Ploieşti: Vasilica Florea are grijă de copiii şi bătrânii instituţionalizaţi

A fost învăţătoare la o şcoală din Bereasca, iar de 11 ani lucrează în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. A pornit de la postul de asistent social şi în câţiva ani a juns în fruntea instituţiei.

După terminarea clasei a VIII-a a intrat la Liceul Pedagogic din Ploieşti la clasa de învăţători. S-a numărat printre ultimele generaţii care au primit repartiţie şi a avut noroc la vreme aceea fiind ultima persoană repartizată să predea la o şcoală din Ploieşti.

“Am fost învăţătoare timp de o lună şi jumătate la o şcoală din Bereasca şi între timp am luat şi examenul pentru facultate. Ştiam că trebuie să renunţ la ceva, pentru că prefer să fac un lucru şi bun decât mai multe şi care să nu iasă bine şi am ales facultatea”, povesteşte Vasilica Florea.

Nu a atras-o oferta Inspectoratului Şcolar
În 1998, proaspătă absolventă de facultate s-a întors la Ploieşti şi a mers pentru a vedea oferta de posturi scoase la concurs de către Inspectoratul Şcolar. “Nu mi s-a părut o ofertă generoasă la acea vreme şi în plus ar fi trebuit să concurez pentru un post de profesor cu cea mai bună prietenă a mea. Am fost la Forţele de Muncă şi am văzut că se făceau angajări pentru postul de asistent social la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului”, spune Vasilica Florea.

În august 1998 a luat concursul şi a fost angajată la Direcţie unde se ocupa de copiii care urmau să fie plasaţi într-un centru de plasament. Primele cazuri au emoţionat-o profund, dar a încercat să lase de o parte latura afectivă şi să privească situaţia din punct de vedere obiectiv.

“Este foarte greu, mai ales  la început să fii obiectiv. Este imposibil să nu faci comparaţii şi să nu te gândeşti la propria familie. M-au ajutat foarte mult colegii pe care atunci îi consideram stană de piatră dar mai târziu am realizat că erau adevăraţi profesionişti”, spune doamna Vasilica.

Marcată de abuzurile sexuale asupra copiilor
Directoarea îşi aminteşte că, de-a lungul carierei, a întâlnit şi cazuri cutremurătoare pe care nu le poate uita, însă recunoaşte că cel mai marcată este de copiii abuzaţi sexual. “În Prahova aceste cazuri sunt rare însă suferinţa acelor copii mă afectează foarte mult”.

După un an de zile în care a lucrat ca asistent social luând contact direct cu cazurile sociale, Vasilica Florea a trecut la partea teoretică a acestei munci, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Serviciului Monitorizare, Strategii şi Programe unde se ocupa de întocmirea proietelor, regulamentul de lucru şi relaţia cu comunităţile locale.

Director adjunct şi director general
În anul 2000 a devenit şeful acestui serviciu pentru ca în 2006 să dea concurs pentru a ocupa funcţia de director adjunct al instituţiei. Nu a stat decât o lună pe acest post deoarece ulterior a devenit directorul general al DGASPC.

“Este un sistem cu destul de multe necunoscute, iar faptul că am plecat de la baza acestei instituţii mă ajută să cunosc mai mult problemele care există şi în felul acesta reuşesc să ţin situaţia în frâu”, spune Vasilica Florea despre funcţia pe care o ocupă.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Ce este cel mai dificil?
V.F.: Este greu după atâţia ani de lucru să te detaşezi de colegii cu care până mai ieri erai egal din punct de vedere ierarhic şi să devii director. Şi lor le este greu să delimiteze prietenia pe care o au cu tine de faptul că acum te afli pe un post cu răspundere iar dispoziţiile pe care le dai să le perceapă prin prisma acestui lucru.

Care este sfatul pentru tinerii care vor să acceadă într-o funcţie de conducere?
V.F.: Dacă nu sunt oameni echilibraţi şi nu sunt în stare să ia decizii pe care să şi le asume îi sfătuiesc să nu se facă directori. Această funcţie implică multă responsabilitate, iar dacă nu ai în spate nişte colegi buni profesionişti nu reuşeşti să rezişti prea mult.

CE-I PLACE
“Îmi plac muzica şi dansul. Ascult în special muzică veche, cântecele anilor `70-`80. Îmi place să mă plimb cu fetiţa mea în parc ori de câte ori am timp”.

CE NU-I PLACE
“Nu-mi place să cos. Nu-mi place că oamenii nu au învăţat să se comporte civilizat şi nu au grijă de mediu şi vedem mereu hârtii şi ţigări pe jos”.

PROFIL

Născută
26 februarie 1975, Ploieşti

Studii
Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie - Universitatea Bucureşti

Profesie
specialist în ştiinţele educaţiei

Familie
căsătorită, o fetiţă de şase ani şi jumătate