Explicaţia lui Jean Vlădoiu pentru lipsa părului: „Eu am prins mingile cu şiret”

Vlădoiu, alături de Miodrag Belodedici şi Ciprian Paraschiv au fost în urmă cu două zile în Dâmboviţa, acolo unde au împărţit mingi din piele, din partea FRF, juniorilor de la Nucet, Titu şi Târgovişte

Chiar dacă nu avea parte de tehnologia din ziua de astăzi în vremea copilăriei, când încă era  „o tânără speranţă”, internaţionalul Jean Vlădoiu îşi aduce aminte cu zâmbetul pe faţă de perioada când cu greu găsea o minge din piele cu care să joace fotbal. Pe vremea sa existau mingile cu şiret, realizate din piele tare. „S-asta nu mai am păr în cap”, spune fostul internaţional.

Vlădoiu, alături de Miodrag Belodedici şi Ciprian Paraschiv au fost în urmă cu două zile în Dâmboviţa, acolo unde au împărţit mingi din piele, din partea FRF, juniorilor de la Nucet, Titu şi Târgovişte.

„Când eram de vârsta lor, o pereche de ghete mai găseam, dar mingea era esenţială pentru că, îmi aduc aminte, nimic nu se mai vedea pe mingi la cât le băteam şi le toceam. Eu spun că e un lucru fantastic pentru cei mici, dar şi pentru antrenori. Am întâlnit cluburi unde se găseau 5 mingi la 30 de copii. Eu am prins şi mingile cu şiret. Cred că d-asta nu mai am păr în cap, pentru le-am folosit prea mult. A fost frumos, aşa erau timpurile. Trebuie să ajutăm copiii, pentru că dacă nu îi ajutăm acum, nu ajutăm viitorul fotbalului nostru”, ne-a spus Jean Vlădoiu.

„E ceva unic pentru un fotbalist să ajungă la un Campionat Mondial”

Marele regret al fostul jucător al echipei naţionale este că românii, de ani buni, urmăresc turneele finale doar la televizor.

„Am ajuns să ne uităm la Campionate Mondiale şi vedem Costa Rica, Honduras şi toţi avem impresia că sunt peste noi în momentul de faţă. Eu sper ca în viitorii ani, şi cât mai recent, la Campionat European, să începem să ne calificăm, să creştem. E păcat pentru fotbaliştii noştri, dar şi pentru noi. Sunt nişte trăiri fantastice, e ceva unic, pentru un fotbalist să ajungă la un Campionat Mondial. Să câştigi o astfel de competiţie este prea mult, dar să pariticipi, eu spun că e foarte bine. Generaţia asta cred că are şanse. Foarte multe lucruri s-au degradat în ţara asta, nu numai fotbalul. Cei care au ajuns într-o funcţie, cei care conduc fotbalul românesc, sau atletismul, sau gimnastica, vedeţi că se implică în momentul de faţă. Cheamă copiii la fotbal, la sport. Numai aşa putem obţine rezultate”, crede fostul atacant.

Vlădoiu a debutat la echipa naţională la data de 14 noiembrie 1992, într-un meci împotriva Cehoslovaciei. A evoluat pentru naţionala de fotbal a României în 28 de meciuri, marcând două goluri în tricoul echipei naţionale. Vlădoiu a făcut parte din loturile României pentru Campionatul Mondial din 1994 şi pentru Campionatul European din 1996, dar va rămâne memorabil datorită unui gest nesportiv dint-un meci disputat împotriva Elveţiei, la Mondialul American. Atunci, la doar câteva zeci de secunde după ce a intrat pe teren, Vlădoiu a primit cartonaşul roşu, în urma unei intrări extrem de dure asupra elveţianului Cristophe Ohrel. A jucat pe la cele trei puteri: Steaua, Rapid şi Dinamo.

Istoria mingilor de la CM: de la balonul cu şiret la cel cu panouri tridimensionale  

Finala primului turneu final s-a jucat cu câte o minge în fiecare repriză, iar CM 1962 a început cu o minge luată dintr-o magazie, din cauză că balonul oficial, Mr. Crack, nu era gata. În 2010, Jabulani revoluţionează fotbalul.

1930: Uruguay. Finala Argentina - Uruguay, 2-1 la pauză. Fiecare dintre cele două echipe a ţinut să joace cu propria minge, astfel că trupei albiceleste i-a fost îndeplinită doleanţa, în prima repriză.

1930: Uruguay. Finala Argentina - Uruguay, 2-4 rezultat final. S-a jucat cu mingea Urguayului, care era formată din 12 petice de piele, în formă de T.

1934: Italia. Modelul era similar celui folosit de Uruguay în 1930, dar peticele din piele nu mai erau în formă de T.

1938: Franţa. Modelul Allen, folosit la acest Mondial, se deosebea de precedentele prin faptul că era alcătuit din 13 petice de piele.

1950: Brazilia. Mingea nu mai mai era cusută cu şiret ci, în premieră, era folosită supapa.

1954: Elveţia. FIFA a introdus standardele referitoare la dimensiuni şi greutate în ceea ce priveşte mingile.

1958: Suedia. Au fost testate sute de modele pe terenurile din Stockholm, după care a fost ales modelul oficial, Top Star.

1962: Chile. A fost balonul care a făcut trecerea de la mingea clasică la cea modernă, cu 18 octogoane. Cum nu a fost gata la timp, la meciul de deschidere, Elveţia - Chile, s-a folosit o  minge obişnuită, luată dintr-o magazie.

1966: Anglia. Mingea de la acest turneu final a fost vopsită în portocaliu.

1970: Mexic. Era formată din 12 petice pentagonale negre şi 20 hexagonale albe, pentru a se distinge cu o mai mare uşurinţă pe ecranele tv.

1974: Germania. Modelul a fost similar celui din 1970.

1978: Argentina. Mingii i s-a imprimat un nou design, menit să exprime eleganţă, dinamism şi pasiune. Era o minge rezistentă la apă.

1982: Spania. Era necesară înlocuirea ei în timpul jocului, datorită învelişului delicat, dar semăna cu cea folosită la CM 1978.

1986: Mexic. Pentru prima oară era realizată o minge din material sintetic. Era mult mai rezistentă la apă decât predecesoarele sale.

1990: Italia. Pe lângă faptul că era din material sintetic, mingea beneficia în premieră de un strat protector din latex, care îi dădea rezistenţă.

1994: SUA. Se remarca prin faptul că atunci când era lovită căpăta o mare acceleraţie.

1998: Franţa. A fost creată cu ajutorul unui strat subţire de spumă injectat la suprafaţă.

2002: Japonia şi Coreea de Sud. Balonul se numea Fevernova şi revoluţiona ideea de minge. Avea un înveliş de 11 straturi şi unul de spumă specială, cu mici baloane umplute cu gaz

2006: Germania. Mingea, numită "Spirit de echipă", a fost personalizată pentru fiecare meci şi stadion. Fiecare dintre cele 32 de echipe calificate a primit câte 40 de mingi, pentru antrenament. S-a spus că oferă o mai mare precizie, dar a fost intens criticată.

2010: Africa de Sud. Numărul pieselor ce o alcătuiesc a fost redus la 8, aceste panouri tridimensionale fiind lipite termic. Suprafaţa mingii este texturată, din considerente aerodinamice. Are 11 culori diferite, reprezentând 11 jucători, dar şi cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud.