Cât de aproape a fost judeţul Olt să aibă reşedinţa la Turnu Măgurele, nu la Slatina
0
Puţini locuitori din judeţul Olt ştiu că, la acest moment, reşedinţa de judeţ ar fi putut fi nu la Slatina, ci la Turnu Măgurele. Un proiect din anul 1835 emis în Ţara Românească propunea mutarea capitalei judeţului Olt de la Slatina, în noul oraş Turnu. Autorităţile centrale au analizat propunerea, dar slătinenii au prins de veste şi au protestat. Într-un final, capitala Oltului a rămas unde este acum.
Proiectul din anul 1835 de mutare a capitalei judeţului Olt de la Slatina, la Turnu Măgurele, reprezintă unul dintre momentele „fierbinţi”, dar puţin cunoscute în evoluţia şi dezvoltarea municipiului Slatina. Propunerea era susţinută de un număr însemnat de negustori ai vremii, care semnaseră în acest sens o petiţie. Directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică-Florescu, relevă, în teza sa de doctorat, faptul că, data de 20 decembrie 1835, potrivit Jruanlului Sfatului Administrativ al Ţării Româneşti transmis Marelui Vornic Din Lăuntru, a avut loc cercetare asupra “proiectului atingător de înfiinţarea noului oraş Turnu, judeţul Olt”. Marele Vornic înainta Secretariatului Adunării Obşteşti afisul Măriei sale nr. 661, ce era însoţit de acest document inedit. În preambulul proiectului se arată că, potrivit raportului Ocârmuirii judeţului Olt exista o jalbă înaintată domniei, cu acordul a 115 negustori, dar care mai putea aduna la 200 de subscrieri, în care se “arăta dorinţa de a înfiinţa oraş nou la Turnu”.
“Iniţiativa venea ca urmare a faptului că judeţele de margine riverane Dunării care aveau capitala în porturile redeschise de pe malul stâng al fluviului au cunoscut o evidentă renaştere a vieţii economice. Raţiunile erau evident legate de înflorirea comerţului pe rute comercialer mai lesnicioase şi avantajoase, în condiţiile desfiinţării monopolului turcesc, dar şi de prevederile Regulamentului Organic ce vizau sistematizarea şi modernizarea instituţională a aşeărilor urbane din cuprinsul Ţării Româneşti. Aşadar, argumentele celor ce sprijineau proiectul se bazau pe următoarele consideraţii: <luându-se în băgare de seamă cât de folositor este a fi capitala judeţelor de margine la locuri unde este port, privind aceasta atât despre înflorirea negoţului cea cu înlesnire adunare a populaţiei, în mult întindere şi spornică înaintare întru înfrumuseţarea oraşelor, cât şi spre carantină, toate ramurile de dregătorii, administrative, judecătoreşti şi carantineşti, precum şi strejuitorii de graniţe, atât pentru aceste cuvinte care tălmăcesc buna strejuire a graniţei, regulile sănătăţii, poliţieneasca priveghere şi înlesnirile ce pot avea neguţătorii asupra relaţiei ce au în feluri de pricini cu dregătoriile>”, afirmă Laurenţiu Guţică-Florescu, directorul Muzeului Judeţean Olt, în teza sa de doctorat.
Dincolo de perspectivele faste pe care le întrezăreau adepţii mutării capitalei judeţului Olt se arăta că "Slatina se află într-un loc cu totul la margine şi neîndemnatic pentru cea mai multă parte a lăcuitorilor judeţului la trebuinţele ce au cu autorităţile din capitala lui”. Necesitatea schimbării capitalei avea ca exemple oraşele Giurgiu, Brăila şi Turnu Severin, reşedinţele altor judeţe de margine.
Cum arătau planurile noii capitale a Oltului de la Turnu
Semnatarii jalbei nu luau însă în considerare faptul că exemplele amintite aveau totuşi un trecut istoric bine conturat încă din antichitate şi Evul Mediu. Pur şi simplu doreau înfiinţarea unui centru urban nou, la marginea judeţului Olt, care să joace un rol important ca schelă comercială dunăreană.
