Vechile case din Piteşti au devenit monumente ale degradării
0
Sute de case elegante, cu stiluri arhitectonice unice, au fost demolate, în ultimii 40 de ani în Piteşti, iar un număr însemnat dintre cele care au mai rămas se degradează pe zi ce trece.
Oraş cu o vechime de 630 de ani, Piteştiul şi-a păstrat într-un procent foarte mic porţiuni din vechile străzi pitoreşti, în care încă mai vibrează sufletul unor epoci şi moravuri apuse. În ultimele patru decenii, foarte multe case-monument au fost făcute una cu pământul, iar în locul lor au apărut sedii de firme ori vile. Casa pictorului Costin Petrescu, autorul frescei de la Ateneul Român, clădire care se afla pe strada Egalităţii, a fost demolată acum câţiva ani. Casa mareşalului Ion Antonescu, de pe strada Smeurei, a avut şi ea aceeaşi soartă. Alte clădiri sunt sufocate de construcţiile cu care se învecinează, fiind puse în umbră de acestea.
Pe străzile Crinului, Armand Călinescu, Sfânta Vineri şi Târgu din Vale se află cea mai mare concentrare de clădiri vechi. Clădiri şi case ce, din păcate, au ajuns… monumente ale degradării. O mare parte dintre acestea nu sunt clădiri de patrimoniu, aşa că sunt lăsate la cheremul proprietarilor, care pot face ce vor din ele.
„Statul nu îi ajută pe proprietarii caselor de patrimoniu”
După cum ne-a precizat directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, Cristian Cocea, în Argeş mai sunt peste o mie de clădiri şi situri clasificate drept monumente istorice, iar 81 dintre acestea sunt în Piteşti.
Din păcate, legea privind monumentele istorice este insuficientă. „Tot ce putem face sunt controale şi inspecţii împreună cu Inspectoratul de Stat în Construcţii. Se pot da amenzi dacă se constată probleme, iar poliţia poate deschide dosar penal dacă neregulile sunt grave. Legat de clădirile de patrimoniu aflate în stare de degradare, sunt destule cazuri în care proprietarii pur şi simplu fie nu vor să le refacă, fie nu au bani sau cazuri în care sunt mai mulţi proprietari, aflaţi în litigiu pentru aceeaşi clădire. Mulţi dintre cei cărora le-au fost retrocedate casee vechi sunt persoane în vârstă. Ideea nu e însă să amendezi proprietarii, ci să îi sprijini. Din păcate, statul nu îi ajută pe proprietarii caselor de patrimoniu. Până în 2016, Codul Fiscal prevedea ca proprietarii caselor de patrimoniu să fie scutiţi de taxe şi impozite. Acum nu mai sunt. Guvernul tehnocrat a lăsat primăriile să decidă dacă mai acordă sau nu aceste scutiri. Din fericire, la Piteşti se acordă în continuare scutirile. Statul şi autorităţile locale deţin dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice, însă, de cele mai multe ori, nu sunt bani pentru achiziţionarea acestora. Ar trebui un program guvernamental privind clădirile de patrimoniu, ar trebui alt tip de politică de susţinere”, spune directorul Cristian Cocea.
Pe vremuri o bijuterie a Piteştiului, Hanul „Gabroveni” a ajuns o ruină
Am vizitat zilele trecute câteva dintre clădirile de patrimoniu care, odinioară, erau faima Piteştiului şi care acum au ajuns să fie teribil de afectate de patina timpului. Prima oprire, pe strada Sfânta Vineri, la numărul 23, acolo unde se află Hanul „Gabroveni”, construcţie ce datează din 1877 şi ce este totodată cea mai veche clădire din oraş din arhitectura laică. Pe vremuri o bijuterie, Hanul este acum parţial o ruină. În curtea în care, cu zeci de ani în urmă, se aflau grajdurile unde cei care poposeau la Han îşi lăsau caii, se află acum… umbrele, mese din plastic şi...foarte multă mizerie.
Hanul „Gabroveni” are o suprafaţă construită de 567 de metri pătraţi. Are subsol, cu două beciuri, parter cu 18 camere şi un etaj cu 20 de camere, un teren de 934 de metri pătraţi şi o anexă de 181 de metri pătraţi.
