VIDEO Coadă de mii de oameni la izvorul care l-ar fi vindecat pe Matei Basarab de o grea boală de piele. „Bisericile şi mănăstirile sunt pentru mine ca o discotecă“

Marea sărbătoare ortodoxă Izvorul Tămăduirii a strâns mii de credincioşi vineri, 13 aprilie, veniţi să ia „aghiasma mică“. Mânăstirea Brâncoveni, cu vestitul izvor făcător de minuni, a fost asaltată, la fel ca şi în anii precedenţi.

Mânăstirea Brâncoveni, ctitorie a boierilor Brâncoveni, cei care, în secolul al XV-lea, au construit aici un loc de refugiu, pentru ca între 1634-1640, după ce s-ar fi vindecat miraculos de o boală de piele, însuşi Matei Basarab, împreună cu nepotul său Preda Brâncoveanu (bunicul domnitorului de mai târziu Constantin Brâncoveanu), să o refacă şi să-i adauge ziduri de apărare, este an de an asaltată de credincioşi în vinerea din Săptămâna Luminată, când ortodocşii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii.

Deşi în această perioadă se execută lucrări de reabilitare, mânăstirea continuă să-şi primească oaspeţii, deveniţi, de la an la an, tot mai gălăgioşi.

Cu zeci de ani în urmă, oamenii locului, dar şi credincioşi veniţi de departe, se adunau spăşiţi, participau la slujbă şi aşteptau să plece spre casă cu apa sfinţită în această zi mare. La întoarcere, întindeau mese bogate în livada care străjuieşte drumul spre lăcaşul de cult şi se ospătau alături de vecini şi de prieteni, ciocnind ouă roşii şi împărţind bucate şi pentru sufletul morţilor. Veneau cu căruţe, veneau şi pe jos, fiecare cu ce-şi permitea, iar acele vremuri le regretă chiar şi cei care astăzi, transformaţi între timp în comercianţi, câştigă bine pe seama aceleiaşi sărbători.

Un prim popas, chiar la poarta mânăstirii

În zilele „normale“, Mânăstirea Brâncoveni este stăpânită de o linişte odihnitoare. De la drumul naţional 64 Caracal – Vâlcea ai de parcurs peste un kilometru până descoperi mânăstirea ferită ochiului. În zilele de mare sărbătoare în schimb, cu precădere în ultimii ani, tumultul a început să-şi facă loc. Liniştea nu mai e demult cuvântul de ordine, zarva începe încă de pe drum şi se continuă şi între zidurile cetăţii.

Chiar la intrare, pe ambele părţi, credincioşii se înghesuie să-şi cumpere suveniruri,  se circulă în toate direcţiile, cei veniţi să se reculeagă reuşind cu greu să-şi pună ordine-n gânduri. Cea mai aglomerată zonă nu este cea din jurul bisericii din curtea interioară, unde un sobor de preoţi din eparhie ţine o slujbă impresionantă, ci spre izvorul tămăduitor din afara zidurilor.

„S-au calmat acum, a fost, acum o oră, ceva îmbulzeală, nişte bătrâne încercau să intre în faţă, dar le-a pus un domn la punct, le-a trecut la rând“, explică un jandarm care-i supraveghează, alături de un alt coleg, de la 10-20 de metri pe credincioşii strânşi la rând pentru apa sfinţită. Deşi în lateral sunt câteva butoaie pline, iar alături, destul de mare, stă scris „apă sfinţită“, de acolo nu ia nimeni, toţi îşi aşteaptă rândul la izvor.

Mânăstirea Brâncoveni, locul în care domnitorul Matei Basarab s-a vindecat cu apa tămăduitoare

„Dimineaţa, când te scoli, să bei un pic pe nemâncate, să pui un pic şi în mâncare, este foarte bună, foarte bună“, explică o doamnă care a venit de la Craiova, de la aproximativ 40 de kilometri distanţă, să ia aghiasmă de la Brâncoveni. Recunoaşte că nu vine an de an, mai merge şi la alte mânăstiri, dar crede în puterea tămăduitoare a apei sfinţite în această zi.

