De ce traumele străbunicilor se răsfrâng asupra noastră
0Familia are o influenţă asupra noastră mai mare decât ne-am închipui. Dacă la vremea lor au rămas nerezolvate, problemele stră-străbunicilor noştri s-au perpetuat de-a lungul timpului la generaţiile care au urmat şi vor continua s-o facă până când unul din membrii familiei va sparge tiparul dezadaptativ. Un psiholog explică, pentru Adevărul, de ce se întâmplă acest lucru, propunînd o abordare transgeneraţională a vindecării.
Se spune că familia este celula de bază a societăţii. Dacă membrii care formează cuplul sunt consideraţi arhitecţii familiei, am putea spune că tot ei sunt şi arhitecţii societăţii?
"Posibil! Ce putem spune cu certitudine însă, este că cei doi parteneri care formează un cuplu devin arhitecţii propriei familii aşa cum este ea definită în fazele sale incipiente, dar şi ai familiei extinse, prin <<moştenirea>> pe care o lasă acesteia şi prin influenţa pe care o exercită asupra individului şi a societăţii", arată psihologul Aurelia Mazilu.
Cunoscându-ne familia, ne putem înţelege în primul rând pe noi, cu problemele noastre. Pare o pură teorerie, greu de crezut, însă, în realitate, are o destul de mare aplicabilitate.
"Ce ştim despre familiile noastre? Ce ştim despre bunicii paterni? Dar despre cei materni? Despre copiii lor, alţii decât părinţii noştri, ce ştim? Dar despre părinţii bunicilor noştri? Poate pe cei din urmă nici nu i-am cunoscut, astfel că puţinele informaţii care ajung la noi despre ei sunt cele incomplete şi distorsionate de amintirile subiective ale rudelor în viaţă. Cum au trăit? Cum au iubit? Ce greutăţi au avut? De ce boli au suferit? Ce talente şi calităţi au avut? Dar secrete? Aflând răspunsul la aceste întrebări, putem să analizăm la nivel invidividual o trauma, o pierdere, o suferinţă, o boală, dintr-o perspectiva mult mai largă", mai spune psihologul.
Generaţíile anterioare ne-au format credinţele şi valorile
Specialistul explică de ce ceea ce s-a întâmplat cu un strămoş ne afectează pe noi înşine, dar şi generaţiile care vin după noi, iar uneori, când răspunsurile se lasă aşteptate, poate fi util să le căutăm dincolo de graniţele timpului şi spaţiului.
"Familia de origine este familia în care am crescut şi este formată din părinţi, fraţi sau surori, dar şi din generaţiile anterioare. De la aceştia am învăţat, în copilărie, cine suntem, ce şi cât putem, cum ar trebui să gândim şi să ne comportăm. Ei ne-au format credinţele şi valorile. De la ei ştim cum să comunicăm, să interacţionăm, cum să ne satisfacem nevoile şi cum să gestionăm emoţiile. Membrii familiei noastre de origine şi relaţiile cu fiecare dintre ei, dar şi cu familia ca întreg au o influenţă profundă asupra persoanei în devenire. O persoană are propria individualitate, însă face parte şi dintr-o familie de care este legată cu <<fire nevăzute>>, chiar şi atunci când nu a ţinut legătura cu aceasta", mai spune psihologul.
Moştenirea care ne este transmisă de-a lungul generaţiilor
Există, în literatura de specialitate, o serie de teorii care abordează individul din perspectiva familială.
"Cea care ne interesează astăzi este cea fondată de psihiatrul american Murray Bowen. Conform acestui psihiatru, oamenii au o moştenire evolutivă comună la nivelurile primitive ale funcţionarii şi un “inconştient familial”, în care sunt depozitate evenimentele importante ale familiei, precum traumele, secretele, divorţurile, pierderile, credinţele şi aşteptările părinţilor de la urmaşi precum şi talentele sau visele lor – pe scurt, un soi de <<moştenire>> ce ne este transmisă de-a lungul generaţiilor. Secretele şi traumele de familie sunt cele care de cele mai multe ori pot să se constituie într-un fel de tipar al repetiţiilor – adică exact acele lucruri care au fost nerezolvate şi împinse în inconştient, refulate, interzise, ascunse. Fiecare familie are o <<atmosfera inconştientă>> care se propagă la membrii ei iar dovadă stă faptul că aceeaşi atmosfera de familie se întâlneşte la întregi familii care aparţin mai multor generaţii", mai spune Aurelia Mazilu.
"De la strămoşi învăţăm cum să fim fericiţi sau nefericiţi"
În literatura de specialitate care abordează problematica familiei se arată că familia de origine are o influenţă asupra individului mai mare măsură decât ne-am închipui.
"Psihoterapeuţii transgenerationali consideră că o astfel de transmitere psihologică se face la nivel şi mai înalt decât acela de familie, cum ar fi cel de grup social mai larg, sau chiar societate. Potrivit acestei abordări, dificultăţile unui individ sau cele din cadrul unei familii apar că urmare a transmiterii transgenerationale a unor tipare disfuncţionale de interacţiune", explică specialistul.
Problemele nerezolvate de străbunicii, bunicii şi părinţii noştri ne vor influenţa, într-un fel sau altul şi pe noi.
"Totuşi, nu se poate spune că aceste disfuncţii sunt întocmai provocate de generaţiile anterioare, ci mai degrabă că problemele acestora, rămânând nerezolvate, au ajuns să se perpetueze de-a lungul timpului până când unul din membrii familiei va sparge tiparul dezadaptativ. Preluăm de la strămoşi fizicul, profesia, modul de relaţionare cu alţii, talentele şi capacităţile, calităţile, defectele, slăbiciunile, traumele, durerile, învăţăm cum să fim fericiţi sau nefericiţi", mai spune psihologul.
"Aşa cum se transmit genele se transmit şi tiparele de gândire"
Cunoscându-ne familia, ne va fi mai uşor să găsim soluţii pentru a ne rezolva propriile probleme, spărgând tiparele disfuncţionale identificate.
"Aşa cum se transmit genele se transmit şi tiparele de gândire, ideile, sentimentele, stilurile comportamentale, traumele dintr-o generaţie în altă. Aşa cum există un inconştient propriu, există şi un inconştient de familie care se preia, mai ales dacă membrii familiei nu îşi cunosc sau recunosc şi nu conştientizează problemele, trăirile şi gândurile, nu îşi trăiesc doliile, ci le neagă sau le ţin secrete", încheie Aurelia Mazilu.