"Înţelegând raţiunile pur economice ale unui asemenea demers nu putem să nu facem observaţia că, în cazul Slatinei, nu mai conta tradiţia comercială a oraşului. Desfiinţarea vămii interne de aici cu siguranţă că a însemnat pierderea unor atribute ale prosperităţii şi a mutat centrul de greutate comercial pe axa Dunării sau în marile centre urbane vecine – Craiova şi Piteşti. Argumentul legat de aşezarea Slatinei într-un loc ce nu se afla la îndemâna populaţiei judeţului Olt în asigurarea facilă a legăturilor cu instituţiile administrative locale comportă şi el semne de întrebare. De altfel, cei 115 negustori păreau că dau mai multă importanţă faptului că <lăcuitorii judeţelor învecinate vor simţi un mare ajutor de a putea vinde mai cu preţ producătorilor ce ar putea strânge cu munca lor pentru că le vor duce cu înlesnire la acest port, unde vor putea găsi destui muşterii a le cumpăra>”, afirmă Guţică.
Proiectul prevedea ca noua capitală să se întindă pe 200.000 de stânjeni cvadraţi şi să aibă un islaz înconjurător de 1.670.000 stânjeni, în total aproximativ 1.004 pogoane (circa 52 hectare, n.n.). Direcţia arhitectonică urma să aplice aceleaşi îndatoriri şi reguli ca în cazul oraşelor Giurgiu şi Brăila. Secţia Inginerească urma să trimită un arhitect care, împreună cu ocârmuitorul judeţului Olt, trebuia să alegă "un loc bun la marginea Dunării, în cea mai bună poziţie”. Planul oraşului urma să fie alcătuit "după pilda celor mai noi oraşe ale Europei, împărţindu-l în despărţirile ce se va găsi de cuviinţă şi după ce va alege pieţele trebuincioase şi uliţele toate într-o lărgire cu mărimea oraşului, îl va împărţi în mici despărţiri, cât adică să fie de trebuinţă unei familii pentru clădirea unei case cu curtea şi toate împrejmuirile ei, însemnând într-un protocol ce va mai alcătui, după regula alfabetică şi pe vopselile oraşului, suma stânjinilor ce coprinde fieşcare din aceste mici despărţituri”.
După ce planul urma să fie aprobat de Domnie, un comitet alcătuit din administratorul judeţului Olt, 2 negustori de seamă, rezidenţi în satul Măgurele aflat în vecinătatea noii capitale, şi un inginer urmau să facă împărţirea şi măsurătoarea locurilor scoase la vânzare doritorilor a se stabili aici. Preţul loturilor de teren varia în funcţie de zona în care se găseau: locurile de categoria I aflate în centrul oraşului şi în târg urmau a fi vândute la 4 lei/stânjenul cvadrat, iar cele de categoria a II-a situate pe străzile mari şi aproape de târg costau 2 lei/stânjenul cvadrat, iar cele de categoria a III-a aflate în „mahalalele oraşului şi foburgului” – câte 1 leu/stânjenul, "după orânduiala ce s-au vândut şi cele din Giurgiu şi Brăila”.
Mutarea capitalei de la Slatina, la Turnu - găsită „cuviincioasă”
Noul oraş ce ar fi trebuit să fie capitala judeţului Olt avea prevăzute în centru locuri pentru ocârmuire, judecătorie, poliţie, închisoare, cazarmă şi alte instituţii publice. Construcţia clădirii administraţiei urma a fi făcută din sumele încasate pe vânzarea locurilor de casă. Achizitorii locurilor intravilane aveau obligaţia ca, în termen de trei ani de la cumpărare, să îşi ridice case conform planului arhitectural al oraşului, în caz contrar urmând să piardă totul. Clăcaşii de pe moşiile unor proprietari sau cei aflaţi în satele aparţinătoare domeniilor statului puteau cumpăra locuri pentru a se stabili în oraş, însă strămutarea lor urma să fie făcută doar cu respectarea strictă a legislaţiei existente în acea vreme.
