Angelica Butănescu: „Visam de când eram micuţă să devin medic“

Angelica Butănescu are la activ 15 ani de medicină de urgenţă, practicată la Unitatea de Primiri Urgenţă şi la Serviciul Mobil de Urgenţă şi Descarcerare, şi spune despre aceasta că este ca un drog.

Angela spune că, aşa cum majoritatea copiilor se visează medici, aşa şi ea şi-a dorit dintotdeaun să fie doctor. Diferenţa este că ea a şi reuşit să îşi îndeplinească visul din copilărie şi spune că niciodată nu s-a abătut de la drumul mult visat. ”Eu mi-am dorit mereu să fiu medic sau profesor. Am ales medicina şi simt că sunt făcută pentru asta. Sunt făcută să ajut oamenii”, spune medicul Angela Butănescu. A urmat liceul sanitar şi de atunci ştia că va fi cel puţin asistentă.

A continuat, admiterea urmând să o dea la Facultatea de Medicină din Sibiu. În perioada studenţiei i s-a conturat dragostea pentru medicina de urgenţă. Cu toate acestea, rezidenţiatul îl face pe Medicină de familie şi spune că atunci când va avea o familie, urgenţele ar putea să îi răpească mult timp. ”Când voi avea familie şi copii nu cred că voi mai avea timp pentru urgenţe. Îţi mănâncă mult timp”, spune medicul urgentist.

De-a lungul carierei a participat la mii şi mii de intervenţii, care mai de care mai solicitante. A văzut situaţii de un tragism de neimaginat, dar şi-a continuat visul, fără a da înapoi. Fiecare intervenţie în sine are o încărcătură sufletească extrem de mare, dar Angelica Butănescu spune că a învăţat să se detaşeze. Nu a fost deloc greu. Spune că nu poate să nu pună suflet atunci când vede cum un om se zbate între viaţă şi moarte şi nu poate face, uneori, mai nimic.

”Am învăţat însă să mă detaşez. Sunt momente în care mă întorc de la un accident, unde un pacient îşi pierde viaţa şi sunt de-a dreptul mişcată. Am nevoie de 15 minute de reculegere, după care trecem la alt caz. Mă gândesc tot timpul ce am făcut, îmi analizez toate manevrele, să fiu sigură că am făcut tot posibilul pentru ca acea persoană să fie salvată. Apoi mă liniştesc. De multe ori însă nu am timp pentru asta, pentru că mai intervine ceva”, adaugă Angelica.

Cele mai grele caziri, din punctul de vedere al încărcării sufleteşti sunt cele în care tineri sau copii pier în accidente, de multe ori, bizare, spune medicul. Unde mai pui că de multe ori ajungi să mergi la cazuri în care colegi de-ai săi sunt victime în accidente. Ultimul a fst în urmă cu câteva săptămâni. ”A fost un caz de curând, la care nu am participat eu, ci colegii mei, şi cu toate acestea m-a impresionat extrem de mult, după ce am discutat  colegii din echipajul care a fost la faţa locului. E crud să vezi un coleg alături de care ai muncit mereu, rănit, iar tu să nu poţi face nimic pentru a-l salva”, povesteşte Angelica.
Şi totuşi nun a renunţat niciodată, iar despre situatţia din sistemul sanitar, deşi admite că nu este una roză, se declară cu totul împotriva plecării la muncă în strinătate. ”Sunt patrioată convinsă, dacă vreţi. Nu aş pleca niciodată din ţara mea, pentru a munci în strinătate. Chiar şi cu lipsurile de care ne lovim în fiecare zi, noi medicii”, spune Angela Butănescu.

Profil:
Născută: 29 decembrie 1976
Educaţie:  Facultatea de Medicină Sibiu
Familie: necăsătorită


Ce-i place
Îi place să se plimbe prin natură, să citească, dar şi să se relaxeze alături de prietenul ei

Ce nu-i place
Urăşte să fie minţită, detestă haosul şi neputiţa.

Întrebări şi răspunsuri: 

Aţi recomanda tinerilor să uremze facultatea de medicină, ţinând cont de starea sistemului sanitar?
Recomand medicina tuturor tinerilor care sunt pasionaţi şi iubesc meseria aceasta pentru satisfacţiile nemateriale. E un sentiment nemaipomenit să te întâlneşti pe stradă cu oameni care să îţi mulţumească pentru că le-ai salvat viaţa. Acestea sunt satisfacţiile medicilor. Dacă ar vrea să o facă pentru partea materială doar, atunci mai bine să renunţe la acest gând.

Ce vă nemulţumeşte cel mai mult ca şi medic?
Nemulţumirea cea mai mare se rezumă la lipsa materialelor sanitare cu care ar trebui să ne desfăşurăm activitatea. E extrem de nemplăcut şi umilitor efectiv pentru medici să ceară mereu diverse materiale pentru a-şi putea desfăşura activitatea. Şi nu cerem mai mult decât minimul necesar.