„Ne curăţă de rele, de tot ce e posibil. Credem în bunul Dumnezeu, de-asta venim aici, avem o fetiţă de 7 luni, operată la inimioară, şi aşa bisericile şi mănăstirile sunt pentru mine ca o discotecă, aşa cum are tineretul discotecile, aşa e pentru mine biserica. E foarteimportantă apa asta, să stropim cu ea, să luăm dimineaţa, să ţinem şi noi strictul necesar, să fim curăţaţi... Credinţa asta pentru noi e... Mă las de toate alea aici când vin, şi vin şi de hramul bisericii, vin şi de 16 august. Nu ştiu cum o crede lumea astălaltă, dar eu, pentru biserică...“, mărturiseşte o altă doamnă, care vine de la Caracal, din câte spune, foarte des la Brâncoveni.

„Iau pentru familie, pentru sănătate, pentru suflet... Spre ruşinea mea, e pentru prima dată când vin. E o sărbătoare, e importantă pentru creştinii ortodocşi, de aceea suntem şi noi aici“, spune un domn.

O altă doamnă chiar ţine să-şi povestească experienţa, nefiind nevoie să insistăm: „Cea mai importantă sărbătoare este Izvorul Tămăduirii de la Brâncoveni, de când era părintele Nichita, şi a rămas. Eu am 30 şi ceva de ani de când vin aici, chiar am simţit că este izvorul tămăduitor. Odată în an, chiar dacă aş simţi că sunt şi 400 de persoane, tot stau. Din apa care o iau eu mai dau şi la biserică, la anumite persoane care sunt bolnave, chiar şi în casă, şi păstrez din ea aproape până... An de an, cât un bob de chibrit folosesc, mă ung cu ea“, explică doamna.

Povestea izvorului

Deşi slujba nu s-a încheiat, maica Evdochia, ghidul mânăstirii, este de acord să ne spună câteva cuvinte, amintindu-ne, printre altele, legenda izvorului atât de preţuit de credincioşi. 

„Matei Basarab suferea de o boală de piele, avea deja bube mari pe mâini şi pe picioare, niciun doctor nu reuşise să-l ajute, deja făcuse răni, şi dimineaţă, Matei Basarab, care s-a născut la Brâncoveni, a coborât la mânăstire, a cules flori, şi a venit să se spele pe mâini la izvor. Când s-a spălat, pe loc s-a curăţit de acele bube pe care le avea de ani de zile. Şi atunci s-a spălat şi pe faţă, spune legenda“, ne spune maica Evdochia, întărind însă ideea că puterea credinţei face, în fapt, minunile.

„Pe vremuri nu erau atâţia comercianţi“

În aşteptarea predicii, mulţi credincioşi, veniţi, poate, de ore bune, au căutat un loc bun să se aşeze. Cum slujba se aude din orice colţ al mânăstirii, graţie sistemului de sonorizare, îşi odihnesc picioarele aşezaţi pe iarbă sau sprijinindu-se de ziduri. Unui sugar i s-a făcut foame şi mama stă în cumpănă dacă să-l alăptezesau nu, aşezată pe treptele bisericii. În jur continuă agitaţia, deşi, din loc în loc, vezi capete plecate.

Pe drumul de întoarcere, mirosul de mici se simte de cum ai urcat povârnişul. Din loc în loc, oamenii se aşează la mese, cu porţiile de mici şi bere. De-a lungul drumului, tarabe de tot felul, cu jucării, turtă dulce, vase de porţelan şi tot felul de  nimicuri.

„Nu mai e ce-a fost de vreo 10-15 ani, pe-atunci nu erau atâţia comercianţi, iar cu ani înainte nu erau deloc. Dar dacă nici nu le-au mai dat voie să intre cu căruţele...“, explică un bărbat care încearcă să le vândă celor mici turtă dulce. Se opresc, în schimb, mai mult părinţii şi bunicii, copiii căutând din priviri produsele frumos ambalate pe care le-au văzut în reclame, nicidecum dulcele care le stârneşte nostalgii celor mari.

CITIŢI ŞI: 

FOTO VIDEO  Zece lucruri pe care nu le ştiai despre Mănăstirea Brâncoveni, locul unde Matei Basarab s-a vindecat de o boală rară