la Somova, Valea Teilor sau Valea Fagilor. Trebuie să treci prin Munţii Măcinului, acolo unde ai ocazia să întâlneşti balaurul dobrogean sau vipera cu corn. Adevărul vă prezintă, în cadrul celei mai frumoase campanii „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, o parte incredibilă din Tulcea.

Judeţul Tulcea nu înseamnă numai Delta Dunării: munte, mare, deltă, cetăţi, mănăstiri te vor atrage aici şi te vor determina să te întorci.

Puţini sunt cei care au reuşit, până acum, să viziteze pădurile din Dobrogea de Nord: la Valea Teilor îţi vei auzi paşii foşnind în liniştea dintre copaci şi vei admira razele de soare care se strecoară printre crengi, în Valea Fagilor vei vedea copaci mai înalţi decât un bloc de zece etaje, iar la Somova te poţi relaxa în pădurea situată chiar pe malul bălţii (lacul Somova).

La numai câţiva kilometri de Tulcea poţi petrece un week-end de basm în inima naturii, acolo unde calmul şi relaxarea pădurilor te vor face să te îndrăgosteşti pe loc de aceste meleaguri.

Ce a mai rămas azi din pădurile Dobrogei

După cum povesteşte Viorel Roşca, director al Parcului Naţional Munţii Măcinului, în urmă cu 200 de ani, nordul Dobrogei era acoperit cu păduri seculare de stejar.

Pădurile Dobrogei au avut de suferit atât înainte de 1878, în timpul ocupaţiei otomane, când s-au exploatat păduri valoroase de stejar, cât şi după 1878 (anul revenirii Dobrogei la România), când s-au aplicat două reforme agrare, prin care multe suprafeţe păduroase s-au transformat în terenuri agricole şi islazuri comunale, iar cele rămase au fost afectate de activitatea umană (păşunatul în pădure, incendieri).

În 1850-1930 pădurile Dobrogei s-au diminuat cu circa 63.000 hectare, dintre care 40.000 de hectare sunt în judeţul Tulcea, spune specialiştii. S-a ajuns, în prezent, la o pondere a pădurilor de numai 12% din suprafaţa totală a judeţului Tulcea.

Splendoare în iarbă între Niculiţel şi Valea Fagilor

Pădurea de la Valea Teilor este una dintre frumuseţile naturale ale judeţului: situată la câţiva kilometri de localitatea Niculiţel, patria vinului, pe drumul spre Valea Teilor, pădurea te va încânta cu liniştea de aici. O pădure retrasă, întinsă de-a lungul unui drum care cu siguranţă nu te va invita la viteze prea mari, este locul în care până şi gândurile par să aibă ecou.

Spectacoasă este culoarea naturii, mai ales în perioada primăverii. Credeai că ai văzut cel mai frumos verde din lume? Nici pe departe, dacă nu ai ajuns la pădurea din Valea Teilor.

Poţi sta ore în şir admirând natura care se expune în frumuseţea ta, o adevărată splendoare în iarbă, dar şi razele soarelui care, printre crengi, fac eforturi să îţi lumineze zâmbetul.

Copaci de aproape 40 de metri din Valea Fagilor

Tot în zona de terasă, aproape de localitatea Luncaviţa, este o altă pădure extraordinară, Valea Fagilor, o rezervaţie forestieră care se întinde pe 154 de hectare şi care face parte din Parcul Naţional Munţii Măcinului.

În pădurea izolată de fagi, aflată la peste 300 de kilometri de restul pădurilor de fag din România, poţi admira exemplare de un metru grosime şi până la 38 de metri înălţime.

Este singurul loc în care vei vedea fagul tauric, care are caractere intermediare între fagul autohton şi fagul oriental, dar şi flora de subarboret, unică în Dobrogea şi asemănătoare făgetelor din Crimeea.

Pe lângă fagii care dau numele frumoasei rezervaţii, aici vei mai vedea şi alte specii, precum gorun, carpen, tei argintiu, ulm, paltin, frasin, plop tremurator, alun.

Pe baltă, în pădurea Somova

Dacă vrei să vezi o mini-deltă în zona de terasă, atunci poţi ajunge la Somova, localitate situată la numai câţiva kilometri de ieşirea din municipiul Tulcea, pe E 87.

Intrarea în pădure se face chiar dinspre şoseaua europeană (extrem de bună, apropo!), iar de aici poţi ajunge în numai câteva minute la lacul Somova.

Dacă eşti amator de pescuit, aici vrei să ajungi: ai spaţiu deschis pentru grătar, ai spaţiu de relaxare la umbra copacilor, ai balta aproape. Este o variantă extrem de plăcută de petrecere a unui weekend care închide o săptămână aglomerată.

O combinaţie de european şi asiatic în cei mai vechi munţi ai României

Munţii Măcinului, cei mai vechi din România, te invită să-i admiri etajele de vegetaţie, selecţionate după înălţime, de la 7 metri la 467 de metri (recordul de înălţime de aici este Vârful Ţuţuiatu).

Peisajele din Munţii Măcinului seamănă cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, definite de vegetaţia saxicolă, spun specialiştii.

„Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia“, spune Viorel Roşca, director al Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului.

Aici poţi vedea peste 1.770 de specii de plante, adică jumătate din flora României, dintre care 72 sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii se regăsesc numai în zona Măcinului.

Povestea balaurului dobrogean şi a altor specii din Munţii Măcinului

Balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates) este cel mai mare şarpe constrictor de pe teritoriul ţării noastre, iar patria lui este zona Măcin, zonă protejată. Are aproape trei metri, este neveninos, iar cercetătorii spun că ar mai exista doar zece exemplare.

Oamenii care l-au văzut povestesc acesta scoate un şuierat foarte puternic, în special când este atacat sau i se încalcă teritoriul. Directorul Parcului în care trăieşte acest balaur dobrogean, Viorel Roşca, spune că atunci când este atacat, acest şarpe are un mecanism de apărare, nu se mai reproduce preţ de câţiva ani. „Oamenii se speriau de el şi îl loveau cu sapa“, spune Roşca.

Pe lângă speciile care inspiră teamă, dar şi poftă de adrenalină pentru cei mai curajoşi, în Munţii Măcinului se găsesc 181 specii de păsări (37 sunt strict protejate la nivel internaţional), 47 de specii de mamifere, 1.436 specii de insecte identificate (cu peste 900 de specii de fluturi), 11 specii de reptile, şapte specii de amfibieni.

Aici poţi vedea ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), , şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris).

Bufo bufo (broasca râioasă cenuşie) – reprezintă un relict glaciar în această zonă, şi deşi este relativ comună în zonele colinare şi montane din România, a fost semnalată doar în patru puncte ale Dobrogei.

Rana dalmatina (broasca roşie de pădure) – este răspândită în Dobrogea numai într-o arie limitată din vecinătatea sud-estica a Munţilor Măcinului, fiind un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă.

Tot aici poţi admira cerbul carpatin sau cărpiorul, dar te poţi întâlni şi cu mistreţi, pisici sălbatice, râşi, dihori sau jderi.

Sfinxul din Măcin

Acesta poate fi văzut pe traseul care porneşte în circuit din oraşul Macin, în zona de nord a Culmii Pricopan, pe poteca dinspre Fântâna cu Leac. Puţini amatori de de plimbări prin munţii Măcinului ştiu despre această replică a sfinxului în Dobrogea de Nord.