Sfatul Administrativ Extraordinar a luat în discuţie, în şedinţa din 18 decembrie 1835, proiectul Departamentului din Lăuntru referitor la construirea oraşului nou Turnu dn judeţul Olt şi l-a găsit „cuviincios”, drept pentru care recomanda să fie supus atenţiei domnului Ţării Româneşti, iar, în caz de accept, să intre în dezbaterea Adunării Obşteşti "spre a se legiui”. Proiectul a fost analizat şi i s-a adăugat unarticol nou, ca amendament, care prevedea că "strămutarea ocârmuirii şi a tribunalului de la Slatina, la Turnu, se va face după noua înscriere a contribuanţilor, când atunci şi de nu se va aduce la săvârşire proiectul despre rătunjire în totalul său, dar la acest judeţ trebuinţa ar cere ca să se facă rătunjirea potrivit cu întinderea acestui judeţ Oltul, pentru că făcându-se mai înainte nu puţină împedecare se va pricinui lăcuitorilor la trebuinţele lor, şi zăticnire se va aduce trebilor administrative şi judecătoreşti, fiind unele sate şi peste trei zeci de ceasuri distanţă de noua capitală Turnu. Asemenea nu se va putea săvârşi înaintea sorocului înscrierii nici lucrările orânduite spre clădirea oraşului celui nou”.
"Aşadar, deducem că trebuia făcută mai întâi o reorganizare administrativă a fruntariilor judeţului Olt. Pentru prima oară se aduce în discuţie situaţia cel puţin bizară a satelor aflate la 30 de ceasuri distanţă de noua capitală Turnu. Mutarea administraţiei şi a tribunalului din Slatina înainte ca noul oraş Turnu să aibă atributele necesare funcţionării putea pricinui perturbări majore în viaţa locuitorilor judeţului Olt”, declară directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică.
Cum au reuşit slătinenii să împiedice mutarea capitalei Oltului
Ideea mutării capitalei judeţului Olt de la Slatina, la Turnu, avea să fie abandonată treptat în favoarea iniţiativei de reorganizare administrativă a judeţelor Olt, Argeş şi Teleorman. La 24 mai 1838, Marele Vornic din Năuntru înfăţişa Adunării Obşteşti ofisul lui Alexandru Dimitrie ghica cu un proiect nou ce viza stabilirea reşedinţei judeţului Teleorman la Turnu Măgurele.
Documentul în cauză aduce preţioase informaţii despre starea de spirit a slătinenilor. Astfel, aflăm că, în urma "reclamaţiilor din partea obştii hălăduitorilor oraşului Slatina, arătătoare de feluri de neîndemânări ce-i împiedică de a se strămuta la noul oraş Turnu”, administraţia a cercetat cu atenţie problema şi a ajuns la concluzia că ar fi mai firească soluţia ca noul oraş de la Dunăre să fie reşedinţa judeţului Teleorman decât a Oltului.
În vreme ce judeţul Teleorman nu avea în cuprinsul său "nici vreun alt oraş slobod ca să-şi statornicească a lui rezidenţă”, judeţul Olt beneficia de "oraşul Slatina slobod şi aşezat la poziţie îndemânatică pentru a lui populaţie”. Pentru ca disputa să ia sfârşit, s-au hotărât următoarele măsuri: judeţul Olt urma să aibă reşedinţa "şi pe viitorime iarăşi în slobodul oraş Slatina, iar rătunjirea va rămânea de mijloc fără atingere de vreo graniţă”; reşedinţa Teleormanului era fixată definitiv la Turnu; acest judeţ urma să beneficieze de o serie de îndreptări administrative şi anume satele din plasa Şerbăneştilor, ce alcătuiau înainte plasa Călmăţuiului şi satele din plasa Oltului de Jos, ce formau înainte plasa Marginii judeţului Olt; judeţul Olt primea şi el „parte din plasa Oltului a judeţelor Argeş ce mai ‘nainte alcătuia plasa Oltului de Jos, precum şi parte din plasa Cotmenii a judeţului Teleorman, ce mai ‘nainte alcătuia plasa Vezii”; judeţul Argeş primea o parte din plasa Teleormanului ce înainte reprezenta Plasa Teleormanului de Sus.
"Administraţia Ţării Româneşti a avizat favorabil noul proiect, manifestând înţelepciune şi bună credinţă, iar oraşul Slatgina, prin solidaritatea şi interesul locuitorilor săi ce protestaseră cu intransigenţă pentru strămutarea neinspirată la Turnu, au câştigat o bătălie decisivă în evoluţia localităţii de pe malul Oltului”, a mai precizat Laurenţiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt.
Vă mai recomandăm:
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
