Hrişca, sora necunoscută a grâului, alimentul-minune vechi de peste 8.000 de ani care ne hrăneşte în perioada postului
0
Hrişca este un aliment-minune, dar, în acelaşi timp, şi un medicament. Această plantă, cu o vechime de 8.000 de ani, are nenumărate beneficii pentru organism. Conţine, spre exemplu, proteine mai bune decât cele vegetale din cereale. Cum discuţia despre alimente fără gluten este la modă, hrişca este o alternativă alimentară şi pentru cei cu intoleranţă la gluten.
Ce este hrişca şi cât de veche este? Hrişca a început să fie cultivată acum 8.000 de ani, în îndepărtata Asie. Este o plantă nepretenţioasă din punctul de vedere al solului în care creşte. Deşi, luând în considerare aspectul, ar părea din familia cerealelor, hrişca este o plantă ierboasă, ce ”face parte, alături de plante, precum quinoa, chia, acacia, amarantul, din grupul pseudocerealelor, denumirea provenind din asemănările nutriţionale cu cerealele”, susţine doctorul Adrian Copcea, medic primar nutriţionist-diabetolog la Centrul Medical Asteco, din Cluj-Napoca.
Hrişca, alimentul sănătos
Hrişca este folosită în bucătăria asiatică, în special, în condiţiile în care în acea zonă geografică are cea mai îndelungată istorie. Se pot consuma atât plantele verzi de hrişcă (în special în Japonia), florile (n.r. florile de hrişcă sunt folosite pentru a produce miere), cât şi fructele (n.r. care seamănă cu seminţele de floarea-soarelui şi sunt foarte aromate, în timp ce tipul de fibre pe care le conţin - o combinaţie de fibre solubile şi insolubile - le face mai săţioase decât grâul, spune doctorul Copcea). Fructele de hrişcă pot fi consumate crude, fierte sau prăjite, dar şi folosite pentru a produce făina de hrişcă.
Această făină este folosită în Asia pentru a produce tăieţei, fiind mai sănătoasă decât cea de grâu integral. Printre nenumăratele sale calităţi, trebuie menţionate, mai ales, următoarele: conţine mai puţine glucide şi nu are gluten, ”o caracteristică deosebit de importantă pentru persoanele care suferă de boală celiacă, adică de intoleranţă la gluten“, după cum precizează doctorului Copcea.
Un important avantaj îl prezintă faptul că hrişca conţine proteine de mai bună calitate decât proteinele vegetale din cereale. Ca urmare, aceasta, alături de alte clase de alimente (în special leguminoasele: mazăre, fasole, linte) reprezintă o opţiune bună în post. Un grad de atenţie particular - spune doctorul Copcea - trebuie să fie acordat de persoanele cu probleme de greutate sau diabet, întrucât hrişca este, la fel ca grâul, o bogată sursă de glucide şi calorii.
”Medicamentul” cu efect antioxidant, antiinflamator şi antiagregant
Având în vedere aceste multiplele calităţi ale plantei, e uşor de anticipat că efectele pozitive asupra sănătăţii nu pot să lipsească. Hrişca are în compoziţie substanţe micronutritive, în special magneziu, cupru şi alte substanţe cu potenţiale efecte antioxidante, antiinflamatorii şi antiagregante. Planta are posibile beneficii în boala hemoroidală sau în anumite tulburări de coagulare.
Doctorul Copcea spune că ”este indicat ca persoanele aflate în tratament anticoagulant să-şi verifice parametrii de coagulare (INR) în cazul unui consum crescut. Per total, hrişca poate fi privită ca o alternativă bună la grâu, dar, ca în cazul oricărui alt aliment, consumul trebuie adaptat fiecărei persoane în parte, în special în cazul diabetului şi problemelor de greutate şi, mai ales, echilibrat cu consumul celorlalte alimente, într-un ansamblu divers şi echilibrat”.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