Doar patru spaţii din interiorul clădirii sunt închiriate de persoane juridice. Proprietara Hanului, societatea „Neptun SA”, încearcă să îl vândă de ani buni, dar fără succes. Iniţial în urmă cu vreo şase ani, firma cerea 1,5 milioane euro. Acum, preţul a scăzut de vreo zece ori. Nici aşa nu s-au găsit cumpărători. Primăria are drept de preemţiune asupra monumentului, însă nu şi l-a manifestat. „La Hanul Gabroveni, problema nu e preţul, care a scăzut foarte mult, ci cheltuielile ulterioare pe care va trebui să le facă viitorul proprietar, cheltuieli ce sunt mult mai mari decât preţul clădirii”, ne-a declarat Iosiv Cerbureanu, secretarul Primăriei Piteşti. Una dintre cele mai frumoase clădiri din Piteşti – aflată pe lista monumentelor istorice – este casa Aron Băiulescu, situată pe strada Târgul din Vale, la numărul 20, vizavi de Universitatea din Piteşti. Casa, o adevărată minunăţie arhitectonică, adăposteşte în prezent atelierele de creaţie ale membrilor Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Piteşti. În multe locuri, tencuiala de epocă a început să se ducă, din păcate. Iar casa se află într-un stadiu avansat de degradare. În urmă cu câţiva ani, casa a fost retrocedată. Însă retrocedarea e una cu cântec. Şi asta pentru că, după cum spune Iosiv Cerbureanu, secretarul Primăriei Piteşti, „instanţa le-a restituit proprietarilor numai curtea, şi le-a respins cererea de retrocedare privind clădirea. Litigiul încă nu s-a soluţionat. Sperăm într-o rezolvare rapidă a cazului, pentru că această casă-monument s-a degradat deja destul. În prezent, acolo îşi desfăşoară activitatea mai mulţi artişti plastici.” Casa, construită în 1875, după planurile arhitectului Dumitru Ionescu. aceasta a servit ca şi locuinţă negustorului Aron Băiulescu, spre sfârşitul secolului XIX – prima jumătate a secolului XX. Acesta era un mare comerciant, proprietar urban şi rural, având case, magazine şi depozite de cherestea în Piteşti.
Casă de patrimoniu, sediu de magazin second-hand
Ne continuăm periplul în timp şi ajungem pe strada Crinului. Pe partea dreaptă, la numărul 6, se află Casa Filipescu, ridicată în 1900. O parte dintre ornamentele şi arabescurile originale foarte elegante au rămas, însă tencuiala e pe…moarte, iar geamurile degajă un profund parfum vetust. O parte din casă a devenit sediul unui magazin second-hand. Păcat…
Privind-o, nu poţi să nu te gândeşti la oraşe precum Sevilla, Barcelona, Milano ori Florenţa (exemple sunt cu sutele), unde sunt multe monumente istorice care arată impecabil, monumente pe care statul le-a sprijinit cu programe eficiente şi mai ales cu bani.
Casa Coculescu sau… gardul şi leopardul
Şi strada Armand Călinescu are destule case de valoare, multe dintre ele aflate, din păcate, în ruină. Este şi cazul Casei Coculescu (care datează din secolul XIX), aflată la numerele 32-34. Casa, deţinută în prezent de un om de afaceri, este un imobil de tip muscelean, cu pivniţă înaltă de zid şi locuinţă din lemn la etaj, care a aparţinut primarului Coculescu, cel care a încercat, în jurul anului 1850, o primă colectare a apelor de suprafaţă printr-un şanţ paralel cu terasa. În faţa casei-monument istoric se află o terasă. În urmă cu un secol, casa era un model arhitectonic. Acum e un model de nepăsare.
Dacă mergi prin dreapta casei pe nişte scări ce duc la o şcoală, poţi vedea foarte bine cum o parte din tencuială a căzut, iar casa pare parcă teleportată din războiul din Kosovo. Altfel spus, în faţă e terasă şi în spate e dezastru. Exact ca în zicala cu gardul şi leopardul. Faptul că nu a fost refăcut imobilul are o scuză parţială: casa nu e o afacere, terenul, în schimb, e. „Casa e în precolaps“, spune directorul Cristian Cocea, care ne-a precizat că proprietarul a încercat de mai multe ori să o vândă, inclusiv statului, însă fără succes.
Tot pe strada Armand Călinescu, la numărul 30, o altă casă specială: este locul unde s-a născut marele pictor Rudolf Schweitzer Cumpăna, considerat unanim unul dintre maeştrii incontestabili ai artelor plastice româneşti. Casa nu a fost clasată clădire de patrimoniu, deşi ar merita, având în vedere încărcătura ei artistică. Şi aici, degradarea şi-a făcut „cuib” pe termen nelimitat, mai bine de o treime din tencuială fiind... dispărută.
Ce soluţii ar fi pentru reabilitarea clădirilor de patrimoniu? „O variantă ar fi accesarea de fonduri europene, ce poate fi făcută şi de primărie. O a doua variantă: investiţiile făcute de proprietari. În orice caz, fără bani nu poţi face protecţia patrimoniului”, spune directorul Cristian Cocea.
Citiţi şi:
Consiliul Judeţean alocă bani pentru consolidarea unei biserici vechi de peste 200 de ani
Se încarcă comentariile...
