PORTRET: Bujorel Purice surprinde fericirea oamenilor, care se căsătoresc
0Datorită talentului său este reşiţeanul care intră în sufletul oamenilor, pentru că le transformă nunţile într-o adevărată poveste. Din punctul lui de vedere, cele mai frumoase nunţi sunt cele de la ţară unde se păstrează tradiţiile uitate la oraş. Prima cameră de filmat şi-a cumpărat-o după Revoluţie.
PROFIL
Născut. 13 ianuarie 1955, Reşiţa.
Educaţie. Institutul de Subingineri Reşiţa.
Familie. Căsătorit, doi copii, un nepot.
Încă din liceu, Bujorel şi-a dat seama că este atras de audio-vizual.
„Am crescut pe lângă nea Mato, unul dintre cei mai buni fotografi, pe
care i-a avut Reşiţa.Eram coleg de clasă cu fiul lui şi pot spune că de aici a plecat totul”, povesteşte Bujorel. Nea Mato a fost promotorul unui festival de film scurt, intitulat „Ecran cinci”, unde cineamatorii îşi prezentau creaţiile. Toate acestea se întâmplau într-o perioadă în care digitalul era un domeniu abstract pentru români. Bujorel a stat în apropierea lui nea Mato şi a încercat să fure tot ceea ce acesta ştia despre domeniul cinematografiei.
Prima cameră, prima amintire
Treptat, a asimilat cunoştinţe destule, astfel încât imediat după Revoluţie s-a hotărât să îşi cumpere propria lui cameră de filmat. „Era foarte greu să intri în posesia unui echipament video în acea perioadă. Cu ajutorul unui apropiat, am reuşit să fac rost de o cameră de filmat adusă de peste hotare”, spune Bujorel. După ce ani de zile a lucrat în domeniul proiectării, în Reşiţa s-a deschis primul post de televiziune. Acest lucru s-a întâmplat în 1994. „Imediat ce am aflat de înfiinţarea studioului local, am hotărât să îmi schimb profesia şi în acest fel am ajuns operator de televiziune, post pe care l-am ocupat 10 ani”.
Filmează fericire
În timp, nevoia de a completa venitul familiei, l-a făcut pe Bujorel să îşi ia un al doilea job: acela de a filma nunţile reşiţenilor.
„La început eram îngrijorat că poate nu îi voi mulţumi pe oameni, dar în timp, am căpătat experienţă, iar acum am trecut de pragul stresului şi pot surprinde fericirea oamenilor”, povesteşte Bujorel. Odată cu avansarea tehnologiei dorinţa de a rămâne pe piaţă îl face pe operator să fie în pas cu noutăţile tehnice din domeniul său. „Era foarte uşor să lucrezi în format analogic. Evoluţia, însă a complicat şi modul de lucru. Pe lângă cele 12 ore de filmare, acum lucrez în plus două săptămâni pentru crearea produsului finit”.
Tradiţii de excepţie
Din sutele de nunţi filmate, cele mai impresionante au fost cele de la ţară. „Am filmat o mulţime de evenimente, dar cele mai emoţionante sunt cele de la sat. Aici, se păstrează încă obiceiurile din folclorul autentic. De exemplu, în zona Bozoviciului şi a Teregovei, la cununia civilă şi religioasă, toţi invitaţii, inclusiv mirii sunt în straie populare. Abia la începerea petrecerii ei îşi schimbă ţinuta”.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de greu este să îi mulţumeşti pe oameni?
Atât timp cât fiecare nuntă o priveşti cu profesionalism, produsul finit este cel pe care oamenii îl plac.
Regreţi că nu mai lucrezi în mass-media?
Nu, pentru că acum fac acelaşi lucru, însă filmez tradiţiile din Banat la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Tradiţiilor Culturale.
Ce te-a marcat în anii de televiziune?
Inundaţiile care au avut loc în judeţ şi în Reşiţa, atunci când într-o parte a oraşului era soare, iar în cea opusă potop.
Ce-i place
„Nu am timp liber, dar atunci când am ocazia caut să îmi definesc stilul de lucru cât mai bine. Îmi plac sărbătorile, mai ales pentru faptul că este singura perioadă a anului în care am ocazia să stau alături de familie”.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii nepunctuali. Fac eforturi mari să îmi ţin promisiunile şi să ajung la timp la întâlnirile programate. De asemenea, nu îmi place să îmi complic inutil viaţa. Este mult mai uşor să faci lucruri simple şi de bună calitate”.