Constantin Onu - un duhovnic cu har

Constantin Onu este cunoscut de cei mai mulţi piteşteni  ca un preot cu misiune, un duhovnic ce-i slujeşte lui Dumnezeu dar şi vieţii aproapelui.Este fondatorul unicei corale cu transpunere în limbajul mimico-gestual şi „ Fiu al Argrşului şi Muscelului” pentru prestigiu moral, profesional şi civic

Pentru Părintele Constantin Onu, îndemnul „Roagă-te, munceşte, iubeşte” este respectat de dimineaţă până seara. Când nu slujeşte la Biserica Mavrodolu, îl găsim în cancelaria sa scriind, sau la universitate, predând studenţilor.  Este Doctor în Teologie şi  absolvent al cursurilor pentru „Interpret în limbajul mimico-gestual”.

Hirotonit preot în 1990, părintele inimilor celor mulţi a fost dirigintele elevilor surzi la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş. Din 2001, este Consilier Eparhial responsabil cu asistenţa socială, iar în anul 1996, pentru pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Universale, a investigat comunitatea persoanelor surde şi rolul acestora ca o componentă importantă a confesiunii ortodoxe structurând gramatical elementele de bază ale comunicării gestuale.  „Mai să fac infarct când am constatat că nu există un limbaj mimico-gestual românesc structurat şi uniformizat. Că lipseşte un cadru legal, limbajul nefiind recunoscut decât din 2006. Atunci am identificat modalităţile de execuţie şi învăţare, de îmbogăţire a lexicului mimico-gestual românesc.”, spune părintele Onu.

Din 1999, părintele militează activ pentru includerea în planul de învăţământ a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Piteşti a unor cursuri de limbaj mimico-gestual, demers concretizat în şase generaţii de absolvenţi surzi şi auzitori.

De opt ani, coordonează, la Piteşti, activitatea „Centrului Naţional de Pregătire, catehizare şi misiune ortodoxă pentru deficienţii de auz din Patriarhia Română şi diaspora”.  Constantin Onu, fondatorul unicei corale cu transpunere în limbajul mimico-gestual, Effatta este şi iniţiatorul demersurilor de introducere în COR a ocupaţiei de „Interpret în limbajul mimico-gestual”.

Constantin Onu este şi  Preşedinte Executiv al Fundaţiei de Misiune Creştină „Sfântul Grigore Palama”, din Piteşti. Meritul părintelui îl reprezintă şi parohiile pentru rromi-rudari, în numeroase sate. Are o activitate ştiinţifică bogată: articole, studii, cărţi, dicţionare mimico-gestuale,(monografia Bisericii Mavrodolu,  „Simbolistica semnelor”), dar şi câteva dvd-uri cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în limbajul mimico-gestual liturgic românesc.

Un duhovnic iubit, cu multe distincţii la activ

Părintele Onua fost numit iconom stavrofor în 1999, Fiu al Argeşului, pentru prestigiu moral, profesional şi civic, din partea Consiliului Judeţean Argeş. . A primit  Crucea Patriarhală acordată de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi a obţinut diploma jubiliară pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului superior românesc. Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti îl consemnează ca fiind o personalitate marcantă a istoriei româneşti, ca iniţiator al unei metode creative şi inedite de comunicare gestuală, a unui nou limbaj mimico-gestual liturgic românesc.

     Profil
Născut la 4 iulie 1957
Studii: Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” din Piteşti,
Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu
Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, Doctor în Teologie
Cursurilor de formare profesională pentru „Interpret în limbajul mimico-gestual
Activitate : Preot paroh la Biserica Mavrodulu din Piteşti

Întrebări şi răspunsuri:
În prezent la ce lucraţi?
Lucrez la lucrarea „Mărturisirea de credinţă tradusă în limbajul mimico-gestual liturgic românesc”.
Aţi trăit o experienţă care v-a marcat viaţa?
Da, în anul 1996. Atunci am înţeles că Dumnezeu se vrea reprezentat pe pământ de către noi. Lui Dumnezeu îi slujeşti când slujeşti pe aproapele sau faci ceva de folos pentru cel de lângă tine.

Ce-i sfătuiţi pe oamenii?
Oamenii trebuie să fie mai încrezători, să-şi depăşească limita, să poată să perceapă existenţa unei vieţi divine, să vadă un pic dincolo de ei. Numai aşa pot trece peste anumite blocaje din viaţa lor.

Ultima activitate la care aţi luat parte? Am fost alături de grupul  de surdo-muţi pe care-l coordonez, „Corul Effatta” la Bucureşti pentru a prezenta metode noi de limbaj mimico-gestual liturgic, pe care biserica a transformat-o într-o lucrare de apostolat.

Ce vă place?
Muzica religioasă, simfonică, pictura, lucrul cu oamenii, cărţile despre om şi viaţa lui, alttruismul.

Ce nu vă place?
Nu-mi place când omul nu e sincer şi nu e punctual.